720 matches
-
pentru fiecare an se adaugă ceva încât trecerea să fie compensată, timpul să stea în loc). Interesant este apostroful al doilea din versul 3. Cum se vede, în revistă este larg (cu spațiu; compară cu vr'o din versul 5, unde apostroful e strâns, fără spațiu sau blanc). Astfel rămâne până la Ibrăileanu, care îl înlocuiește cu trăsurica de unire: 'n toat-a ei făptură. Perpessicius, în 1939, strânge apostroful: 'n toat'a ei făptură - iar în 1972 pune cuvenita cratimă (apostroful s-a
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
în revistă este larg (cu spațiu; compară cu vr'o din versul 5, unde apostroful e strâns, fără spațiu sau blanc). Astfel rămâne până la Ibrăileanu, care îl înlocuiește cu trăsurica de unire: 'n toat-a ei făptură. Perpessicius, în 1939, strânge apostroful: 'n toat'a ei făptură - iar în 1972 pune cuvenita cratimă (apostroful s-a scos din scrierea limbii române prin reforma din 1953 și s-a înlocuit prin cratimă). Simțul limbii ne spune că spațiul scurt între cuvinte cere accentuarea
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
5, unde apostroful e strâns, fără spațiu sau blanc). Astfel rămâne până la Ibrăileanu, care îl înlocuiește cu trăsurica de unire: 'n toat-a ei făptură. Perpessicius, în 1939, strânge apostroful: 'n toat'a ei făptură - iar în 1972 pune cuvenita cratimă (apostroful s-a scos din scrierea limbii române prin reforma din 1953 și s-a înlocuit prin cratimă). Simțul limbii ne spune că spațiul scurt între cuvinte cere accentuarea termenului făptură. Spațiul larg cere, însă, accentuarea cuvântului toată - și iarăși vedem
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
Maiorescu are v'o pentru vr'o - și înțelegem că evită r-ul pentru a nu-i atrage un accent secundar și, deci, pentru a proteja încă o dată începutul versului. Vom vedea imediat de ce. În versul 6 toate edițiile păstrează apostroful larg (mai puțin edițiile cratimatice actuale) - indicație de citire / recitare sacadată, balansată - iar în versul 7 numai Titu Maiorescu, numai în primele 3 ediții, are: De și nu e de cât femee - care este forma din manuscrisul 2261, 81 v
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
Constanța Buzea Iertată fie-mi greșeala, poate, de a nu crede că sunteți atât de tânăr precum declarați în scrisoare. Un tânăr care își scrie, astăzi, textele în ortografie cu apostrof, poate fi o raritate ce se explică prin aceea că își trăiește viața simplu și curat citindu-și rugăciunile zilnice după o cărticică străveche. Un tânăr mult întârziat căruia îi este cu desăvârșire indiferentă strictețea totuși a folosirii apostrofului. Vorbirea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
cu apostrof, poate fi o raritate ce se explică prin aceea că își trăiește viața simplu și curat citindu-și rugăciunile zilnice după o cărticică străveche. Un tânăr mult întârziat căruia îi este cu desăvârșire indiferentă strictețea totuși a folosirii apostrofului. Vorbirea despre moarte, pe de altă parte, atingerea de această temă și câțiva termeni asimilați din aceeași cărticică și care au ieșit demult din uz, mă întăresc în suspiciunea mea de a nu lua în seamă micul truc, justificat și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
ninge pe mormânt/ În duminica asta/ Mugurii țâșnesc din tăcerea unei crengi/ Asemeni ochilor păgâni de lumină/ Ai îngerilor căzuți/ Pentru că au inventat întunericul.” A fost acesta un mic poem din seria Răstignirilor, din care aș mai transcrie unul, păstrând apostroful și acolo unde nu se află deloc la locul lui: ,, Ce’ar fi să te naști toamna/ Din moartea merilor, mucenici?/ N’ai fi nici tu, nici măr;/ Ai fi poate un fluier ce’ar face/ Să înflorească în ochi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
