429 matches
-
produce forțat, la presiunile internaționale, ale organizațiilor neguvernamentale și ale presei. În fața civilizării inevitabile, schimbările sînt mai întîi formale, de multe ori adoptate prin mimarea lor. Drepturile deținuților sînt subiect de frecvente ironii și batjocoriri din partea cadrelor. Deși sînt interzise apelativele jignitoare (bă țigane!) și înlocuite cu altele de politețe (domnule deținut), deseori sînt auzite cadre care îmbină ambele formule de adresare (domnule deținut, bă țigane!) spre distracția colegilor și ca o formă de apărare a culturii în fața agresiunii civilizației externe
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de internare sînt însoțite de botezul deținuților "care fac tot ce le stă în putere ca să-i arate cît mai limpede nou sositului în ce situație jalnică se află. În cadrul acestui ritual de trecere, nou sositul poate fi chemat cu apelativul "pifan" sau "boboc", cuvinte care îi arată că e doar un simplu individ instituționalizat și, mai mult decît atît, că are un statut mult inferior chiar și în acest grup, aflat oricum pe o treaptă inferioară"89. Botezul în celulă
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
destul de rar, pentru a naște emoții colective, datorită coloritului și pitorescului lor într-o existență cenușie, ternă. Mai puțin controlate sînt manifestările de protest fățiș, ostilitățile ce îmbracă forme violente. Cele mai frecvente sînt agresiunile verbale. În general, sînt folosite apelativele jignitoare, dar rar însoțite de reacții din partea cealaltă. Ele sînt inițiate mai ales în prezența altor colegi. De față cu alte cadre, un angajat se va adresa unui deținut cu expresia "mișcă, țigane!", însoțită chiar de îmbrînceli sau loviri ușoare
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
prost!" atunci cînd de față sînt și alți colegi de celulă. Aceste apelative sînt atît de des folosite, încît nu mai stîrnesc reacții de protest decît atunci cînd individul este jignit în prezența colegilor de rang egal sau inferior. Familiaritatea apelativelor peiorative face greu posibilă menținerea unei distanțe sociale, mai ales în cazul persoanelor cu un nivel de instrucție școlară scăzut. Înjurăturile și amenințările îmbogățesc paleta agresiunilor verbale. Ele sînt numeroase și de intensități variate. Atunci cînd îi este călcată în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
semnificativ mai mare decît cea existentă în afara zidurilor. Această centrare pe infracțiunile rromilor a fost deseori criticată, statul fiind acuzat de purificare etnică sau, mai blînd, de discriminare a minorității rrome. Că întreaga etnie este considerată infractoare reiese și din apelativele cu care autoritățile se adresează deținuților: "băi țigane", "mișcă țigane", "cioroiule", "coloratule" etc. Deși reprobabilă, centrarea excesivă pe delincvența unei etnii minoritare este întîlnită și în alte țări. În Statele Unite ale Americii sînt mult mai dur sancționate infracțiunile negrilor, hispanicilor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
da un gust bun (condimente, ceapă, usturoi, bulion etc.), interdicția unor feluri de mîncare elementare considerate un lux nepermis (salate, cartofi prăjiți, pește, fructe) etc. Nu întîmplător în unele închisori sosirea mîncării e anunțată chiar de bucătari sau gardieni cu apelativele dizgrației: "vine voma!". Și nu întîmplător aceste disfuncționalități au fost cauza unor toxiinfecții alimentare colective și a numeroase alte boli. Citind pe Internet meniul dintr-un penitenciar elvețian, orice est-european încarcerat ar rămîne șocat: micul dejun: cîteva soiuri de cașcaval
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ani, Snagov pentru 5-10 ani, București, Craiova și temnițele județene pentru pedepse de la 6 zile la 2 ani, iar pentru femei: Schiturile Ostrov și Rătești. Una din cele mai importante măsuri pentru reformarea închisorilor a fost instituirea inspecțiilor, procurorii Curții apelative criminalicești fiind obligați să viziteze lunar temnițele, să se intereseze de soarta fiecărui arestat în parte și să facă un raport amănunțit despre starea închisorilor. Efectele acestei decizii s-au văzut imediat, rapoartele lui Constantin Moroiu 254 din Muntenia și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
împărțire administrativă a României, acest sat, cândva fruntaș, să apară în umilitoarea postură de sat marginal pe teritoriul comunei Voinești din județul Vaslui. Numele satului rămâne încă învăluit în mister. Presupunerea populară că satul Stâncășeni și-ar trage numele de la apelativul "stâncă" nu-și are justificare, întrucât în structura geologică a regiunii nu apar intercalații de roci dure, pietroase. Posibilitatea ca el să provină de la vreunul dintre primii stabilizați sau fruntași ai satului cu numele de Stan sau Stancu contravine regulilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Tezaurul Arhivistic Vasluian, privitoare la relațiile sociale ale satului Stâncășeni în prima jumătate a secolului 19: 31 martie 1840 relevă o scrisoare a lui Ioniță Oatu, postelnicel din satul Stâncășeni, vechil al răzeșilor de pe moșia Stâncășeni, prin care comunică Divanului Apelativ al Țării de Jos că din pricina pentru moșia Băncești, n-a putut veni la proces fiind bolnav (din Tezaurul Arhivistic Vasluian, p.212); 22 iunie 1841 se referă la o scrisoare prin care Iancu Ralet împuternicește pe Ioniță Oatu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în redacția Curierului de Iași, în iunie 1876. Publicația are apariții săptămânale, din 31 martie 1868 până în septembrie 1884, când își încetează activitatea. Revistă oficială a Curții de Apel din Iași, având ca subtitlu "Foaia publicațiunilor oficiale din resortul Curții Apelative din Iași", Curierul de Iași avea la intrarea lui Eminescu în redacție un format de patru pagini și trei apariții săptămânale. Activitatea desfășurată la Curierul de Iași echivalează cu descoperirea unei vocații și cu dobândirea statutului de gazetar profesionist de către
