811 matches
-
În replică, tenorul ieșean Cosmin Marcovici nu s-a lăsat mai prejos, având o prestație artistică pe măsură în rolul Contelui Almaviva. Cu siguranță în glas, încă de la Serenadă, apoi jocul său rafinat mimând neliniștea din finalul primului act și aplombul interpretării sale din actul doi, au culminat cu dozarea jocului în travesti-ul din actul III, subsumat perfect succesului de ansamblu. Pentru o mai bună înțelegere a datelor problemei, voi informa că acest concert s-a desfășurat într-un cadru
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ocupe fără alte griji de interpretare și de stimularea prin gestică a ansamblurilor, punându-și mai bine în valoare concepția asupra partiturii. În cazul de față, talentatul Ciprian Ion a apărut ca un dirijor experimentat, foarte stăpân pe partitură, cu aplomb în solicitarea atacului, atât din partea orchestranților, cât și, în egală măsură, din partea soliștilor. Cât privește pe cei din urmă, au avut în dirijor un profesionist care i-a ajutat cu mână sigură, cu gesturi economicoase, măiestrit lucrate. Ca grad de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
instinctului de conservare, ci a poftei noastre de viață...". Există și o viață strict vegetativă, lipsită de bucuria de a trăi, asemănătoare perioadei placentare. Am fi, probabil, toți, cu mult mai tineri... Biografia fiecăruia este aleatorie, putem trăi cu același aplomb, zeci de alte variante. Aceasta deoarece dispecerul fiecărui destin este hazardul, începând cu faptul hotărâtor că nu ne putem alege părinții. Dar soția noastră nu putea fi alta? Dar meseria? Dar orașul în care trăim, strada, casa etc.? Te și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ion Antonescu, și a unor vagi umbre distilate de vălmășagul istoriei, și a câtorva mai tineri, regaliști din snobism, nu și-ar da atâta cu stângul în dreptul dacă o samă de apelpisiți și apelpisite de pe la toate televiziunile nar promova cu aplomb găunos și păgubos, pe majestatea-sa, regele Mihai și pe altețele lor de cum vor să-și zică, treaba lor, dar de ce prințul Duda de România ? Actorașul, se vede treaba, a jucat rolul cerșetorului și acum joacă rolul prințului, a confiscat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la o parte amenințarea cu tranșa FMI, vom observa că jocurile erau făcute la Curte, de când au fost aleși candidații președintelui și ai guvernului, spre completarea „organului”. Acum președintele poate apărea la OTV sau unde vrea să se proclame cu aplomb:” Vedeți independența de necontestat a justiției, nu poate fi nici coruptă, nici influențată de cineva, numai conștiința pură și neîntinată a judecătorilor!” Așa o fi. Mă îndoiesc de buna credința a Curții Constituționale, că, la o adică, de ce pensiile celor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele tale..." "Ba ai matale nasul înfundat, boierule!" "Ce obraznică poți să fii!" Tot tropăind și lovindu-și palmele ca să se încălzească, țigăncușa observă cu aplomb: "Obraznicul mănâncă praznicul, boierule, timidul face treaba!" "Nu-mi mai spune boierule, sunt un fiu din popor." "Poporul are doar un fiu, boierule!" Izbucnește în râs, uite că până și țiganii încep să-și bată joc de mutra Lui... "Și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la Iași (1849) ori farsa O toaletă neisprăvită sau Obrăznicia slugilor (1852) iau în derâdere slăbiciuni omenești ca vanitatea, cochetăria și altele, accentuând pitorescul moral. Mai superficiale decât prima lui comedie, aceste din urmă scrieri vădesc, în schimb, mai mult aplomb și chiar o plasticitate sporită sub aspectul limbajului. Neizbutită este piesa, de sursă istorică, Radul Calomfirescu (1854). Romanul Radu Buzescu (1858) brodează pe canavaua unei intrigi amoroase, cu personaje exaltate și fantomatice, o suită de peripeții pe cât de senzaționale, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
bolnav de nostalgia originilor. Madridul e inundat de tot soiul de sud-americani în vacanță, dintre care remarcasem multe femei peruviene, îmbrăcate în călugărițe, dar care nu aveau nici pe departe intenții pioase. Erau hoațe de stradă. Și operau cu un aplomb de invidiat. Unii colegi de-ai noștri le suportaseră dibăcia pe propria piele. În aceeași zi am aflat că neplăcutele incidente începuseră încă din seara sosirii noastre la Gara Atocha, unde prima victimă a subtilizatorilor locali fusese Peter Pistanek, slovacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
