1,211 matches
-
Transilvania (începând cu 1529 a funcționat o tipografie la Sibiu, concomitent cu tipografia lui Gaspar Heltai de la Cluj). Printre altele, Honterus tipărește în 1543 cartea "" Reformationsbüchlein für Kronstadt und das Burzenland"" ("Cărticica de reformă pentru Brașov și Țara Bârsei") și ""Apologia"", iar în 1547, ""Kirchenordnung aller Deutschen in Siebenbürgen"" ("Regulamentul bisericilor tuturor germanilor din Transilvania"), care cuprindeau principalele teze ale reformei evanghelice a bisericii sașilor din Transilvania, de inspirație luterană. În anul 1546 a fost înființată la Brașov, la insistențele lui
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
(n. 29 noiembrie 1898; d. 22 noiembrie 1963), nume scris mai ales sub formă C. S. Lewis, a fost un scriitor și cadru universitar de origine irlandeză, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și românele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii "Cronicile din Narnia". Lewis a fost bun prieten cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului român "Stăpânul inelelor". Amândoi au fost profesori de literatură la Universitatea
Clive Staples Lewis () [Corola-website/Science/306546_a_307875]
-
religioasă, este marcat de misoginism, rasism și sadism emoțional. Dan Barker, un preot devenit ateu, critică "Mere Christianity" în volumul "Losing Faith în Faith: From Preacher to Atheist", considerând că istoria este plină de exemple tragice, provocate de "moralitatea creștină". Apologiile creștine constituie subiectul volumelor "C. S. Lewis and the Search for Rațional Religion" de John Beversluis și "God's Defenders: What They Believe and Why They Are Wrong" de S. Ț. Joshi.
Clive Staples Lewis () [Corola-website/Science/306546_a_307875]
-
spune Schiller), pe care o auzea Socrate. În multe locuri din textele traduse apare acest„enigmatic" daimonion, care o dată îl împiedică, o dată îl îmboldește pe înțelept să facă ceva și despre care s-a făcut remarca că spre deosebire de textele din „Apologia lui Socrate” de Platon, unde faimoasa voce lăuntrică, divină „reprezintă mai mult un avertisment personal, la Xenofon ea capătă un sens mai extins, autorizându-l pe Socrate să-și sfătuiască și amicii „ce și cum să săvârșească ceva”. Daimonion, acest
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
rafinată”, evidențiind calitățile regizorului: acuratețea muncii, capacitatea de sinteză cinematografică și stilul artistic. Ecranizarea valorifică vizual drama generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-un montaj de tip puzzle ce evidențiază deruta personajului principal. Cineastul nu face apologia eroismului, ci dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea simbolică a bombardării cimitirelor și a căderii combatanților peste osemintele dezgropate de explozii. Drama interioară (căderea psihologică urmată de criza de identitate) a lui Radu Comșa este descrisă cu minuțiozitate și subtilitate
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
la Roma, în perioada ridicării creștinismului, anume Mitra, avea și el ziua de naștere serbată pe 25 decembrie. Mitra era un zeu persan al cărui cult și rit era și foarte asemănător creștinismului, așa cum constata scriitorul creștin Iustin Martirul în Apologia sa prin secolul al II-lea, așa cum va remarca mai târziu și Tertulian la debutul secolului al III-lea. ("De praescritione haereticorum"). Sfântul Ciprian a formulat la mijlocul secolului al III-lea: "O, ce magică lucrare a Providenței că ziua în
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
1537 și 1547 după planurile lui Pedro Luis Escriva din Valencia, un arhitect militar. Formă hexagonala îndrăzneață a atras critici acerbe din partea contemporanilor săi, astfel că Escriva a trebuit să-și apere proiectul în 1538 într-un material scris intitulat "Apologia". De fapt, cu tenaille-le sale duble, cu numeroasele ambrazuri în bastioane și cu zidurile înalte înconjurate de un șanț, castelul s-a potrivit admirabil cu topografia locului și funcțiile strategice și de apărare. În anul 1538 a fost plasată deasupra
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]
-
paseism utopic, Neamțu a susținut teza conform căreia "creștinismul mileniului III va fi urban sau nu va fi deloc." "Povara libertății" (2009) a pus în discuție dezbaterile conservatorilor nord-americani și definițiile contradictorii ale modernității. "Verbul ca fotografie" (2009) a făcut apologia dialogului civic pe fondul tendinței de tabloidizare din mass-media. Autorul oferă totodată câteva schițe despre relația între Ortodoxie și modernitate, marcând importanța unei culturi a virtuții într-o societate cu tot mai puține modele, rădăcini și speranțe. "Elegii conservatoare" (2009
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
