713 matches
-
Rhetorica. Susținătorii paternității lui Cicero citează faptul că în Rhetorica se dau ca exemple de ambiguitate construcții ca Tullius heres meus Terentiae uxori meae, etc. și arătând că fiul lui Cicero se numea Tullius iar soția sa Terentia. Ceea ce acești apologeți par să ignore este că Tullius s-a născut abea în 65 î.Chr, și Cicero s-a însurat cu Terentia abea în 79 î, Chr., ambele date fiind ulterioare datei de publicare a volumului. De alfel primul care atribuie
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
Stărilor sufletești profunde le urmează scene teatrale, de un retorism accentuat. La fel, reminiscențe mitologice și comparații dezvoltate de tip clasic stau alături de pitorescul folcloric. Eteronomia aceasta dă naștere unui stil foarte personal, în care neologismul, apariție surprinzătoare la un apologet al tradiției, pigmentează fraza, dându-i vibrație. Aspirațiile călătorului pot fi aflate din propria-i mărturisire, făcută pe tonul unui Creangă mai patetic: „Nu știu cum vor fi alții, cât despre mine, știu atâta, că pierd măsura timpului de îndată ce rămân pe voia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
să învețe câte ceva din nebunia în care au împins țara (dar s-au împins și pe sine). Iată că n-au învățat nimic. Ne raportăm la aceleași entități politice vagi, beneficiind cam de același număr de buni vorbitori și de apologeți ai pozițiilor conjuncturale, și la același tip de lider pentru care preocuparea de căpătâi o reprezintă subordonarea intereselor partidului intereselor de grup și a perpetuării pe termen nelimitat a puterii. Darul nesperat primit de PD ar trebui să însemne, pentru
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
drept «esteții de la Sibiu» pledau pentru o critică estetică ce descindea din Maiorescu via Lovinescu. Supremația esteticului, într-o ierarhie axiologică cerchistă, era manifestă. Bătălia Manifestului se dădea întru apărarea autonomiei artei împotriva unei arte înfeudate politicului, socialului, moralei. «Pășuniștii», apologeții «plaiurilor străbune», militanții naționalismului extremist, ai «războiului sfânt», ca și, ceva mai târziu, militanții comunismului, toți cei ce se vor situa pe «o poziție ferm angajată pentru impunerea ideologiei marxiste», combătând «de pe pozițiile clasei muncitoare...», nu puteau fi decât adversarii
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
Sadoveanu tocmai prin neaderența sa la experiența proustiană" (p. 153). Paradoxal și judicios este și începutul comentariului critic la Arghezi: "Uneori, detractorii au imprevizibilul avantaj de a fi mai aproape de izvoarele capabile să definească o personalitate decât cei mai entuziaști apologeți" (p. 161). Este lesne de înțeles că un detractor arghezian, dintre cei mai iluștri, a fost Ion Barbu: "Experiența lui preoțească (a lui Arghezi, n.n.) n-a fost una banală, cum ar putea presupune cei neavizați. Ion Barbu privea din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dispuși, atunci când vrem să-l evaluăm pe Eminescu poetul, gazetarul, autorul unor manuscrise ce mai trebuiesc explorate să renunțăm la conformismul primelor impresii și la conformismul evaluărilor ideologizate, în egală măsură. "Păcatul mare menționează el în treacăt e că și apologeții de ocazie îl exaltă pe Eminescu tot reducționist, ceea ce dă din abundență apă la moara dilematicilor" (p. 387). Theodor Codreanu caută să surprindă într-o formulă consacrată gândirea efectivă a lui Eminescu și ajunge la o soluție pe care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dacă urmăriți cu atenție viața personalităților culturale de pe la noi. Întâi, o întrebare ușoară, de un punct (pentru că vorbim de un caz ultramediatizat): cum îl cheamă pe prietenul lui Siegfried-BMW și Marcello-Alfa Romeo? Apoi, o întrebare de trei puncte: cine este apologetul unei Dacia Berlină? Pentru coneseuri, cinci puncte: între cine s-a stârnit o polemică de la un Smart? Și, în final, o întrebare de zece puncte, doar pentru avansați: cine își alintă ca pe o femeie „micuța Suzuki“? Dacă știți toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
chiar dacă nu are decât o valoare indicativă, nu este mai puțin instructiv. și în America, remarcă Zbigniew Brzezinski, „principalele organe de presă care formează opinia publică nu încetează să îi denunțe pe foștii SS-iști, chiar de mică importanță, în timp ce apologeții de odinioară ai deturnărilor staliniste au periodic dreptul la elogii. Ce contrast între frazele usturătoare din New York Times împotriva cineastei naziste Leni Rieffensthal și laudele înălțate de același ziar Lilianei Hellman, fostă vedetă a saloanelor literare de pe coasta de Est
