1,604 matches
-
între criteriile repartizării [(prevăzute la litera a)] și comisionul de colectare [(prevăzut la litera c)]. Cu toate acestea, prin hotărârea arbitrală, Completul arbitral s-a pronunțat atât asupra criteriilor privind repartizarea, cât și asupra comisionului de colectare datorat. A arătat apelanta că, în realitate, limitele învestirii sunt stabilite de prevederile art. 131 indice 2 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, completate de prevederile Codului de procedură civilă privind procedura arbitrală. Astfel, conform art. 131 indice 1 alin
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
etc. Atât ADPFR, cât și UPFR au depus la dosarul arbitral proiecte ale protocoalelor de repartizare a remunerațiilor și de stabilire a comisionului datorat colectorului unic. ADPFR a transmis UPFR acest proiect de protocol încă din faza negocierilor. A apreciat apelanta că nepronunțarea Completului arbitral asupra protocoalelor depuse de părți echivalează cu o dezinvestire. Pe de altă parte, stabilirea unor cote procentuale și a unui comision, fără a fixa cadrul în care se realizează repartizarea, lasă loc arbitrariului din partea organismului colector
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
nu este real. UPFR a prezentat Completului arbitral niște tabele cu posturile de televiziune care raportează playlisturi, trecând secundele de difuzare pe organismele de gestiune colectivă și plățile realizate de aceste televiziuni, precum și niște tabele "prelucrate" de UPFR. A arătat apelanta că aceste tabele nu pot fi considerate probe de către Completul arbitral atât timp cât emană de la însăși partea interesată și reprezintă "prelucrări proprii". Apelanta a mai învederat că, în întâmpinarea formulată în timpul procedurii arbitrale, ADPFR a prezentat argumente de natură a demonstra
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
organismele de gestiune colectivă și plățile realizate de aceste televiziuni, precum și niște tabele "prelucrate" de UPFR. A arătat apelanta că aceste tabele nu pot fi considerate probe de către Completul arbitral atât timp cât emană de la însăși partea interesată și reprezintă "prelucrări proprii". Apelanta a mai învederat că, în întâmpinarea formulată în timpul procedurii arbitrale, ADPFR a prezentat argumente de natură a demonstra lipsa de credibilitate a acestor "playlist-uri", însă Completul arbitral nu a prezentat niciun argument pentru care a înlăturat aceste afirmații. Toate playlisturile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
videograme și muzică special creată; - titularii de drepturi conexe producători de fonograme, titularii de drepturi conexe producători de videograme și titularii de drepturi conexe organisme de televiziune; - procentul de piese neidentificate este mai mare decât cel al pieselor identificate. Dezvoltând, apelanta a arătat că playlisturile cuprind atât fonograme de comerț, cât și fonograme publicate în scop comercial. Drepturile ce stau la baza prezentului arbitraj se referă numai la fonograme de comerț și derivă din art. 105 alin. (1) lit. f) din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
confuzie de termeni în condițiile în care se referă la "fonograme publicate în scop comercial" (de domeniul gestiunii facultative individuale sau colective), "prin gestiune colectivă obligatorie". Pentru a lămuri sensul termenilor prin interpretarea sistematică și prin analogie a prevederilor legale, apelanta a arătat că înțelege să utilizeze definițiile cuprinse în Decizia nr. 153 din 12 mai 2011 împotriva Hotărârii arbitrale din data de 22 septembrie 2010: "Sunt fonograme de comerț, în sensul art. 123 indice 1 alin. (1) lit. f) din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
mandat sau contract de reprezentare ori în baza legii, sau drepturile acestora nu sunt exercitate în alte modalități stabilite prin contract. Utilizarea fonogramelor pentru realizarea de spoturi publicitare de către un producător de spoturi nu face obiectul prezentei metodologii." A arătat apelanta că obiectul prezentului arbitraj îl constituie remunerația colectată de la organismele de televiziune pentru radiodifuzarea propriilor înregistrări, conform Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
de publicitate a produsului sau serviciului respectiv; - precum și fonogramele utilizate pentru realizarea de spoturi publicitare de către un producător de spoturi (agenții de publicitate). Această distincție trebuie realizată întrucât metodologia vizată se referă doar la fonogramele de comerț gestionate colectiv obligatoriu. Apelanta a mai arătat că playlisturile prezentate de UPFR cuprind și videograme, deși videogramele nu fac obiectul metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organisme de radiodifuziune și de televiziune, prin gestiune colectivă obligatorie - Decizia ORDA nr. 104/2005 . A subliniat apelanta că posturile muzicale care difuzează muzică pop-rock folosesc preponderent videoclipuri/videograme care nu fac obiectul metodologiei puse în discuție cu prilejul prezentului protocol. În playlisturile prezentate de UPFR de la televiziunile de pop-rock sunt prezentate numai videograme și nicidecum fonograme de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