fericit, fericit că am fost capabili să găsim un copil ca Matthew McConaughey. Nu a fost un film mare, dar a fost unul bun.". În Europa, filmul a fost obiectul mai multor controverse. Criticii au acuzat filmul că face o apologie pentru pedeapsa cu moartea și dreptul la autoapărare. În Franța, un semn de întrebare a fost adăugat la sfârșitul titlului ("Le Droit de tuer?" / "Dreptul de a ucide?" ) astfel încât să nu șocheze publicul. Amnesty International din Franța folosește cuvântul "perturbator
Vremea răzbunării (film) () [Corola-website/Science/326242_a_327571]
-
Sfintele scripturi îl declarau clar ca fiind născut. Odată cu această scriosoare doctrinară, papa Dionisiu a trimis și o altă scrisoare episcopului din Alexandria, prin care scrisoare episcopul era convocat să explice poziția sa. Dionisiu, episcopul Alexandriei, își prezintă poziția în "Apologia" sa (cf. sf. Atanasiu, De sententia Dionysii, V, 13, De decretis Nicaenae synodi, XXVI). Urmând vechile tradiții ale Bisericii romane, Dionisiu a avut grijă și de credincioșii din pământurile îndepărtate. Creștinilor din Capadocia, neliniștiți din cauza incursiunilor goților, papa le-a
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
este socotită drept cea mai bună. Cunoscătorii spun că ei îi revine locul imediat după Sfânta Scriptură, în ceea ce privește puterea de prefacere sufletească, pe care o exercită asupra cititorilor.” "Imitațiunea" cuprinde patru cărți. Trei dintre ele tratează despre viața interioară, făcând apologia renunțării și elogiul sărăciei care permite apropierea de Cristos. Cea de-a patra parte este consacrată "Sfintei Euharistii". Cartea arată o grijă constantă de a face viața spirituală accesibilă tuturor. Cartea este unul dintre cei mai buni ghizi spirituali din
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
în mod serios. Scepticismul modern a început în secolul al XVI-lea, atunci când a crescut interesul pentru cunoaștere și pentru scepticismul pyrrhonian antic grec. Prezentarea cea mai importantă a scepticismului din acea vreme a fost cea a lui Montaigne în "Apologie de Raymond Sebond". Apogeul scepticismului secolului al XVII-lea apare în "Dicționar istoric și critic" a lui Pierre Bayle. Locke a propus o cale de a evita scepticismul, admițând că nu putem avea o cunoaștere reală dincolo de intuiție și de
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
o ortografie relativ corectă. Despre identitatea celui de al doilea autor de la care ne-au rămas nume de plante din limba dacilor, Pseudo-Apuleius, există prea puține informații. Coloman Vaczy înclină să creadă că el ar fi Lucius Apuleius Madaurensis, autorul Apologiei și al Metamorfozelor (Măgarul de aur). Este posibil ca acesta să fie cel care a întocmit lucrarea, păstrată în limba latină, căreia în lipsa titlului originar i s-au atribuit denumirile "„De medicaminibus herbarum”", "„De herbarum virtutibus”" sau "„Herbarius”". Se pare
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
din Biblie, ""Enchiridion militis christiani"" ("Manualul combatantului creștin", 1503). Opera cea mai importantă este ""Encomium moriae"" sau ""Laus Stultitiae"" ("Elogiul nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralității clerului și a "curiei" catolice, în același timp apologie a pasiunii exaltate ("nebuniei") a adevăratului creștin care-și dedică viața credinței. Erasmus înțelege credința creștină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva și mai presus de necesitatea oricărei rațiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mântuirea oamenilor și învie
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
probleme ale civilizației și având permanent în centrul ei omul. Formula lui Febvre “omul măsura istoriei, singura sa măsură, mai mult, rațiunea sa de a fi” a schimbat metodologic abordările în istorie. a editat ultimul manuscris al lui Marc Bloch, "Apologie pour l’Histoire ou Métier d’historien" (Apologie pentru istorie sau Meseria de istoric) care fusese redactat rapid și cu puține note, între 1941-1942, volum pe care autorul său nu l-a mai putut finaliza, deoarece a fost arestat și
Lucien Febvre () [Corola-website/Science/302905_a_304234]
-
ei omul. Formula lui Febvre “omul măsura istoriei, singura sa măsură, mai mult, rațiunea sa de a fi” a schimbat metodologic abordările în istorie. a editat ultimul manuscris al lui Marc Bloch, "Apologie pour l’Histoire ou Métier d’historien" (Apologie pentru istorie sau Meseria de istoric) care fusese redactat rapid și cu puține note, între 1941-1942, volum pe care autorul său nu l-a mai putut finaliza, deoarece a fost arestat și executat de Gestapo. Spre sfârșitul vieții, a reeditat
Lucien Febvre () [Corola-website/Science/302905_a_304234]
-
spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Filmul a fost criticat pentru că ar face apologia lui Antonescu, pe care îl descrie ca pe o figură de martir, fără a menționa complicitatea sa la Holocaust. Acest punct de vedere reiese din scena dublă a execuției lui Antonescu, mai întâi din documentarul de arhivă "„absolut devastator ca
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
mai relatează întîmplări, nu mai întreprind demonstrații, se mărginesc la a prezenta peisaje fantastice, figuri de basm misterioase, gesturi fără sens în lumea curentă. Poetul din Bucești era obsedat de spiritualizare și de elogiul artisocratismul. Oficiul poetic devenise pentru Petică apologia estetismului, a unei perioade medievale de fantezie. Ceea ce propuneau contemporanii săi Rainer Maria Rilke, Ștefan George și prerafaeliții englezi a fost refăcut de către Petică - pe teren românesc și pe cont propriu. Cu toate că a scris poezie încă din extrema tinerețe (lumea
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
ar fi vrut să invite la Roma pe toți învățații Europei. Papa Inocențiu al VIII-lea declară 13 din cele 900 de teze drept eretice și întâlnirea proiectată este interzisă. Deși Pico della Mirandola încearcă să se apere în lucrarea ""Apologia J. Pici Mirandolani, Concordiae comitis"" (1489), este condamnat și caută refugiu în Franța, unde este găsit de emisarii papei și arestat. În urma intervenției lui Lorenzo de Medici, este eliberat și se poate întoarce la Florența. Aici trăiește retras și este
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
cauză dreaptă dacă guvernul le-o cere — prin această doctrină se deosebește anabaptismul Schwertler de cel Stabler. Și după ruptura de Biserica Catolică Hubmaier a continuat să creadă în virginitatea perpetuă a Mariei și să-i acorde titlul de theotokos ("Apologia" 9-10).
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
apărători ai teismului susțin că Dumnezeu ar putea foarte bine exista împreună cu relele și ar putea permite răul pentru a permite un bine mai mare și/sau a permite liberul arbitru. Mulți filosofi acceptă ideea că argumente cum ar fi apologia lui Plantinga prin liberul arbitru (pe scurt, posibilitatea ca Dumnezeu să permită relele pentru a obține binele mai mare al liberei voințe) rezolvă cu succes problema logică a răului exprimată în termeni ai acțiunilor umane; rămâne însă întrebarea cum liberul
Problema răului () [Corola-website/Science/321188_a_322517]
-
ca Dumnezeu să permită relele pentru a obține binele mai mare al liberei voințe) rezolvă cu succes problema logică a răului exprimată în termeni ai acțiunilor umane; rămâne însă întrebarea cum liberul arbitru și omnisciența lui Dumnezeu pot fi compatibile. Apologia lui Plantinga caută să explice și relele naturale prin a susține că simpla posibilitate logică „a unui spirit puternic, non-uman” cum ar fi Satan este suficientă pentru a rezolva forma logică a problemei suferinței sau a răului natural. Această aserțiune
Problema răului () [Corola-website/Science/321188_a_322517]
-
acuratețe, un intelectual autentic, cu capacitate de sinteză cinematografică formidabilă, (...) acuratețe și stil”. Ecranizarea valorifica vizual dramă generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-un montaj de tip puzzle ce evidențiază deruta personajului principal. Cineastul nu face apologia eroismului, ci dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea simbolică a bombardării cimitirelor și a căderii combatanților peste osemintele dezgropate de explozii. Dramă interioară (căderea psihologică urmată de criză de identitate) a lui Radu Comșa este descrisă cu minuțiozitate și subtilitate
Întunecare (film) () [Corola-website/Science/336657_a_337986]
-
nu posesiv). Cu el a colaborat la reorganizarea și la îmbogățirea bibliotecii fondate la Cezareea de Origen. Personal s-a dedicat în special culegerii de documente istorice (păgâne, iudaice și creștine), care îi puteau servi ca material pentru o proiectată apologie a creștinismului, pe care însă nu a mai apucat să o scrie. Admirația comună (a lui Eusebiu și a maestrului său, Pamfil) pentru Origen a avut drept rezultat compunerea (în colaborare) a Apologiei lui Origene, în șase cărți (lat. "liber
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
puteau servi ca material pentru o proiectată apologie a creștinismului, pe care însă nu a mai apucat să o scrie. Admirația comună (a lui Eusebiu și a maestrului său, Pamfil) pentru Origen a avut drept rezultat compunerea (în colaborare) a Apologiei lui Origene, în șase cărți (lat. "liber"), dintre care ultimele două au fost compuse numai de el ceva mai târziu. În 307 Pamfil a fost arestat, iar în 309 a îndurat martiriul, pe timpul persecuției lui Dioclețian; iar ucenicul Eusebiu, "întemnițat
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]