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și structuri de verificare a canalului sau a receptorului: înțelegi?, Nu-i așa?, Vezi?, Mă auzi? sau I-auzi!, Ia te uită!, înțeleg!, Nu mai spune! sau de inițiere a comunicării: Alo! Funcția conativă (limbaj activ, la Vendryes sau funcție apelativă, la Bühler) este orientată către destinatar și își găsește expesia gramaticală în vocative, imperative sau interjecții de dresare. Emițătorul își exprimă intenția de a-l implica pe receptor în actul comunicării, a-i determina un anume tip de comportament, atitudine
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
individualizează, separă și disting semnele (funcția culminativă, funcția delimitativă și funcția distinctivă propriu-zisă); b) funcțiile stilistice sau orientatoare, care determină valoarea specifică a semnului în actul verbal, orientându-l spre un vorbitor, un ascultător sau un lucru (funcția expresivă, funcția apelativă, funcția deictică); c) funcțiile morfologice, adică funcția clasificatoare, care clasifică semnul ca instrument particular de cunoaștere (drept categorie verbală sau "parte de propoziție"), și funcția actualizatoare, care face semnul apt pentru o utilizare concretă într-un act verbal (adică îl
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
atipice" pentru femei (prin raportare la norma general acceptată) și traiectorii în care independența și asumarea unor poziții subiect să fie prioritare. Însuși gestul administrativ de schimbare a numelui prin mariaj, devenit "banal"/"normal" prin convenționalitatea sa, însoțit de schimbarea apelativului "domnișoară" în "doamnă", indică maniera diferențiată/inegală de construcție a identității de gen pentru femei, care prin aceste ritualuri sociale devin "bunuri de schimb simbolic" trecând, astfel, din "proprietatea" și protecția tatălui/a familie de origine în cea a soțului
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
fii vitează și puternică. Am să te iubesc toată viața, am să mă gândesc la tine în fiecare clipă a vieții mele, la fiecare suflare, la fiecare respirație. N-am să trăiesc decât ca să te văd.” (op.cit., p.159) Toate apelativele sunt capsule pline de dragoste dar și de adevăr. Imaginația nu mai contenește să izvorască noi formule mângâietoare, tandre. Tinerețea Monicăi, frumusețea ei, inteligența-i ascuțită, talentul, eleganța, vitalitatea sunt tot atâtea pricini de admirație febrilă. Iubirea năvalnică țâșnește prin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nume de "clasă" sau de "tip" și concluzionează că, dacă numele proprii sunt monovalente (nu sunt nume de clasă), individuale (se aplică unui obiect sau unui ansamblu de obiecte văzut ca individ), unidimensionale (se aplică unui obiect sau unui ansamblu), apelativele sunt plurivalente, generice și bidimensionale. Numele proprii sunt "cuvinte cu semnificație și nume de alt ordin". Numele propriu "nu denumește în același plan cu cel al numelor comune, care clasifică realitatea, ci reprezintă, în raport cu numele comune, o nominalizare secundă, individualizatoare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Rigolot, La lecture du nom propre: histoire et théorie. Înainte de a se întreba asupra locului pe care îl ocupă numele propriu în istoria tradiției cratiliste, Rigolot amintește câteva elemente esențiale. Pornind de la definiția onomasticii - prin extensie, "orice observație asupra originii apelative a numelor proprii" (tr. m.)66 - de la clasificarea în etimologie savantă, fondată pe fapte recunoscute și etimologie populară (care permite o lectură poetică a numelor proprii), de la clasificarea enunțurilor lingvistice ca obiect al unei duble relații de denotație (relația cuvântului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poartă, dar și că, în fapt, cratilismul romanului este un aspect particular al legii generale a motivării din literatură; motivarea onomastică îndeplinește aceleași funcții ca și motivarea generală a povestirii. Despre verosimilitate afirmă că primează asupra motivării, ancorarea realistă a apelativului constituie primul grad al exactității sale: fiind evreu, Bloch trebuie să aibă un nume evreu ( În căutarea timpului pierdut). Citând din Arta poetică a lui Boileau - "adevărul poate uneori să nu fie verosimil" - Baudelle afirmă că scriitorul, stilizând codul onomastic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poate uneori să nu fie verosimil" - Baudelle afirmă că scriitorul, stilizând codul onomastic, creează uneori nume mai adevărate decât natura. Este vorba de ceea ce autorul numește onomateme, paradigme frecvente în morfologia patronimelor (ex.