4,107 matches
-
era o ușă de fier. Munro lovi ușa cu bastonul. Se deschise. Toți trei se aplecară și trecură prin ea. CAPITOLUL 33. O zonă Coborîră minute în șir, între ziduri de ciment înguste, pe o scară metalică, în lumina verzui apoasă. Aerul deveni răcoros și, în cele din urmă, ajunseră într-un soi de peșteră cu tavan scund, care părea întinsă fără a fi vastă, căci pardoseala era acoperită cu țevi de toate dimensiunile, de la înălțimea unui om la grosimea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
neîmblînzită, - și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, - și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroae de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie. Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
meu de a mă purta "ca un fraier", cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltîndu-mă. O las în pace cu escapadele ei. 4 ianuarie Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit decât pentru cei deciși să-l socotească astfel. 9 ianuarie O clădire veche cu fațada acoperită de iederă. Urc la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Să mă tem de cei care stau pe fotoliile de răchită", mi-a replicat Dinu. "Și să tremuri de ei", am zis. Dinu ridică din umeri: "Mă rog, dacă vrei tu, așa să fie. Dar tu?" Își fixase ochii cenușii, apoși, asupra mea. Am simțit o mare dorință să-l impresionez. "Eu? Dacă nu mă cheamă, dau năvală în sala cu oglinzi". Dinu mă măsură neîncrezător. "Ai face asta? "Dar de ce să n-o fac?" "Ești nebun, Daniel". "Ba nu sânt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în jurul gâtului, de teamă să nu răcească. El simțea atunci lumea nu cu inima, ci cu bronhiile și cred că nu-l mai interesa nimic din univers în afară de astmul lui. Mi-l amintesc cum arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Într-un colț, un bătrân fierbea crenvurști într-o oală mare, de cantină, ale cărei dimensiuni făceau să pară neînsemnat arzătorul cu gaze pe care era așezată. — Scuzați-mă, domnule, i se adresă Ignatius, vindeți aici și la bucată? Ochii apoși ai bătrânului se întoarseră spre muntele de om care îi vorbea. — Ce dorești? Aș vrea să cumpăr un crenvurșt. Miroase îmbietor. Mă întrebam dacă aș putea să cumpăr unul. — Bineînțeles. — Pot să mi-l aleg singur? întrebă Ignatius, privind atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
iar Porfiri văzu în ei o inteligență angajată care îi temperă temerile pe care le avea în privința studentului. Dar luciditatea lui Virginski era de scurtă durată, fiindcă, după un moment ca acesta, confuzia punea din nou stăpânire pe ochii săi apoși. ă Pavel Pavelovici, spuse Porfiri cu fermitate. Când ai mâncat ultima oară? ă Mâncat? ă Da, mâncat. ă Eu... Aveți de mâncare? ă Nu. Dar pot să fac rost. Virginski râdea gol. Râdea cum ar râde în fața unui nebun care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de a mă purta „ca un fraier”, cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltându-mă. O las în pace cu escapadele ei. 4 ianuarie Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit decât pentru cei deciși să-l socotească astfel. 9 ianuarie O clădire veche cu fațada acoperită de iederă. Urc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Să mă tem de cei care stau pe fotoliile de răchită”, mi-a replicat Dinu. „Și să tremuri de ei”, am zis. Dinu ridică din umeri: „Mă rog, dacă vrei tu, așa să fie. Dar tu?” Își fixase ochii cenușii, apoși, asupra mea. Am simțit o mare dorință să-l impresionez. „Eu? Dacă nu mă cheamă, dau năvală în sala cu oglinzi”. Dinu mă măsură neîncrezător. „Ai face asta? „Dar de ce să n-o fac?” „Ești nebun, Daniel”. „Ba nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în jurul gâtului, de teamă să nu răcească. El simțea atunci lumea nu cu inima, ci cu bronhiile și cred că nu-l mai interesa nimic din univers în afară de astmul lui. Mi-l amintesc cum arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