înseși organismele de televiziune pentru propriile emisiuni și servicii de programe (inclusiv muzica special creată pentru propriile emisiuni și programe, spectacole muzicale fixate de organismele de televiziune etc.); - producătorii de film și producătorii de spoturi publicitare pentru muzica special creată. Apelanta a mai arătat că playlisturile prezentate de UPFR cuprind și muzică special creată, deși, având în vedere dispozițiile art. 70 din Legea nr. 8/1996 , în cazul muzicii special create între producătorul de înregistrări audiovizuale (producătorii de film în cazul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
de artiștii interpreți. Asupra acestor fixări drepturile revin organismelor de televiziune. Chiar dacă unii dintre artiștii interpreți sunt sub contract cu producătorii de fonograme, aceștia sunt cei care dau acordul organismelor de televiziune pentru fixarea și difuzarea spectacolelor. A mai arătat apelanta că în motivarea Deciziei civile nr. 264A din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București privind litigiul dintre UPFR și UPFAR-ARGOA, UPFR admite că "înregistrarea de către o televiziune a unui concert cu o logistică proprie îi conferă doar dreptul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
identifică fonograma, ci la titlul melodiei se trece titlul filmului, al reclamei sau al emisiunii TV. Din analiza tuturor playlisturilor "prelucrate" prezentate de UPFR rezultă că acestea nu pot constitui probe și nu reflectă utilizarea reală a fonogramelor de comerț. Apelanta a mai susținut că, potrivit situației cumulative a playlisturilor prezentate de UPFR în acțiune, o proporție foarte mare o reprezintă piesele neidentificate. Posturile muzicale care difuzează muzică pop-rock prezintă un procent, de piese neidentificate (în secunde) de 4,28%. Posturile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
un procent de piese neidentificate (în secunde) de 49,22%. Acest procent nepermis de mare se datorează în principal proporției deținute în total muzică de muzica special creată pentru film, reclamă și propriile emisiuni și programe, spectacole muzicale. A arătat apelanta că o parte din piesele neidentificate aparțin repertoriului ADPFR. A mai susținut apelanta că, potrivit Dării de seamă a UPFR pentru anul 2010, înregistrată la ORDA cu nr. 4.758 din 1 martie 2011, la capitolul 3 "Informații financiar-contabile privind
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
de mare se datorează în principal proporției deținute în total muzică de muzica special creată pentru film, reclamă și propriile emisiuni și programe, spectacole muzicale. A arătat apelanta că o parte din piesele neidentificate aparțin repertoriului ADPFR. A mai susținut apelanta că, potrivit Dării de seamă a UPFR pentru anul 2010, înregistrată la ORDA cu nr. 4.758 din 1 martie 2011, la capitolul 3 "Informații financiar-contabile privind activitatea de colectare și de repartiție" tabelul T4 "Activitatea de repartiție" pentru cei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
de repartiție) - 10.817.902 lei. Așadar, criteriul utilizării reale a repertoriului (pe bază de playlist) a fost utilizat de către UPFR doar pentru 12% din sumele repartizate, în condițiile în care și playlisturile folosite sunt viciate conform celor expuse anterior. Apelanta a mai arătat că, pentru a mări cota procentuală a UPFR, aceasta a prelucrat playlisturile, trecând un număr de secunde nereal pentru membri UPFR unor televiziuni care plătesc remunerații foarte mici. Din analiza posturilor generaliste, așa cum sunt prezentate de către UPFR
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
nu are audiențele monitorizate de către Asociația Română pentru Măsurarea Audiențelor. Toate cele 26 de posturi cumulează 258.988.783 secunde membri UPFR dintr-un total de 268.847.586, ceea ce reprezintă 96,33% din total secunde membri UPFR. A apreciat apelanta că este imposibil ca posturi precum COSMOS TV să dețină 39.708.959 secunde difuzări membri UPFR sau BACĂU TV să dețină 31.320.673 secunde difuzări membri UPFR, în condițiile în care postul muzical cu cele mai multe secunde membri UPFR
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
sau BACĂU TV să dețină 31.320.673 secunde difuzări membri UPFR, în condițiile în care postul muzical cu cele mai multe secunde membri UPFR, KISS TV, deține 25.488.496 secunde difuzări membri UPFR (emițând toată ziua numai muzică). De asemenea, apelanta a apreciat că este imposibil ca ART PRESS Târgoviște să dețină 12.243.060 secunde difuzări membri UPFR sau TELE M Iași să dețină 5.501.429 secunde difuzări membri UPFR, în condițiile în care sunt posturi generaliste, iar SRTV