-court-, -bert-, -ard- etc. vestigii ale sistemului apelativ merovingian). Baudelle consideră estomparea motivării una din marile legi ale onomasticii romanești. Numele trebuie să fie semnificative, fără a fi în întregime transparente (caz în care ar apărea ca improbabile și ridicole). Pornind de la modurile distinse de Saussure, "de raporturi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în zorii altui grai", "Grai nou și nouă altă limbă/ Nu omenesc, duhovnicească!"90. La capăt de drum, începutul se rostește în sfârșit, "se mută viața-n dimineață", "în fașă oul ține foșnetul aripii"91. Prin funcția sa kerygmatică - predicația apelativă -, limbajul invocă icoana Logosului, poemul se convertește imnic, iar imnul e însuși drumul, cuvântul care vede până departe, "acolo sus, în Golul cel din urmă", "acolo, unde nu mai curge decât necursul"92. Acolo, Cuvântul se face trup al poemului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce-și celebrase astfel reîntâlnirea cu un sine ancestral: reîntregirea cetei ce vânează împreună, ieșită sieși în întâmpinare de dincolo de risipirea în refulări individuale. Victimelor le rămăsese adânc înscris în carne pactul pe care se sprijinea dominația, lucrarea domniei, așa că apelativele ce o evocau picară cum nu se poate mai rău. Cât despre jocul de-a domnia, el nu ar fi fost cu adevărat interesant pentru nomazi decât dacă ar fi putut fi jucat după plac, când le-ar fi venit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
baza unui "model anterior (...) care servește la rândul său drept model pentru acte lingvistice ulterioare, asigurându-se astfel continuitatea diacronică a sistemului", volumul intitulat Lingvistică și terminologie. Hermeneutica metaforei în limbajele specializate familiarizează cititorul cu studiul dinamicii informative, denotative și apelative a limbajului, în general, a limbajelor specializate, în particular. Cunoașterea "obiectelor" lumii în care trăim și a "obiectelor" cu studiul cărora se ocupă știința contemporană se realizează, mai mult decât ne putem imagina, analogic. Este demonstrația pe care volumul o
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
funcțiile limbii în comunicarea mass-media. Funcția denotativă (de transmitere a informației) este comună tuturor speciilor discursului comunicării publice și private, are relevanță pentru speciile discursului tehnico-științific și poate fi identificată în specii ale stilului beletristic (S. Dumistrăcel, 2006: 49). Funcția apelativă (stabilește contactul dintre interlocutori) este studiată de profesorul ieșean, după criterii diferite (nuanțe, tipul de limbaj etc.): • apelativă fatică, utilizată în discursul privat și în limbajul publicității; • apelativă conativă + fatică, utilizată în textele aparținând limbajului publicității (fatic manipulator) etc.; • apelativă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și private, are relevanță pentru speciile discursului tehnico-științific și poate fi identificată în specii ale stilului beletristic (S. Dumistrăcel, 2006: 49). Funcția apelativă (stabilește contactul dintre interlocutori) este studiată de profesorul ieșean, după criterii diferite (nuanțe, tipul de limbaj etc.): • apelativă fatică, utilizată în discursul privat și în limbajul publicității; • apelativă conativă + fatică, utilizată în textele aparținând limbajului publicității (fatic manipulator) etc.; • apelativă conativă, utilizată în textele aparținând limbajelor juridico-administrativ și religios "ca expresie a unei autorități instituționalizate" (textele limbajului religios
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fi identificată în specii ale stilului beletristic (S. Dumistrăcel, 2006: 49). Funcția apelativă (stabilește contactul dintre interlocutori) este studiată de profesorul ieșean, după criterii diferite (nuanțe, tipul de limbaj etc.): • apelativă fatică, utilizată în discursul privat și în limbajul publicității; • apelativă conativă + fatică, utilizată în textele aparținând limbajului publicității (fatic manipulator) etc.; • apelativă conativă, utilizată în textele aparținând limbajelor juridico-administrativ și religios "ca expresie a unei autorități instituționalizate" (textele limbajului religios stabilesc norme, sancționează abaterile și fixează circumstanțele ispășirii). Mărcile interacțiunii
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
apelativă (stabilește contactul dintre interlocutori) este studiată de profesorul ieșean, după criterii diferite (nuanțe, tipul de limbaj etc.): • apelativă fatică, utilizată în discursul privat și în limbajul publicității; • apelativă conativă + fatică, utilizată în textele aparținând limbajului publicității (fatic manipulator) etc.; • apelativă conativă, utilizată în textele aparținând limbajelor juridico-administrativ și religios "ca expresie a unei autorități instituționalizate" (textele limbajului religios stabilesc norme, sancționează abaterile și fixează circumstanțele ispășirii). Mărcile interacțiunii verbale în publicistică În studiile sale, Malinowski diferențiază câteva tipuri de comunicare
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]