682 matches
-
fratele lui Valeriu, Tiburțiu, ci devine publică: tinerii sunt omorâți pentru că nu aduc jertfe idolilor, Cecilia reușește însă să-i mobilizeze pe cei din jur, chiar și pe călăi, îl înfruntă pe conducătorul cetății, Almach, ținând în fața lui un discurs apologetic, cu un curaj demn de invidiat. Este supusă unui supliciu (să stea într-o baie încălzită), un călău încearcă să o decapiteze, dar nu reușește. Tânăra va muri peste trei zile, încredințându-i pe creștini papei Urban și lăsând, ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rândul său alte răscruci importante. Acest aspect este un fapt clar, asupra căruia nu există divergențe la nivelul opiniilor critice. Nici un curent care a urmat nu a fost total rupt de reperul clasic, raportându-se la acesta fie polemic, fie apologetic. În paginile ce urmează ne vom ocupa, așadar, de curente, tendințe, școli care, în contexte istorice și sociale diferite, au încercat o revenire la ceea ce s-a numit fenomenul clasic francez. În acest sens, ceea ce-și propune, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
istoriei literaturii. Dovada importanței sale rezidă atât în capodoperele pe care le-a produs, dar și în fascinația ulterioară pe care a generat-o, marcând, într-un fel sau altul, evoluția culturală a fiecărui secol care a urmat. Prin raportare apologetică sau antagonică, insurgentă, clasicismul francez a fost imposibil de ignorat, un reper estetic de prim ordin în cursul dezvoltării literaturii. În această ordine de idei, clasicismul francez nu mai poate fi considerat o simplă copie a modelului greco-latin. Cu toate că ideile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
titlu interogativ sugerează dorința clarificării acestui concept prin raportare la posibile definiții. Însă chiar dacă natura textului este de a stabili coordonatele generale ale acestei noțiuni, nu de a mărturisi o afiliere directă, aceasta se resimte, în mod implicit, prin tonalitatea apologetică pe care autorul o folosește. De asemenea, după cum o sugerează explicațiile din incipit, alegerea subiectului este și în legătură cu numele societății în cadrul căreia a fost ținută conferința. De altfel, pentru Eliot, poetul latin și cultura din care provenea reprezentau repere ale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
flirturi peste flirturi. Chandler n-a ieșit cu un milimetru din stilul comportamental impus de „tradiție”, având și el o aventură plină de zgomot și furie cu una din secretarele studioului. Analiza scriitorului nu e, după cum se vede, nici compact apologetică, nici nedrept-denunțătoare. Evidențele dezastrului moral și estetic sunt prea șocante pentru a nu fi luate în seamă. Capacitatea Hollywoodului de a reduce totul la insignifianță, la irelevanță, la simplu deșeu nu stârnesc, însă, revoltă, ci, cum spunea în debutul articolului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și lupta reprezintă "baza antitetică și agonistică a culturii", solul fertil în care se naște creația, de la mitologia arhaică la arta postmodernă, ambele privite deopotrivă sincronic și diacronic. Așadar, într-un sens larg, termenul este semnificat antitetic în raport cu cel de apologetică, unde argumentarea îi vizează pe necreștini (într-o înțelegere foarte restrânsă, polemica se referă la argumentele prin care creștinii, între ei, urmăreau să determine natura adevăratei lupte și credințe creștine). Marc Angenot precizează că termenul "presupune o concepție despre cuvântul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Ioan Alexandru, referindu-se la oda pindarică), imnul este "înveșnicirea sărbătorii, încercarea de a păstra sărbătoarea în cuvânt ca vuietul mării în cochilia măruntă..." (Spre poezia bizantină). La originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere, reverie, frescă ori portret; pluralul imne (în loc de imnuri) exprimă opțiunea cititorului de carte veche mișcat de invarianta arhaică, înduioșat de rostirea aurorală. Uvertura la Imnele bucuriei cu suava Lumină lină (titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dar și ordine spirituală.. Câte o inscripție are sonorități de psalm biblic. "Ferește-mă, Tu,Doamne, / Și-omoară-mă de vrei, / Tu care vecinic Viața / ne-o dai și n-o mai iei..." O altă Sutră (a șaptea) e litanie condensată, ritual apologetic asociind timbrului psaltic termeni de filozofie modernă: "Doamne-al ipseității / și al quidității, / al bunătății / și-al seninătății / și / Rostitor / al / Deității!" Despre quiditate glosase odinioară Camil Petrescu, fervent admirator al fenomenologiei lui Edmond Husserl. III Mai insistent ca la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
apar numeroase monografii ale curentelor literare: Junimismul (București, 1966) de Z. Ornea (cf. si excelenta monografie Titu Maiorescu de E. Lovinescu, București, 1943-1944) Simbolismul (București, 1966) de Lidia Bote, Poporanismul și "Viața Românească", București, 1961, de Dumitru Micu, ca și apologeticul Gîndirism de C. Vrabie, București, 1940, completează puținele lucrări despre curentele literare. Pentru literatura de după al doilea război mondial, cf. D. Micu și N. Manolescu Literatura română de azi, București, 1965, Cea mai amplă sinteză istorică și critică rămîne însă