i-a supărat cumplit pe ceilalți scriitori ucraineni care asistau la ședință. Aceștia i-au replicat, deloc politicos, în limba rusă, s-au ridicat și au părăsit demonstrativ sala. Moderatorul spaniol, care până în acel moment al dezbaterii comentase cu mult aplomb orice intervenție, a urmărit cu un zâmbet înțelegător cele întâmplate. Noroc că Varlamov era ultimul pe lista vorbitorilor... VITALIE CIOBANU: Drama dublei identități - iată un subiect la fel de permeabil pentru un neamț originar din Banat și pentru un român basarabean. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
realitate: în oraș se desfășurau simultan alte sute, poate mii de evenimente culturale, Literatur Express Europa 2000 era doar unul dintre ele. Dar nu-i nimic, mi-am zis, după Paris vom reintra în provincie, unde ne vom recăpăta repede aplombul, feriți de comparații dezavantajoase. Mă pomenesc deodată acostat de un ziarist de la Radio France Internationale: nu i-am mai văzut pe reprezentanții acestei specii din neuitatul tren Lisabona-Madrid. E un bărbat de statură și vârstă mijlocie, un francez tipic, proaspăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dinspre Kaliningrad. Soldatul - prea tânăr ca să-și amintească de vremurile când eram „republici-surori” - își întrebă în cele din urmă colega, superioară în grad, ce e cu bizarul tărâm de unde vin, dar aceasta, probabil neștiind mai multe, nu-și pierdu totuși aplombul (funcția o obligă!) și îi explică, pe un ton prefăcut-indiferent (așa am intuit), că avem o „viză colectivă” și, deci, să nu-și mai bată capul cu amănunte, să nu caute complicații. VASILE GÂRNEȚ: În gara din Vilnius, ni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gândim la fel! Apoi se pornise să peroreze despre preocupările lui. Domnul Ionescu era inginer și avea multiple preocupări profesionale. O copleșise cu multilateralitatea lui. Cu energia lui. Cu pozitivismul lui. De câte ori venea acasă, îi povestea pe larg, cu mult aplomb, despre câte făcuse în ziua aceea, și doamna Ionescu îl asculta cu un oarecare interes, punându-i când și când întrebări suplimentare. Apoi îi povestea și ea, pe scurt, cum își pe trecuse ziua. Nu vorbea prea mult. în general
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
frecându-și nedumerit antenele. "Probabil...", am zis așa, ca să nu i se pară că-l sfidez cu tăcerea mea. Se învârti de câteva ori în jurul meu și enunță, parcă surprins: Deși ești la fel, ești altcumva..." "Normal", am zis cu aplomb. "Sunt cel mai deștept gândac din lume!" Aș putea spune că clipit de câteva ori cu mulțimea aia de oceli și a scos ceva de genul unui "hâc". ( Sigur că n-a clipit, domnilor entomologi, dar fac această afirmație pentru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
privea, dând senzația că s-ar gândi foarte preocupat la ceva, așa cum lasă impresia și o grămadă de oameni. Spre deosebire de aceștia, el chiar era încercat de oarecari dubitațiuni: "Auzi, bă, gândaco...", spuse el tărăgănat. Dar ea îl contră imediat, cu aplomb, evident iritată: "Nu-mi zi tu mie "Auzi, bă, gândaco", da? N-ai auzit că Șefu' mi-a dat numele Țonți? Ia te poftesc!" Hopa! Parafrazându-l pe Lenin: iată, tovarăși, cum se trezește conștiința pentru sine a individei. Și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de grație 2011 dHr. doar 42% din elevii care au susținut bacalaureatul, au reușit să-l ia. Restul a rămas în situația de „Mai trage odată”. În cap îmi zbârnâia ideea ceea a lui Băsănău, în care el expunea cu aplomb că școala noastră ar fi mai bine să scoată pe bandă rulantă tinichigii. Oare din care direcție îl pălise inspirația? Am găsit până la urmă. Cu voia dumneavoastră voi transcrie aici doar vreo două din pasajele cu pricina, pasaje care pot
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Ionel Giuran. Și ține- te laude la gura lui... Și povestea acest Ionel Giuran că în acel decembrie al idioțeniei generale, era undeva la Buzău în „oastea țării”, și o spune pesonal, că s-a comportat eroic. Zice el cu aplomb: „Am prins teroriști la Buzău. Intrau în unitate după muniție și armament.”. Nui așa stimate telespectator că rămâi uimit la asemenea declarație. Iată că în sfârșit, cineva are curajul să spună pe șleau adevărul! Nu simțiți că este un moment
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de-o parte, cultura istorică, „minimul” de cunoștințe istorice generale, atât a individului obișnuit, cât și a intelectualului specializat într-un alt domeniu, este cea care a pluralizat sensul termenului „istorie”. Pe de altă parte, de această polisemie utilizată cu aplomb de cultura istorică sunt responsabili, într-un grad mai înalt, istoricii-funcționari și, într-un grad mai scăzut, chiar și cei cu prestigiu, purtători ai unui conglomerat de teme și subiecte care nu au delimitat cercetarea academică strictă de intruziunea ideologică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deoarece considerau că acest agent putea fi o bacterie. Ei au studiat o formă de leucemie a păsărilor și au reușit cu succes să transfere această boală de la o găină la alta, utilizând filtrate tisulare acelulare. A afirma astfel cu aplomb în 1903 că anumite forme de cancer uman sunt opera unor agenți filtrabili, reprezenta în acel moment, când nu se cunoștea decât lucrarea lui G. Sanarelli, o mare îndrăzneală. Aceasta cu atât mai mult cu cât, cel care a făcut