de reclame, indiscreții și agresivitate, fără vreo consolare în toată sărăcia colorată și mizeria imposibil de înlăturat, fără să nu te înrăiești definitiv, fără să nu te sălbăticești și să te pierzi într-atâta singurătate și autoanulare voioasă. l Revista APOSTROF, numărul din martie 2005, are ca temă în dezbatere Decalogul. Invitați 125 de scriitori să comenteze una sau mai multe din Cele zece porunci, în orice formă ar dori-o, inclusiv în formă epică sau de poem - au răspuns 27
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
comenteze una sau mai multe din Cele zece porunci, în orice formă ar dori-o, inclusiv în formă epică sau de poem - au răspuns 27. Admirabila poetă Marta Petreu, redactor-șef, întotdeauna inspirată și superior orgolioasă în a face din Apostrof o revistă de prestigiu, o revistă de cultură și civilizație, bine scrisă cu constanță, le mulțumește colaboratorilor acestui număr extraordinar "pentru curajul de a intra într-o substanță nu o dată dureroasă - substanța și problematica etică. Recunoștința noastră este - spune Marta
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
o dată dureroasă - substanța și problematica etică. Recunoștința noastră este - spune Marta Petreu - cu atât mai vie cu cât în cultura română dimensiunea morală este încă firavă, fiind nu o dată înlocuită cu moralizarea". Acest nr. 178, de la apariția din 1990 a Apostrofului, trebuie căutat și citit de la un capăt la altul, ca odinioară cel care a adăpostit o altă anchetă cu temă memorabilă, din care s-a alcătuit o minunată cartea, în lumea taților, atunci răspunzând 25 de scriitori. Acum, în deschidere
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
cultură impresionantă în domeniu și cu har și grijă în exprimarea cu sinceritate a sentimentelor față de Cuvântul lui Dumnezeu. Repet, până la strângerea într-o carte a acestor texte, cititorul are de câștigat pentru folosul sufletului și minții sale, căutând revista Apostrof din martie 2005. Este imposibil de rezumat atâta frumusețe, și este insuficientă o lectură fără reluare și fără repetată meditație și adâncire în textele contemporanilor noștri care parcă își spovedesc în scris, fiecare după puterea curajului său de a fi
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
să fii iertat, de orice fel de greșeală, cu condiția să-ți pară rău și în mod absolut să dorești să n-o mai repeți." N-am trecut în revistă decât o mică parte a numelor care participă la ancheta Apostrofului și resimt ca pe o vinovăție faptul de a se fi consumat spațiul acestei pagini, lăsând însă în toată lumina pe care o merită spovedaniile semnate de Ovidiu Pecican, Ruxandra Cesereanu, Gh. Schwartz, Claudia Groza, Dumitru Cerna, Ștefan Borbély, contribuția
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
mii de ani mai târziu și care consacră opoziția natură-cultură.” Aceste două puncte din sumar consemnate aici am vrea să fie pentru cititori o invitație la lectura acestui număr din Lettre Internationale, în totalitate remarcabil. „Lipsesc banii, curg ofensele“ În APOSTROF (nr. 2, ediția on-line), revista pe care o conduce, Marta Petreu face un bilanț al anului literar 2012 și o proiecție a anului în curs, punând accentul pe situația USR și a revistelor sale: „Greu a fost anul trecut pentru
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3849_a_5174]
-
una dintre cele mai respectate voci ale literaturii noastre de astăzi, vorbește cu amărăciune și despre scandalurile în care diverse persoane iresponsabile și lipsite de orice îndreptățire au târât, în ultima vreme, Uniunea Scriitorilor: „În ultimele luni, grele pentru redacția Apostrofului și pentru toate redacțiile revistelor Uniunii, cînd colegii mei au lucrat tăcuți și fără certitudinea că echipa de conducere a Uniunii va reuși miracolul de-a ne plăti pînă la urmă salariile (precizez, în spiritul adevărului: pentru 2012 au fost