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
între învățământul Religiei și Istoria religiilor. Învățământul Religiei îl desemnează pe cel al Creștinismului, care este religia prin excelență, singura adevărată. El ține de facultățile de teologie. Istoria religiilor, laică sau profană, lipsită de judecăți de valoare sau de scopuri apologetice, ține de facultățile de litere și științe umane. Direcții atât de contrare, încât cea de-a doua a fost impusă împotriva celei dintâi, după o luptă puternică și foarte târziu (în Franța, spre sfârșitul secolului al XIX-lea). Sunt țări
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este perioada de sistematizare organizațională a bisericii, aceasta s-a maturizat instituțional și din punct de vedere teologic. Marcată de erezii biserica își construiește pas cu pas canoanele și teologia în cadrul Sinoadelor ecumenice. Acestea sunt dublate de raționalizarea specifică perioadei apologetică (până în secolul al III-lea) și dezvoltate de cea patristică ca formă hermeneutică a analizelor teologice. Este construită o imagine asupra lumii în care sunt conceptualizate elemente ale sacrului care în mod normal ar fi fost tabu. Perioadele de început
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cunoscând de altfel adesea foarte precis ansamblul repertoriului constituit de operele marilor scriitori și gânditori din literatura păgână"37. După cum este prezentată evoluția gândirii creștine raționalizarea imaginii despre lume specifică se realizează în două etape. Prima este reprezentată de perioada apologetică și patristică care se desfășoară într-un spațiu cultural roman, folosindu-se instrumentele proprii gândirii grecești și latine. Analizele realizate de părinții bisericii din perioada secolelor II-V d. H. cuprind elemente stilistice și argumentative specifice epocii. Actul ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mileniul întâi, dar ulterior au fost cenzurate majoritatea direcțiilor filosofice. Dar, o parte dintre acestea făceau parte integrantă din imaginarul epocii și chiar dacă acesta a fost cenzurat, multe dintre concepțiile platonice, neoplatonice stoice sau epicureice s-au strecurat în opera apologetică și cea patristică. Mari gânditori, cum ar fi Maxim Mărturisitorul, Origen sau Augustin, nu au reușit să se îndepărteze total de imaginarul epocii, iar operele acestora reactivează aceste tradiții. Putem urmări o relație de interdependență între cele două tradiții. Există
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
convertit la catolicism, intrând ulterior în Ordinul dominican. După al doilea război mondial, interesul său major s-a îndreptat către religiile Iranului pre-islamic, domeniu în care s-a remarcat prin câteva contribuții majore: traducerea din pehlevi a tratatului medieval de apologetică mazdeeană Skand-Gum³nșg Viz³r. Une apologétique mazdéenne du IXème siècle, Fribourg en Suisse, 1945, sau o parte din scrierea D¶nkard (integrată în corpusul religios, chiar dacă necanonic, al Iranului dinainte de cucerirea islamică), atribuită lui Aturp³t i Em¶t³n - vezi Le troisième
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
întrupare și jertfă a Cuvântului dumnezeiesc prin care s-a și creat lumea. Doctrina despre păcat propriu-zis este atinsă mai fugitiv în sistemul de cugetare al lui Nichifor Crainic. Dar posibilitatea și dureroasa lui realitate este presupusă de suflul integral apologetic al activității sale. Concepțiile adversare cu care luptă în ordinea socială, filosofică, estetică, sunt tot atâtea devieri morale de la ordinea și de la voia divină și numai pentru că le sesizează cu o sensibilitate deosebit de fină ca atare, lupta sa se însuflețește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
natura, cuprinde în sine un sens profetic, convergent cu doctrina creștină despre finalitatea vieții în ordinea eternă. Despre această chestiune se vorbește în partea a treia a cărții, intitulată „”. în prima ei destinație, această lucrare a fost un curs de apologetică pentru studenții Facultății de teologie din București. Prin legea de raționalizare a învățământului superior, fostul patriarh Miron Cristea, atunci pnm-ministru, a suprimat catedra de teologie ascetică și mistică, iar titularul, care crease această disciplină de însemnătate esențială pentru ortodoxie, a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
