9,963 matches
-
dar polițistul, al cărui nume nu îl știu nici acum, mi-a luat toate lucrurile, mi le-a îndesat în rucsac și apoi m-a luat pe sus", a povestit Reilly pentru MSNBC, imediat după eliberare. Țin minte că mă apăsa foarte tare cu degetul pe gât, eram total imobilizat. Au acționat ca o forță militară, ca și cum aș fi fost prizonier. A fost incredibil. Cel mai rău a fost când m-a izbit intenționat de geamul de la intrare, apoi și-a
Doi jurnaliști, arestați în timpul protestelor din Ferguson. Se aflau la McDonald's by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/21618_a_22943]
-
ori, magicul este o altă fațetă a ceea ce numim firesc un alt fel de normal pe care, deocamdată, nu-l putem explica. Ironic, mă gândesc la cei mulți dintre noi care nu pot explica de se aprinde un bec atunci când apasă pe un întrerupător. Iar asta nu-i tulbură de fel! Departe de a fi o simplă înșiruire de evenimente senzaționale poveștile Madelenei Davidson ne duc prin locuri de o frumusețe aparte dacă știm să le privim cu ochii personajelor. Niște
Cu Madeleine prin multiversul din vecinătate. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/85_a_448]
-
dorit să îmbine frumusețea vechilor mașini de scris cu magia digitalului. Astfel, în parteneriat cu compania Hitcents, starul în vârstă de 58 de ani a lansat, vineri, aplicația pentru iPad Hanx Writer. Aplicația permite utilizatorilor să redacteze texte ca și cum ar apăsa pe tastele unei vechi mașini de scris. Pe contul său de pe platforma online Twitter, starul a explicat că "dorea să regăsească senzația unei vechi mașini de scris manuale, să audă zgomotul tastelor". Actorul este pasionat de mașini de scris și
Tom Hanks, prima aplicaţie pentru iPad by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21796_a_23121]
-
miturilor transmise din gură în gură, prin suflul uman, și Internetul de azi - există o similitudine esențială. Nu obiectul scris, cartea, e baza, - ci flatus voci... duhul, imaginea... Va fi ca o nouă religie a Logos-ului... Așezați înaintea Internetului, apăsînd pe tastele lui, în fața noastră se aprinde Ecranul magic al propriei noastre conștiințe. Se știe că etruscii, apoi romanii țineau pe lîngă case zeii lor tutelari, larii și penații. Să-i păzească de rău. Geniile bune ocrotind familia, tribul... Astfel
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
pas. La fel sunt de luat în seamă și datele lumii din afară, evenimente și împrejurări care și ele îi hrăniseră nevroza. Am amintit episodul teribil al omorului din tinerețe. S-ar fi zis că-l uitase dar mereu îl apăsa iar la sfârșitul romanului chipul victimei-agresor îi apare într-o nălucire onirică. Tot producătoare de traume sunt însă pentru erou și aspectele vieții banale, răul banalizat întins în toată societatea din timpul ceaușismului. Acesta îl împinsese, într-un târziu, să
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
murea. Da' și Gulliver putea fi omorât de uriași, în țara lor. Poate că moartea este totdeauna un lucru mai mare decât cel care moare. Se lasă asupra lui și gata. Nu zicea și bunicul în ultimul timp că-l apasă ceva pe piept?" La fel de tulburătoare este înregistrarea rezonanței pe care o are în mintea naivă a copiilor prima manifestare a atracției erotice. Protagoniști sunt Ancuța, cu tentativele ei repetate de a învăța să meargă pe bicicletă, și, bineînțeles, Feri, care
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
de realitatea textelor asupra cărora se aplică: " G. Călinescu este, dintre criticii români, poate cel mai puțin apt să deslușească fenomenul poetic în matca lui originară. El nu interoghează statutul ontologic al poemului, ci descrie, anecdotic, cadrul exterior, inventariind insolitul, apăsînd pe un fel de teatralizare a imaginii. E semnificativ, de pildă, că doi mari poeți ai vremii noastre, Lucian Blaga și Ion Barbu, sînt și cei mai năpăstuiți de discursul anecdotic al criticului. În schimb, atunci cînd ajunge la Arghezi
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
partidă de "ruletă reusească". Linoleumul din bucătărie este acoperit cu ziare ("Mai țineți minte ce mizerie am făcut data trecută?", spune una dintre ele) și jocul poate începe. Comentînd cu vehemență absurdele oferte speciale dintr-un supermarket, prima dintre ele apasă pe trăgaci. Nimic, deși tu, ca spectator, sari din scaun. La fel și a doua. Și a treia. E genul de comedie neagră - absurdă, evident - care, în mod normal, s-ar sfîrși cu sînge pe pereți, dar care te-ndemnă
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
