384 matches
-
Ps Psalmi Qoh Qohelet/ Ecleziast 1Rg 1 Regi (= 3 Rg LXX) 2Rg 2 Regi (= 4 Rg LXX) 1Sam 1 Samuel (= 1Rg LXX) 2Sam 2 Samuel (= 2Rg LXX) Șir Înțelepciunea lui Isus Sirah Sof Sofonia Tob Tobia Zah Zaharia Noul Testament Ap Apocalips Col Epistola către coloseni 1Cor Epistola întâi către corinteni 2Cor Epistola a doua către corinteni Ef Epistola către efeseni Evr Epistola către evrei Fil Epistola către Filipeni Flm Epistola către Filemon Fp Faptele Apostolilor Gal Epistola către gălățeni Iac Epistola
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Căci, după un periplu prin aerul rarefiat al metafizicii, al esoterismului și al teologiei naturale, exegeza teologului protestant Karl Barth care dezontologizează Ex 3,14 și îl leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica „auto-interpretativă” (scriptură interpres șui) excluzând orice premisa ce ține de o teologie naturală. Barth comentează Ex 3,14 că pe o relatare a întâlnirii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cunoscut că Acela care îl trimite, care alege pe Israel și este credincios făgăduințelor sale. „Eu sunt cine sunt” este numele statorniciei lui Dumnezeu în relația cu omul. Pe această exegeza se grefează interpretarea hristologică a Ex 3,14. În Apocalips 1,8: „Eu sunt cel care este, cel care era și care vine”, Hristos vorbește dintr-o eternitate ce înglobează acum și timpul, „creștinând” Numele revelat lui Moise și salvându-l astfel de la ontologizarea amorsata de traducerea greșită din Septuaginta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și valoare de viitor, expresia ar mai putea fi înțeleasă că: „Eu sunt prezent, cu voi, precum veți vedea”, căci Dumnezeu avea să se reveleze treptat de-a lungul istoriei mântuirii tocmai prin această istorie. În acest sens, formularea din Apocalips 1,4.8: „Cel care este și Cel care era și Cel care vine” este o dezvoltare a formulării din Ex 3,14. Iar Rași, exeget evreu din Evul Mediu, comenta textul astfel: „Eu voi fi cu ei în această
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ca atare, „Deus Amen”, poate și pentru a sublinia mai bine legătură cu Ap 3,14, unde Hristos este numit ho amQn, ho mártys ho pistós kaì alQthinós („Amin, Martorul credincios și adevărat”). „Dumnezeule adevărat” este prea vag. Textul din Apocalips ar putea oferi o soluție de dezambiguizare. Propunem deci traducerea lui ’ElohQy ’"mQn cu „Dumnezeule credincios și adevărat”. Semnificații de bază ale celor trei nume sinonime: divinitate sigură, neschimbătoare, fidelă. 3.1.12.2. ’Ql ne’em"n: „Dumnezeu credincios
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care singur are nemurirea și locuiește în lumina cea neapropiata, pe care nici un om nu l-a văzut și nu-l poate vedea...” (t.n.), după ce mai fusese numit, în 1,17, basileùs tÄÎn aiÀnÄn, „împăratul veacurilor”. În imnul din Apocalips 15,3-4, e preamărit că ho basileùs tÄÎn ethnÄÎn, „Regele neamurilor”, adică stăpânitor peste toate popoarele pământului. 3.2.1.6.2. déspota (e folosit exclusiv în această formă, la vocativ): „Doamne” (SC); „Stăpâne” (celelalte traduceri românești); „Dominus” (Vg); „Souverain
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Septuaginta traduce deseori astfel pe YHWH Te>a’ÄÖ „Domnul Oștirilor”. Acest nume cu tentă filosofica, pe care și grecii îl foloseau pentru zeii lor, este în general evitat în Noul Testament. Se întâlnește doar în 2Cor 6,18, iar în Apocalips se referă de trei ori la Dumnezeu-Tatăl: de două ori în contextul liturgiei cerești: hágios hágios hágios kýrios ho theòs ho pantokrátÄr... (4,8b) („Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeul Atotstăpânitor...” t.n.) și Megála kaì thaumastà tà érga sou, kýrie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
desăvârșire. 3.2.1.8.2. hósios: „Cel Preacuvios” (SC); „Cel cuvios” (Blaj); „Sfinte” (BVA, G-R); „Cel Sfânt” (BS), „Tu esti Sfânt” (C); „Sanctus” (Vg); „le Saint” (BJ); „O Holy One” (RSV). Se întâlnește cu referire la Dumnezeu doar în Apocalips 16,5b: díkaios ež, ho Äîn kaì ho QÎn, ho hósios, „Drept ești Tu, Cel-ce Ești și Cel-ce-Erai, Sfinte” (BVA). În imnul din capitolul 15 este nume predicativ: hóti mónos hósios (15,4): „Tu singur ești sfânt” (BVA). Însemnând la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Îl est, Îl était et Îl vient” (BJ); „who is and who was and who is to come” (RSV). Am aratat cum mărturisirea de credință privind dumnezeirea lui Isus Hristos se exprimă în Noul Testament aplicându-i-se numelui divin Kýrios. În