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cunoscută, de altfel, de Samuil Micu și Gh. Șincai, rămâne și o pledoarie pentru unitatea spirituală și de credință a românilor. Întreaga activitate culturală desfășurată de V. prin tipărirea și răspândirea cărții românești, calitățile lui de misionar militant și de apologet al tradiției ortodoxe ca expresie a înseși ființei naționale, simțul limbii și talentul de cărturar artist îl înscriu printre figurile reprezentative ale umanismului românesc din secolul al XVII-lea. Varlaam [...] e cunoscut mai ales prin Cazania sau Carte românească de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
și practici restructurative disparate în perioada interbelică, autenticitatea devine în anii cincizeci, principiul "poetic" al unei întregi noi mișcări insurecționale: "Noul roman". 2.2. Mircea Eliade autenticitatea ca inautenticitate Conceptul de autenticitate propus de romancierii "condiției umane" și respectiv de apologeții români ai autenticității: Malraux, Sartre, Camil Petrescu și Mircea Eliade, care înțeleg să comunice "autentic" experiențe interioare ale unor spirite ieșite din comun, să dezvăluie procese în care sunt angrenate mai ales straturile superioare ale conștiinței, este total diferit. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ales discursul realist - unul al plauzibilității, nu al reproducerii mecanice a realității - tocmai pentru că urmărea, în primul și în primul rând, un efect artistic. E o exagerare să-i plasăm cărțile în descendența coșmarurilor dantești (așa cum au făcut-o unii apologeți), dar e inevitabil să constatăm încordarea din scrierile sale, efortul de a oferi un context plin de semnificație asasinatelor misterioase și evoluției detectivilor misterioși: lipsa de sens în ordine existențială, absurditatea oricărui act criminal. Răsturnată, purtând stigmatul autodistrucției, lumea aparent
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia/Hokmah). Pe această linie nu se va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din Antiohia, un apologet creștin grec devenit, probabil, episcop de Antiohia În anul 169. Teofil menține distincția lui Filon și a stoicilor dintre un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe 8:22) și Logosul „pronunțat”33 drept Cuvînt. Folosind o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-lea (Irineu, Clement Alexandrinul, Ipolit al Romei, sau autorul Respingerii tuturor ereziilor, Origen din Alexandria) ne furnizează despre el și alte informații. Cu Începere din secolul al IV-lea, marcionismul a dispărut din Occident și a devenit țintă a atacurilor apologeților creștini din Orient, În majoritatea lor sirieni, ca Adamantius, Afraat, Efrem, Maruta, Isidor din Pelusion, Theodor din Mopsuestia și Theodoret din Cyr; se numără Însă printre aceștia și Epifaniu, episcopul de Salamis din insula Cipru și armeanul Eznik din Kolb
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din Mopsuestia și Theodoret din Cyr; se numără Însă printre aceștia și Epifaniu, episcopul de Salamis din insula Cipru și armeanul Eznik din Kolb. Totuși, lucrarea capitală despre Marcion rămîne lungul tratat polemic În cinci cărți Adversus Marcionem redactat de apologetul montanist Tertulian din Cartagina, În decursul mai multor ani, după 207-2084. După cum a demonstrat Jean-Claude Fredouille 5, Tertulian este un retor de tradiție clasică. Cea mai mare parte a operei sale constă din clișee și din denunțări ale abominabilului Marcion
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
înălțimea catedrelor universitare; din Alpi în Pirinei, din Carpați în Sicilia. Balcanii încă așteptau cuprinși de frisoanele europenizării, ca și zonele mai îndepărtate, ce se prelungeau pînă la San Marino și Olimp. Numele lui Vico și Herder deveniseră sacre pentru apologeții imaginarului romantic, aceștia proiectînd începuturile tuturor popoarelor, fără discriminare, în „trecutul îndepărtat”, în vecinătatea eroilor mitici și a zeilor. Romantismul reprezenta a treia mare tentativă a Europei, încă nestăpînită de patimi politice înjositoare și de mafii financiare, de a realiza
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
creștine și care inițial au fost prezentate în mod metaforic. Sub impactul filosofiei latine ce domina secolele respective se depășește faza pulsional ritualică încercându-se prin raționalizare și hermeneutică să se dezvolte noi valențe de sorginte filosofică. Unul dintre primii apologeți Justin Martirul și Filosoful a încercat să înființeze o școală în care să predea doctrina creștină pornind de la modelul școlilor romane 35. Școala din Alexandria 36 (Clement, Origen) care urmează metoda hermeneutică a lui Filon, convergență a gândirii ebraice și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pentru celelalte grupuri, religia este o „suprastructură” față de ideologia de clasă, respectiv un infim de mic sector în câmpul de muncă al sociologiei. Deci, pornind de la premise diferitese ajunge la aceeași discreditare a științei religiei ca știință de sine stătătoare. Apologeții cei mai zeloși au descoperit un nou punct de vedere, care ar putea motiva suprimarea disciplinei științifice a istoriei religiilor. Emanciparea rapidă a națiunilor asiatice și africane nu ne pune numai înaintea unei complicate probleme politice. Mircea Eliade a subliniat