măritate, femeile care aveau la brâu funde colorate. Am fost întâmpinat cu un murmur de mulțumire, și ochii mei s-au bucurat să vadă fețe albe, ochi albaștri și plete blonde, despletite sau împletite. Doar câteva aveau fețe pistruiate, ochi apoși și păr roșcat. Măsurând patru coți, la romani treceam drept un bărbat foarte înalt, dar nu și la longobarzi, de vreme ce multe dintre femeile lor erau mai înalte decât mine. Matroana era Hermelinda, sora lui Faroald; murindu-i bărbatul și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în agonie, incapabil să se decidă pentru viață sau pentru moarte. Casa ducală, odinioară pretoriu roman, acum aflată la dispoziția funcționarilor regali și ducali, ne-a găzduit, adăpostindu-ne și caii. Ne-au adus la masă fructe stricate și vin apos mirosind a stătut; apa cu care ne-am spălat nu se deosebea deloc de cea tulbure din râu. Ariald a vrut să vadă așternuturile în care urma să ne culcăm și, într-un acces de injurii și șuturi, le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui. Iar Maja Își dorea acum să fie ignorată de fotografi și să nu mai apară În ziare alături de el. Chiar dacă indiferența aceasta și dezamăgirea o nelinișteau ca o trădare. — Religia n-are nici o treabă, spunea alta cu niște ochi apoși, pe care Maja și-o amintea de la ultimul dineu electoral al lui Elio - adeziunea costa un milion de persoană - căreia Îi mai și zâmbi, cu toate că o enerva vocea ei răgușită. Eu am o tunisiană foarte curată, ți-o recomand, tunisienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiindcă o să facă pi-uuuuuu dintr-o clipa într-alta. Mă amuză să dau peste o șopârliță în așternutul meu, dar în același timp mă întristează. Sunt prea multe vietăți, prea răzlețite. A venit și maestrul într-o bună zi. Ningea apos, fulgii se preschimbau în apă pe veșmintele noastre. I-am ieșit în întâmpinare cu o inocență apoape copilărească. El era abătut. S-a așezat la foc, obosit după călătoria pe care o făcuse pe jos. Tăcea. Gongku s-a cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a gândit Hugo când a observat inorogii hidoși, pictați cu vopsea maro, care tronau deasupra fiecărui stâlp al porții. În ciuda aspectului și a prețului exorbitant, cuplul părea realmente interesat de proprietate. Bătrânica s-a întors către Hugo cu niște ochi apoși, dar încrezători. Dacă ați fi în locul nostru, credeți că dumneavoastră ați cumpăra casa? Hugo a ezitat. Dacă-i făcea să cumpere casa respectivă, era clar că bătrânii își epuizau economiile de-o viață. Pe de altă parte, ce-i păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o să se întâlnească și-o să-l ia pe Theo la trei și jumătate. Cel mai târziu. Și-acum ce oră era? Alice s-a uitat la ceas. Se apropia de cinci și jumătate. Culoarea cerului se schimbase dintr-un albastru apos către un cenușiu-vânăt întunecat. Trunchiurile copacilor se întunecaseră, iar luminile de la toalete se aprinseseră. Două mături erau încrucișate la intrare; Alice s-a gândit că acesta era simbolul antic și universal recunoscut al celor care se apucau să curețe toaletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
totdeauna... Dacă un oarecare observator urmărea cursul apei, realiza că, la un moment dat - parcă decis să-și pună planul în aplicare -, râul o cotea brusc la stânga și se îndepărta îmbufnat către orizont, ca un șarpe indiferent, în timp ce coada sa apoasă se prelingea pe lângă ultimele căsuțe de la periferie. Văzut, plăcut, plecat pe pustii, către un inevitabil fluviu în care să se contopească într-o îmbrățișare vălurită. Dar scriitorul nu dădu atenție unor astfel de amănunte. Fumul acela care se mișca precum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Scriitor înfrigurat (de ce nu și înfricoșat?) care pășea cu pași din ce în ce mai mici către momentul în care reflectoarele aveau să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase, inumane. Fețe spoite în culori cenușii, cu ochi holbați, apoși, aproape morți. O sală de