altă lectură: oameni oarecari, ce obișnuiau să povestească o legendă, sunt aruncați dintr-odată ca actanți în desfășurarea ei și zdrobiți de tăvălugul unor fapte pe care nu le înțeleg pentru că au altă dimensiune decât cea a omenescului. Cu excepția Sentei, apăsată de lumea reală, ea aspiră către o altă viață; fascinată de chipul eroului legendar, își trăiește aievea fantasmele alături de el înaintând somnambulic către sacrificiul suprem pentru izbăvirea lui. Tânăra soprană Susan Anthony i-a dat Sentei toată candoarea, luminozitatea, exaltarea
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
cum să o traverseze, Manu îngenunchează în noroi și îi construiește din cărămizi o punte; femeia înaintează odată cu puntea, angajată într-o minunată colaborare tacită cu bărbatul devotat ei. Sau iată o altă situație imaginată de autor: "în semiîntuneric, Nicolae apasă succesiv butonul unui diascop. Milena, nud, citește din carte în fața unui ecran, în timp ce Nicolae contemplă scena. Imagini din Paris, inclusiv Arcul de Triumf, se scurg pe trupul ei și pe ecran." Imaginile care se scurg pe trupul femeii și pe
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului tată/ dorința perversă de a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici ai lui George/ reclamă în care din vitrinele iadului// Vulturii apăsați de invidia caprelor suferă// Craniile mulate de bulevardul Cu-tare/ nu văd decît piersicile-eroi din muzee/ unde-am tăcut/ am alunecat, am murit/ cu un soldat și a milioana sa pereche de ghete// Împușcăturile sînt adăposturi sigure/ după fum se
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
ei, la țară, să-l dezghețe. Lăzi de fructe sparte, făcute surcele pe care unul le aduce gospodărește în brațe călcînd rar pe mijlocul bulevardului cu circulația oprită. Țărani cu neamuri la oraș veniți prima dată în București și care apasă pe butonul liftului venit și nu deschid, iar dacă se întîmplă să deschidă, se sperie, dând îndărăt înaintea unui spațiu atît de strîmt cît cușca unui cîine, - amărîtu' de Gicu, și i-am zis să nu vie acilea și să
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
să nu vie acilea și să rămîie mai bine la ta'su, că-i făcea casă acuș! da' el, nu, că vrea la oraș, de cap să-i fie, uite cum e acilea... Sau, dacă liftul nu vine, sau dacă apăsînd pe buton, liftul vine, dar el nu știe cum să deschidă, să tragă doar ușa liftului chemat,... atunci țăranul mai stă, mai așteaptă, se mai gîndește, mai apasă pe butonul liftului încăodată, ca la orice sonerie, și văzînd că ăla
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
fie, uite cum e acilea... Sau, dacă liftul nu vine, sau dacă apăsînd pe buton, liftul vine, dar el nu știe cum să deschidă, să tragă doar ușa liftului chemat,... atunci țăranul mai stă, mai așteaptă, se mai gîndește, mai apasă pe butonul liftului încăodată, ca la orice sonerie, și văzînd că ăla dinăuntru nu răspunde cine-i?!, iar el să strige tare: "Sînt eu, Milică dășchide, mă, că de cînd sun aicea..." - se cară. Sau, țăranul ajuns în lift. El
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
pe butonul liftului încăodată, ca la orice sonerie, și văzînd că ăla dinăuntru nu răspunde cine-i?!, iar el să strige tare: "Sînt eu, Milică dășchide, mă, că de cînd sun aicea..." - se cară. Sau, țăranul ajuns în lift. El apasă la întîmplare crezînd că liftul merge direct la neamul lui, și văzînd că tot merge în sus și în jos, uită să se mai uite la numărul etajului, crezînd că liftul e defect și o ia în sus pe scări
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
inutile sau fără de capăt...Autobuzul,...Grey-Hound-ul... înaintează lin, decis și, nu știu de ce, parcă domestic, în timp ce șoferul, un tip gras și chel fredonează conducînd o melodie pe care nu am reușit s-o ghicesc. La stații, el deschide larg ușile apăsînd pe o manivelă, invitînd pasagerii să coboare, dacă vor, dacă e să se facă vreo pauză... Sînt singurul care mă dau jos de fiecare dată, călcînd pe pămîntul nou, mereu altul, cu alte case, alte firme, săltîndu-mă să văd dacă
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
ilustra o mai veche mărturisire a autorului: "Scrisul meu reprezintă deseori lucruri pe care le-am atacat la alții și atacă ceea ce afirm că iubesc". Lumea surprinsă în primele o sută de pagini este proiecția în imaginar a unei realități apăsate de suspiciune și pândită de teroare: "Nister, avocatul fără nici un proces în ultimii cinci ani, s-a întors la fereastră, cu privirea ațintită spre piața agresiv luminată și stăpânită de vacarmul manifestației: - Este ca în ziua în care a murit