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
identică ADN helicazei II, o enzimă de despiralare ATP dependentă. Așa cum se observă din tabelul 3-1, la unele dintre proteinele asociate a putut fi definită funcția pe care o îndeplinesc în homeostazia telomerelor. Există cercetări după 2002, care descriminează cu aplomb două categorii de proteine sau complexe de tip binding telomeric proteins, în funcție de rolul jucat de ele. a) Proteine sau complexe proteinice cu proprietăți enzimatice, care controlează lungimea telomerelor (funcție legată esențial de acel ceasornic biologic, dar și de transformarea canceroasă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
1996). Cronicar de cursă lungă, ocupantul inconfortabilului „fotoliu 13” surprinde cu discernământ „cheia” unor montări și „coeficientul de creativitate” investit într-un spectacol. Comentator exact și prob, cu percepții de finețe, criticul, căruia nu i-ar fi stricat mai mult aplomb, nu lasă impresia că ar avea vreun parti-pris. Consemnările sale inspiră încredere prin echilibrul și decența argumentării, ca și prin franchețea atitudinii. Tranșant, dar politicos, calm (în aparență) și numai câteodată ironic, impulsivul bine temperat nu face din cronicile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
Panait Istrati, Ion Creangă, etc.), caz extrem de rar în alte domenii artistice - doar pictorul Rousseau (Le Douanier-Vameșul), care a început să picteze la 50 de ani... Talentul literar este condiționat de nivelul cultural (dar nu întotdeauna, așa cum se afirmă cu aplomb). O cultură, oricât de bogată, este cu totul departe de a potența un talent firav, exemplul semnificativ fiind cel al lui George Călinescu. De asemenea, un geniu ca Nicolae Iorga, încercând să scrie literatură, a produs „creații” complet lipsite de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
o ușurință incredibilă tot ce aud; le e de-ajuns să treacă pe sub ferestrele unui pianist sau pe lângă zidurile teatrului pentru a reproduce cu exactitate partituri întregi. Unele orchestre joacă valsuri de Strauss, cadriluri franțuzești, bucăți de operă cu un aplomb imperturbabil și fără a omite vreun pasaj. Un lăutar din București, violonist emerit, fu chemat la o serată la care erau invitați câțiva străini. El repetă imediat și fără a ezita tot ce tocmai fusese cântat la pian. Fu întrebat
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
până la operele celor mai importanți pictori, sculptori, graficieni din secolul al XX-lea. Avea douăzeci și unu de ani când a început să lucreze într-o redacție, aceea a revistei „Rampa”; articolele sale de aici sunt scrise cu nerv, cu un anume aplomb și vădesc dorința de a-și spune părerea despre cele mai acute probleme ale contemporaneității. Se va impune cu adevărat în 1927, anul în care va începe să redacteze pagina culturală a ziarului „Politica” (unde semna și Radu Veniamin), nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
pare să fi fost legată de o antinomie structurală a omului. Sălășluiesc în firea lui un insurgent, un nonconformist în stare de perpetuă veghe, pledant neostenit al libertății individului și al ideii de personalitate ireductibilă, mișcându-se cu repeziciune și aplomb spre orice spațiu de dispută, tentat să dinamiteze coerciții și tabuuri, prezumțios, dornic de afirmare belicoasă și, deopotrivă, un sceptic malițios, care trăiește cu intensitate și obstinație sentimentul frustrării, crispat, instabil, nedăruit cu seninătate. A. investește mai mult și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
unor „dureri înăbușite” ori a unor pasiuni puternice, sfârșite tragic. Nuvelele din Iedera sunt inspirate, în schimb, de scriitori străini, ele aducând personaje insolite (un dandy, un dresor de circ) și un mediu cosmopolit, descris cu precizie și cu un aplomb rar la noi în epocă. Notă aparte între scrierile lui G. face Domnița Fărănume prin stilul său înflorit, bogat în pasaje plastice ori muzicale. Însă intriga, plecând de la motive de basm, se constituie artificial, numai pentru a exprima jalea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]