spectacol în care moartea scrijelea cuvinte obscene pe toți pereții, iar spectatorii aplaudau doar atunci când Iepurele era chinuit suplimentar. Un Magician care mergea de-a lungul unor ziduri umede, cu jobenul pus pe o parte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tragi după tine partea retezată ori nu... Costică, înduioșat de-a binelea, își mângâia pulpa imaginară, rotunjind aerul cu palma. Apoi duse sticla la gură și o trânti, după ce o golise cu totul. — Da’ tu, băiete ? întrebă, ștergându-și ochii apoși. Pe tine cum te vezi ? — Pe mine nu pot să mă văd decât așa cum sunt. Nu poți să-i vezi întregi decât pe ceilalți, nu poți vedea rotundă decât lumea din jur. Adică trebuie o distanță, ca să faci loc unde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
perete. Ghemuit lângă calorifer, bețivul se ștergea, din când în când, cu mâneca, după ce își trecea limba peste buze, întotdeauna cu brațul drept, căci stângul îi era prins în cătușe de țeava de calorifer. Când se simți privit, ridică ochii apoși și încetă, pentru că murmurul de până atunci fusese doar pentru sine și nu voia să se destăinuie. Își rezemă capul de brațul agățat în cătușe, de parcă nu mai era al lui. Rada privi pentru o clipă și, din nou, detalii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiar mult mai urâți, adică mult mai bătrâni. Și aceștia se supărau cel mai tare. Atunci când nu voiau cu niciun preț să se recunoască în cutele adânci de pe obraz, în colțurile căzute ale buzelor ori în privirile triste ale ochilor apoși, pictorul accepta să le dea banii înapoi. El picta cu tristețe, era cel mai trist pictor din câți s-au văzut vreodată. Știa că mușteriul care se așază nerăbdător pe scăunel, privind bucuros spre ai săi, avea să fie nemulțumit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jur, cu Totul Până când o să îmi sporșesc ultima picătură de sânge Acolo unde Dumnezeu și-a împușcat primul Țap (mai cosește un pic) Nevasta trebuie să mi-o ucid Ca pe un câine împuțit Și la sfârșit fiul cu sângele apos Nevastă, și câine și copil Copil și câine și nevastă Totul trebuie îndreptat Împotriva mea. FEMEIA (târăște o saltea în fața casei): Patul tău și-a dormit somnul de veci în casa ta. Patul tău a trebuit scos din casa ta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
năbădăile E pe scaun S-a gândit ea Și a vrut să ia din latrină pentru ogor șunca cu grăsime Și erau semințe pentru ogor Acelea Care s-au îmbătat muierește Ca și o păstaie uscată Pe care plânsul cerului apos o dublează și o face grea Când o umple cu porcăria de umezeală Și atunci are mama mea, Mama mea cea adevărată, O nevoie să stea pe latrină Și a apăsat-o Și a apăsat și ea Și atunci mortăciunea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și se coace 30 de minute în cuptorul încins la 200°C. Se servește călduț. Un sfat în plus Ciupercile crude sunt perisabile și de aceea este important să fie foarte proaspete în momentul cumpărării. Trebuie înlăturate ciupercile umflate și apoase, ca și cele uscate ori care au pulpa înnegrită sau pătată și un miros neplăcut; este posbil să degaje substanțe toxice. Din același motiv, este indicat să nu se păstreze ciupercile crude în frigider pentru o perioadă mai mare de
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
se îndepărtează toxinele din sângele bolnavilor cu IRA și IRC realizându-se echilibrul acidobazic și hidroelectrolitic al organismului. Hemodializa constă în punerea în contact în afara organismului, prin intermediul unei membrane semipermeabile în dializor (rinichiul artificial) a sângelui uremic cu o soluție apoasă de electroliți asemănătoare plasmei (soluția de dializă). Hemodializa (HD) poate fi acută sau cronică, reprezintă modalitatea de supleere a funcției rinichilor, care se inițiaza în circumstanțele clinico-biologice bine definite, ce pun în pericol viața pacientului. Prin hemodializă, sângele circulă în
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]