Apocalips, acest procedeu se aplică și în privința altor nume. Expresia apare prima dată în Ap 1,4, despre Dumnezeu-Tatăl284, apoi, la 1,8, este proclamata de Isus despre sine și i se adaugă încă un nume, ho pantokrátÄr. La 4,8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cel de pe urma (BS, C); „primus et novissimus” (Vg); „le Premier et le Dernier” (BJ); „the first and the last” (RSV). În afară de versetul deja citat, Ap 22,13, formularea mai apare în două contexte: Când are prima vedenie cu Isus, autorul Apocalipsului e înspăimântat, dar Isus îl îmbărbătează spunându-i: Mg phobo¤, egÀ eimi ho prÄÎtos kaì ho éschatos kaì ho zÄÎn... (1,17b-18a): „Nu te teme; Eu sunt Cel-dintâi și Cel-de-pe-urmă și Cel Viu...” (BVA) Expresia e reluată la 2,8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat...” 3.2.2.8.3. ho árchÄn: „Biruitoriul” (SC); „Stăpânul” (Blaj); „Domnul” (BVA, G-R, BS, C); „princeps” (Vg); „le Prince” (BJ); „the ruler” (RSV). Se întâlnește o singură dată, la începutul Apocalipsului (1,5), cănd autorul se adresează „celor șapte Biserici care sunt in Asia” salutându-le „din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morți, Domnul împăraților pământului (ho árchÄn tÄÎn basiléÄn tQÎs gQÎs)” (C). Traducerea cu „Stăpânul” (Bl) sau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al lucrării lui mântuitoare. 3.2.2.11.2. ho lógos: „Cuvântul” (toate traducerile românești); „Verbum” (Vg); „le Verbe” (BJ); „the Word” (RSV). Acest nume e prezent doar în texte ioanice (În 1,1.14; 1In 1,1), precum și în Apocalips, unde călărețul de pe calul cel alb se numește ho lógos to¤ theo¤i (Ap 19,13). Prologul Epistolei către evrei explică parțial acest nume: „După ce Dumnezeu, odinioară, în multe rânduri și în multe chipuri a vorbit părinților noștri prin proroci
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.11.3. ho mártys ho pistós: „Mărturia cea credincioasa” (SC); „Mărturisitoriul cel credincios” (Blaj); „Martorul cel credincios” (BVA, G-R, BS); „martorul credincios” (C); „testis fidelis” (Vg); „le témoin fidèle” (BJ); „the faithful witness” (RSV). Apare numai în salutul autorului Apocalipsului, într-o înșiruire de titluri: „...hâr vouă și pace de la Cel care este și care era și care vine și de la cele șapte duhuri care sunt înaintea tronului lui și de la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul-născut din morți și Stăpânitor peste
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aceea, prin El spunem și noi amin lui Dumnezeu, spre slavă să.” (t.n.) Semnificații de bază: vrednic de crezare, fidel. 3.2.2.12.3. pistós: „Credincios” (toate traducerile românești); „fidelis” (Vg); „Fidèle” (BJ); „Faithful” (RSV). În vedenia din Apocalips 19,11 vizionarul vede cerul deschis, apoi „un cal alb și Cel ce ședea pe el Se numește Credincios și Adevărat (pistòs kaì alQthinós).” (BVA) Ca si Dumnezeu-Tatăl, Hristos este fidel în sensul că îi sprijină pe ai săi în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Paști”, metonimia „Paștele”, cu aceeași semnificație, când le scrie corintenilor: „Curățiți-vă de plămada cea veche, ca să fiți aluat nou, s...ț că azimele, căci Paștele vostru, Hristos, a fost jertfit (tò páscha hQmÄÎn etýthQ Christós). (1Cor 5,7). În Apocalips, tò arníon, „Mielul”, este numele hristic cel mai frecvent (26 de ocurente). Dar acum, desi „înjunghiat” (esphagménon), el este „în picioare” (hestQkós), mijlocitor la Tronul lui Dumnezeu (5,6), iar mânia lui îi îngrozește pe cei nelegiuiți (6,16). El
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
spune psalmistul (Ps 51,13). În Noul Testament, este o persoană distinctă, desi nedespărțita, de „Tatăl” și de „Fiul”, în unică dumnezeire trinitara. În Faptele Apostolilor, unde este personaj central, jucând, în maniera proprie, rolul lui Isus din Evanghelii, precum și în Apocalips, este numit cel mai adesea pur și simplu tò pne¤mă (de ex. Fp 2,4; 10,19; 11,12; 19,21; Ap 2,7.11.17.29; 3,22 etc.), iar alteori, tò pne¤mă tò hágion, acesta fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divinitatea prezenta în mod tainic pe chivotul legământului, în Sfântă Sfintelor, este perceput că denotând mai ales transcendență: se știe că heruvimii sunt îngeri și că locul lor este în cer (creștinilor le poate sugera imaginea tronului lui Dumnezeu din Apocalips, înconjurat de îngeri). La BÄrQ’ (3.1.10.1.), „Creator”, se pierde conotația „din nimic”, neexistând în românește un verb echivalent care să aibă ca subiect exclusiv pe Dumnezeu. La ŠÄpQ” (3.1.11.3.) se pierde semnificația „cârmuitor”. Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