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
să devină din ce în ce mai rar. Dialogurile te pot pune în fața dificultăților până și în plan practic. Suntem pregătiți să întâlnim, cu înțelegere deplină, aceste culturi atât de diferite și condițiile lor religioase? Așadar aici își văd șansa un anumit tip de apologeți. Dacă asiaticii, în fapt complet necunoscători ai problemelor cercetării religioase, aceasta fiind o invenție occidentală, se cramponează de propria lor religie cu îndărătnicie și fără nuanțe, de ce să nu înlesnim contactele prin concesii diplomatice? Rețeta ne-a dat-o de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Prin legea de raționalizare a învățământului superior, fostul patriarh Miron Cristea, atunci pnm-ministru, a suprimat catedra de teologie ascetică și mistică, iar titularul, care crease această disciplină de însemnătate esențială pentru ortodoxie, a fost obligat să se improvizeze imediat în apologet. Nu constituie, desigur, nici o scuză faptul că acest curs a fost scris și predat în intervalul de la 16 ianuarie la 20 mai, 1939. Recunoaștem totuși că, pentru complexul problemelor atinse, ne-ar fi trebuit un răgaz mai îndelung și mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sibilinic sau filosofic. Frazele, pe care Erminiile le atribuie fiecăruia și în care ei articulează aproximativ profeții rămase enigmatice pentru ei, nu sunt invenții ale vreunui călugăr ignorant, ci sunt citate din operele acestor scriitori păgâni, culese din literatura patristică. Apologeții și Sfinții Părinți le-au subliniat în atenția lumii păgâne ca dovezi că și această lume păgână participă la nădejdea în venirea Mântuitorului. De la apologeți și Părinți, citatele au trecut apoi în Erminii și figurează pe zidul Bisericii ortodoxe, alături de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vreunui călugăr ignorant, ci sunt citate din operele acestor scriitori păgâni, culese din literatura patristică. Apologeții și Sfinții Părinți le-au subliniat în atenția lumii păgâne ca dovezi că și această lume păgână participă la nădejdea în venirea Mântuitorului. De la apologeți și Părinți, citatele au trecut apoi în Erminii și figurează pe zidul Bisericii ortodoxe, alături de chipurile zugrăvite, ca niște iscălituri de aderență a lumii întregi la cultul adevăratului Dumnezeu. în cultura păgână și îndeosebi în literatura și filosofia grecoromană. găsim
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
316. ( Vezi și capitolul „Ortodoxie și Clasicism”în Ortodoxie și Etnocrație )). Justin nu identifică Logosul creștin cu această idee, de care se slujește numai ca de un exemplu de fond aperceptiv în larga sa explicație teologică. Strigătul cunoscut, pe care apologeții creștini îl aruncă scriitorilor păgâni în toiul polemicii: „Ceea ce e bun la voi e al nostru!” își găsește justificarea în doctrina despre revelația naturală. Și dacă am stăruit oarecum asupra acestei idei, e pentru că ea ne dă totdeodată justificarea și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imense înțelegeri, lamura filosofiei. a științei și a poesici antice a fost asimilată în corpul culturii ortodoxe. A fost afirmat cu tărie și curentul contrar, de negație totală a culturii profane, din grija superbă de a nu primejdui puritatea credinței. Apologeții în unanimitate denunță lamentabila contradicție și incoerentă a filosofilor păgâni; iar rigorismul lui Tertulian exclude atât spectacolele de artă cât și filosofia, considerată ca mama ereziilor, însuși Augustin. a cărui cugetare genială e pătrunsă de neoplatonism, socotește că filosofia antică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca izvor de inspirație. Biblia, nu pentru înțelepciunea dumnezeiască pe care o conține, căci Guyau, profund creștin prin generozitatea inimii, e anticreștin prin rațiune, ci Biblia ca formidabilă forță literară a geniului oriental. Ca pozitivist, el combate pe Chateaubriand, înflăcăratul apologet al Geniului creștinismului, care a fecundat în măsură imensă cultura europeană, dar nu se poate abține să nu vadă că „Biblia a avut o influență literară considerabilă, mai ales asupra tuturor scriitorilor ziși romantici sau realiști. Această influență a fost
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și trei ale Capitalului - se împlinesc 140 de ani de la apariția primului volum -, dar și autorul monografiei Situația clasei muncitoare din Anglia (1845), un model de analiză a condiției mizere a muncitorilor în capitalismul timpuriu. Departe de a fi un apologet al marxismului, arătând limitele gândirii marxiste și criticând modul de aplicare a lui în ex-URSS și - adaug eu - implicit în țările foste comuniste, profesorul Allan G. Johnson argumentează foarte convingător că nu se poate face abstracție de influența concepției lui
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]