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
audiențele monitorizate de către Asociația Română pentru Măsurarea Audiențelor. Toate cele 13 de posturi cumulează încasări de 4.528.464 lei din totalul de 4.705.425 lei încasați de la televiziunile generaliste, ceea ce reprezintă 96,3% din total încasări. A arătat apelanta că, în realitate, sunt introduse date nereale privind numărul secundelor pentru membri UPFR de la televiziuni care nu pot fi monitorizate și care nu plătesc remunerații pentru ca parte din sumele cuvenite ADPFR să fie orientate către UPFR. În al șaselea motiv
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
sumele cuvenite ADPFR să fie orientate către UPFR. În al șaselea motiv de apel s-a susținut că în mod arbitrar și neîntemeiat Completul arbitral a stabilit o cotă procentuală de 97,59% pentru UPFR și 2,41% pentru ADPFR. Apelanta a arătat că din hotărârea arbitrală nu rezultă modalitatea în care s-a realizat calculul procentelor. Astfel, se menționează că pentru determinarea remunerației cuvenite de la televiziunile care nu transmit playlist sau care transmit playlisturi incomplete repartizarea se va face după
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
audiența. În tot probatoriul existent la dosarul arbitral nu s-au prezentat date privind aceste televiziuni, despre ce televiziuni este vorba, ce playlisturi au prezentat, de ce sunt incomplete, în ce constă acest lucru, care sunt sumele achitate de aceste televiziuni. Apelanta a arătat că nu se înțelege cum piesele neidentificate au fost atribuite celor două organisme, după ce criteriu și după ce algoritm matematic, apreciind că aceste procente nu au niciun fundament în cifre și nu reflectă în niciun fel criteriul utilizării reale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
ponderate). Ponderând acest procent cu valoarea remunerațiilor colectate de la televiziunile de muzică din total remunerații, respectiv 5%, rezultă un procent de 0,81% (16,21% x 5% = 0,81%) din total sume colectate, procent ce se cuvine membrilor ADPFR. Susține apelanta că, potrivit criteriului stabilit de Completul arbitral, membrilor ADPFR li se cuvine 7,65% din totalul sumelor colectate de UPFR de la organismele de televiziune (6,84% + 0,81%). Prin al șaptelea motiv de apel s-a susținut că în mod
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
colectate de UPFR de la organismele de televiziune (6,84% + 0,81%). Prin al șaptelea motiv de apel s-a susținut că în mod nelegal și arbitrar Completul a fixat un comision de colectare fix de 7%. În dezvoltarea acestui motiv, apelanta a arătat că, deși se invocă principiul acoperirii reale a costurilor de colectare ale organismului de gestiune desemnat colector unic, Completul arbitral a stabilit în dispozitivul hotărârii arbitrale un comision fix de 7%. Formularea pentru stabilirea comisionului trebuia să fie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
comision fix de 7%. Formularea pentru stabilirea comisionului trebuia să fie astfel: "un comision de colectare de maximum 7%", urmând ca UPFR să prezinte înainte de reținerea comisionului calculul cheltuielilor reale și numai după aceea să rețină maximum 7%. A arătat apelanta că există situații în care colectorul unic a avut cheltuieli reale mai mici decât plafonul maxim al comisionului stabilit, invocând în acest sens Protocolul privind desemnarea colectorului unic al remunerației cuvenite titularilor de drepturi pentru retransmiterea prin cablu, prin care
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
De altfel toată motivarea realizată de Completul arbitral cu privire la comisionul de colectare se bazează pe o prognoză prezentată de UPFR. Fiind un document care emană de la UPFR, aceștia puteau sa treacă orice sume, și orice cheltuieli, fără o justificare reală. Apelanta a arătat că a prezentat în întâmpinarea depusă la dosarul arbitral calculul cheltuielilor reale realizate de UPFR pe această sursă de colectare în 2010, rezultând un cost real în procent de 2,5%, precum și calculul cheltuielilor prognozate de UPFR pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
negocierii, cu dispozițiile legale incidente și cu solicitările părților, în măsura în care acestea din urmă sunt formulate în limitele obiectului și ale dispozițiilor legale incidente. Cât privește cel de-al cincilea motiv de apel, Curtea constată că acesta este nefondat. Astfel, deși apelanta ADPFR invocă lipsa de corectitudine a probelor administrate de UPFR, nu propune alte probe prin care să demonstreze existența unei alte situații de fapt decât cea care rezultă din probele administrate de UPFR. Probele prezentate de UPFR se întemeiază pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]