descifra din ele originea ideii de Dumnezeu și formele de civilizație și de cultură în care ea s a întrupat. Această știință, cunoscută de obicei sub numele de istoria comparată a religiilor, și care îndeplinește o funcție deosebit de însemnată în apologetică, a trecut ea însăși prin felurite faze de dezvoltare. Nu e locul să vorbim pe larg despre ele. Să spunem numai că ea a fost determinată prin marile descoperiri și explorări geografice care, aducând la cunoștința Europei existența continentelor, a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este numai reproducerea comodă și stereotipă a unor cunoștințe așa cum le-am moștenit nu din tradiția sfântă a Bisericii, ci de la împrejurările apropiate în care s-a constituit acest învățământ. Mai ales când e vorba de o disciplină cum e apologetica, prin natura ci trebuie să fie sensibilă la problemele pe care le pune spiritul veacului, cercetându-le și confruntându-le cu principiile permanente ale doctrinei teologice. Elastică de felul ei, e nevoită să îmbrățișeze și chestiuni care ar trebui să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în sine sau a frumosului transcendent. Cu alte cuvinte, ceea ce elimină comod estetica modernă face parte integrantă din dogma creștină. Iată, deci, ce deosebiri fundamentale se desemnează între teologie și estetică, pe care suntem datori să le lămurim în chip apologetic. în comparație cu ideile teologice, estetica modernă operează o serie de eliminări, după care, ceea ce rămâne se circumscrie într-o zonă spirituală pipernicită și e supus unor răstălmăciri de multe ori neconvenabile nici artei și nici sensului teologic. Arta ca funcție socială
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
le împărtășea ideile. Elocvent este articolul Literatura română există, cu care ripostează la negativismul tânărului Eugen Ionescu, ori Cațavencu a devenit mistic, îndreptat împotriva unui oaspete al V. pornit să nege rolul intelectualului, dar mai ales să conteste întinsul studiu apologetic despre Arghezi, replică la serialul D. Tudor Arghezi ca poet minor de N. Davidescu. În aceeași pagină se ocupă de cartea străină, cu precădere de cea franceză, Constantin Noica, Octav Șuluțiu, Anton Holban și Mihail Sebastian, semnează articole, comentarii, studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
în special, finalul lucrării pune în lumină intenția subiacentă a autorului de a-i arăta lui Adeodat - ca prototip a celor aflați în căutarea adevărului - căile posibile spre a accede la o viață fericită, prin cunoașterea adevărurilor fundamentale. B. Opere apologetice De civiate Dei Despre cetatea lui Dumnezeu Lucrarea este ilustrativă. Dacă Confesiunile reprezintă teologia trăită și istoria lucrării lui Dumnezeu în oameni, Cetatea lui Dumnezeu (22 cărți) este teologie vie în cadrul istoric al omenirii și explică lucrarea lui Dumnezeu în
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
sinteză nu numai a experienței personale, ci și a experienței catehetice a primelor patru veacuri creștine în care se regăsesc și ideile lui Clement Alexandrinul, din tripticul său pedagogic și cele ale Sfântului Grigorie de Nyssa, din manualul său catehetic apologetic, Marele Cuvânt Catehetic. Ea ocupă 16 volume în colecția Migne (32-47), nefiind depășită, cantitativ, decât de aceea a lui Origen. Smerenia lui binecunoscută îl îndeamnă să spună că lui îi place mai mult să învețe de la alții, decât să învețe
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
contribuției evreilor la literatura română. Va colabora și la ,,Shevet Romania”, „Viața noastră”, „Ultima oră”, ,,Minimum” (Tel Aviv) ș.a. Prima carte a lui L., monografia Poezia lui Marcel Breslașu (1959), îl așază între criticii literari ai primului val proletcultist. Supralicitat apologetic, conceptul poetului-militant este aplicat inadecvat, analiza textului și considerațiile interpretative lipsesc, iar câteva aprecieri pertinente referitoare la ascendența melodică din poezia lui Breslașu sunt minate de un limbaj precar, emfatic și găunos (,,zguduitorul cânt de leagăn” ș.a.). La fel se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287858_a_289187]
-
al statului de a interveni prin aplicare unor sancțiuni. Primele idei se găsesc în gândirea iusnaturalistă și evocă societatea primitivă de dinainte de apariția normelor juridice. Mai târziu, ideile aboliționiste au fost vehiculate de teoriile anarhiste și marxist-leniniste, precum și în teoriile apologetice cu privire la devianță și societatea dezorganizată și violentă 89. În ceea ce privește justificarea pedepsei, există două mari abordări filosofice rivale: retributivismul și utilitarismul. 3.5.1. Teoriile retributive ale pedepsei Retributivismul este teoria potrivit căreia pedeapsa este justificată pentru că este meritată. Sistemul retributivist
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ce atrase imediat în completare și specificațiile pseudo-tehnice "adânc cât hăul și plin cu șampanie." "Și de ce n-ar face-o, dacă e vorba să protejeze minoritățile amenințate? O protecție monumentală pe măsura fricii de-a fi minimalizat," replică pretins apologetic o voce cu veleități oratorice. "Vă rog, în numele spiritului peterpaneuropean, făăăără copilării!" o trânti sec și Gert, ridicând tonul pe vocala prelungită exagerat. După care, moralizator: "Nu vă e puțin rușine să fiți așa majoritari?" Politica unională era calul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]