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
o insectă sîcîitoare, nici nu știi cînd izbutește să ți se cuibărească de-a binelea în suflet. Pînă cînd, insinuantă, tenace, perseverentă, se dovedește mai tare decît tine, nu mai poți scăpa de ea, este piatra de moară, care-ți apasă pieptul, este mîna haină, care te strînge de beregată, gheara ascuțită, care ți se înfige în carne, emoția, care-ți taie răsuflarea, durerea (mai ales durerea), care-ți paralizează mișcările, pornirile, elanurile, energiile. Este însoțitoarea ta neostenită, umbra omniprezentă care
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
scrisul. Stilul e omul, dar la figurat; manuscrisul este la propriu. Printul de computer nu mai oferă nici acea minimă notă de personalitate pe care o găseam într-o dactilogramă, rezultată acolo din felul particular în care fiecare dintre noi apasă clapele mașinii de scris. Impersonalizarea scrisului aruncă un aer de indiferență asupra textului. La prima vedere, el nu mai este al nimănui. Va trebui să căutăm în altă parte dovezi referitoare la cum scriu autorii și la geneza operelor lor
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
dar și sincer nefericit, latură adesea sacrificată: Povero Taddeo nu are numai accente comice ci și melancolice din cauza iubirii sale respinse. Vocea îi sună bine și mai ales rostește textul muzical cu naturalețe, ca și Sever Barnea de altfel; acesta apasă pedala comicului cu măsură și culoarea vocală aspră folosită cu muzicalitate se potrivește personajului care convinge prin vitalitatea frazării. În fine, Horia Sandu cu antren neobosit proiectează monoton o voce mare, bine timbrată, dar nu destul de controlată. În contrast evident
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
care îl are în față. Adrian Năstase știe că de calitatea discutabilă a mărfii e de vină și partidul condus de el, la fel cum știe și că pentru a convinge Occidentul de seriozitatea intențiilor sale trebuie să facă declarații apăsate pentru a face uitat trecutul PDSR-ist al PSD-ului pe care îl conduce. Și asta fără a-l ataca pe fostul președinte al partidului, căci ar însemna să dea în președinție, dar și fără a-i ataca, în străinătate
Marfa lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15757_a_17082]
-
auzea în tot vagonul, iar de unde ședeam eu nu era greu de observat că suptul acela depășea simpla nevoie alimentară, avea în el ceva mult mai complicat, părea o acțiune voluntară, pe deplin asumată și chiar puțin manieristă. După cum se apăsa în burduful, de culoarea măslinei verzi, al țîței, după cum întindea sfîrcul și după cum închidea și deschidea ochii, lăsa impresia că îl interesa mai mult ceremonialul decît hrana propriu-zisă. Țiganca, de o frumusețe stranie și sălbatică, să tot fi avut, așa
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
fără să mai aștepte vreun răspuns, îl saltă de subțiori, îi ridică brusc poalele cămășii, de sub care, pentru o clipă, i se zărește acea protuberanță firavă și neagră ce se pierde, însă, fără urmă, camuflată de capul femeii care se apasă între picioarele lui crăcănate și scheletice. Urletul încetează subit, o liniște aproape nepămînteană, sporită, evident, și de contrast, se instalează în vagon. Nu se mai aud decît țăcăniturile mecanice ale roților și un molfăit surd, punctat, din cînd în cînd
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
confunda �Europa liberă� cu cancelariile occidentale, voind să-i pedepsească pe cei de la acel, în țară, vestit microfon. Mai tîrziu, Pacepa, exilîndu-se în SUA, a mărturisit această inițiativă a fostului său șef suprem. Așadar, să reținem de aici, primejdia care apăsa permanent asupra celor ce oficiau la �Europa liberă�, fără îndoială cel mai ascultat post de radio străin în limba română, în țară. Dar îmi dau seama că am încălcat rău cronologia acestor memorii și ele, de fapt, repet, încălecate. Pentru că
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
trecut. Jean Celeste Dimitrescu se detașează însă complet, parcă vorbește despre altcineva. De altfel, nimic nu-l intimidează, nici moartea: " La crematoriu, morții își așteaptă rândul la rotisor, într-o cameră frigorifică. Pe ușă, un număr. Un simplu număr. [...] Dacă apeși pe un buton montat la exterior, un tub cu neon se aprinde în cameră. Timpul de iluminare e scurt. Reglat de un mecanism de ceas, becul iluminează interiorul exact cât trebuie ca să-l mai vezi o dată pe dispărut, prin geamul
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]