libertatea omului, nu i se impune cu forța. În teofania de pe Carmel, profetul Ilie înțelege că YHWH nu este nici în vijelie, nici în cutremur, nici în foc, ci în „glasul unei adieri line” (cf. 1Rg 19,11-12). Iar în Apocalips 3,20, Domnul spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva glasul meu și va deschide ușa, voi intra la el...” 4.3.5. (al-)Ghan (2.1.5.8.), care spune despre Dumnezeu că își
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea asta, vor striga unii din d-voastră; întâi ne arunci peste două mii de ani în viitor, ne spui niște comedii estravagante, ne plimbi, ne'ncurci, și-apoi ne lași la Tâmpitopolea d-tale fără să ne
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și social, toate denudate în absurditatea lor dezumanizatoare. Prototipului caragialian de fanfaron inofensiv, logoreic și spiritual i se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează Mircea Eliade. Spiridon Vădastra, personaj din proiectatul roman eliadesc Apocalipsul, preluat în parte în Noaptea de Sânziene este, fără îndoială, apropiat prin vanitate, veleitarism și obsesia parvenirii de eroii schițelor și ai comediilor caragialiene, mai exact de avântatul dar cameleonicul Coriolan Drăgănescu, de înflăcăratul și ridicolul primar al Mizilulului, Leonida
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scenele marcate de prezența Ziței din O noapte furtunoasă, este, din păcate, una încă reiterabilă. O dovadă este oferită tot de textul lui M. Eliade, prin surprinzătoarea inserție a unui pitoresc discurs caragialesc într-un context conversațional neutru, în fragmentul Apocalipsul, publicat postum sub titlul Dubla existență a lui Spiridon Vădastra: Într-adevăr, D-lui Popescu îi era tot frică să nu spună nevastă-sa vreo prostie, și de câte ori avea prilejul, îi amintea că femeia mai bine să tacă decât să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ce poartă la evitarea subiectivismului, lipsit de coresponsabilitate și de solidaritate. Dincolo de frontierele Bisericii catolice, reciprocitatea conștiințelor include ecumenismul, dialogul cu celelalte religii, cu „lumea de astăzi”: un dialog și un proces de cercetare comună, care nu se termină niciodată. APOCALIPSUL ȘI NONVIOLENȚA: UN OXIMORON? Introducere Tema asupra căreia încercăm să reflectăm cu atenție se intitulează „Ultima carte a Bibliei creștine și nonviolența: un oximoron?”. După cum indică și termenul oximoron (gr. oxymoron, de la oxys, ascuțit, pătrunzător și moros, - tocit, prost) este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cu o semnificație contradictorie și, în cazul nostru, probează posibilitatea de a concilia imagini derutante ale apocalipsei, care evocă răvășiri cosmice, războaie, temeri, sânge, moarte, cu tema nonviolenței și lansează o sfidare: în pofida prezenței violenței sub diferitele forme din Cartea Apocalipsului, mesajul său este de speranță și nonviolență. În spatele (background-ul) acestei teme există o dezbatere reală, care îi vizează în primul rând pe bibliști și pe moraliști, dar și pe sociologi, pe antropologi, care oferă diverse chei de interpretare, ținând
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
moraliști, dar și pe sociologi, pe antropologi, care oferă diverse chei de interpretare, ținând cont de contextele lor de lectură sociale și politice. Dintre acestea menționez câteva: un mod de a interpreta care identifică evenimentele contemporane cu situațiile profetizate în Apocalips; un alt mod care inspiră speranțele utopice ale mișcărilor revoluționare și luptele politice pentru dreptate. Scopul acestei aprofundări este de a analiza cartea codificată a Apocalipsului lui Ioan pentru a surprinde mesajul de încredere și de speranță care o caracterizează
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
câteva: un mod de a interpreta care identifică evenimentele contemporane cu situațiile profetizate în Apocalips; un alt mod care inspiră speranțele utopice ale mișcărilor revoluționare și luptele politice pentru dreptate. Scopul acestei aprofundări este de a analiza cartea codificată a Apocalipsului lui Ioan pentru a surprinde mesajul de încredere și de speranță care o caracterizează. În primul rând, vrem să luăm în considerare câteva texte alese din Evanghelie, care vorbesc în mod expres despre atitudinea nonviolentă a lui Isus în fața evenimentelor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]