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3849_a_5174]
-
concubinilor și la notele din incomparabilul Străjoț): &comp. e o cuceritoare arheologie a memoriei și a textului. Prima apariție a Literaturii între revoluție și reacțiune datează abia din 2000 și iat-o ajunsă la a doua ediție, la aceeași Bibliotecă Apostrof. Subintitulată Problema crizei în literatura română și rusă a secolului XX, cartea Sandei Cordoș se ocupă în esență de perioada ce urmează revoluției bolșevice, în cazul literaturii rusești, și celui de-al doilea Război Mondial, în cazul literaturii autohtone, o
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
semnificative, își redobândesc "actualitatea". Din categoria acestora, a excepțiilor, face parte și volumul publicat la sfârșitul anului trecut de criticul C. Stănescu, o culegere de foiletoane care i-a procurat lui Ion Vlad satisfacția unei lecturi "pasionante" (v. comentariul din "Apostrof", nr. 6/2004). Profesorul clujean este în scrierile sale un spirit măsurat, chiar auster, economicos cu superlativele, dar iată că, scriind despre cartea de care vorbesc, nu ezită să le folosească: "Uimitoare și, în cele din urmă, pasionantă lectura cronicii
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
considerat de C. Stănescu, după ce i-a citit cărțile, "un mare rapsod, comparabil cu Sadoveanu, al naturii și oamenilor din Transilvania", judecată literară imparțială care îi atrage blestemele "pompierilor interesului național". Întorcându-mă, în finalul acestor note, la comentariul din "Apostrof" al profesorului Vlad, voi spune împreună cu acesta că autorul Accentelor "nu este un simplu cronicar", după cum nici cronica anilor literari 1996-2003, astfel cum se profilează din foiletoanele strânse acum în volum, nu este deloc "simplă". Textele captează pulsația actualității, într-
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
Mai sînt și evocările exaltate - cele care fac mai mult rău decît bine memoriei persoanei dispărute, dar acestea au măcar un umor involuntar, asemănător aceluia al hagiografiilor naive. Cu asemenea temeri am deschis cartea - de fapt, un număr al revistei Apostrof - în care e evocat Marian Papahagi. Cu un an în urmă am avut cu el mai multe convorbiri telefonice mai curînd protocolare, dar în care conveniserăm că la un moment dat să ne întîlnim, de dragul unor idei, cît se poate
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
ceea ce fac, obiect de invidii de unde nu se așteaptă. De obicei, cînd asemenea oameni dispar, imediat după aceea se aude un suspin colectiv de recunoștință. Nu pentru ceea ce au făcut, cît pentru că nu mai pot face nimic. Recunosc că deschizînd Apostroful sperăm mai mult să aflu cîte ceva nou despre personajul de tip Papahagi, îngrozitor de puțin reprezentat în viața de toate zilele din țara noastră. În lumea literară de la noi, prieteniile se schimbă des și, foarte adesea, urît. Și asta, cred
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
În lumea literară de la noi, prieteniile se schimbă des și, foarte adesea, urît. Și asta, cred, din cauza că ele sînt condiționate de un comerț cu elogii de moment. Mă lăuzi, sîntem prieteni, nu - am încheiat prietenia. Papahagi, am înțeles din Apostrof, și-a construit și prieteniile cu aceeași putere de acțiune cu care știa să ducă la capat proiecte imposibile, la prima vedere. În această carte de evocări, personajul public și persoana Papahagi nu pot fi despărțite. Omul nu avea o
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
în cap și pe cap, dar nu părea nici obosit și nici măcar plictisit de toate cîte îl așteptau. Muncea metodic și avea o bună relație cu timpul. Nu știu ce relație avea cu medicii și asta n-am aflat-o nici din Apostrof. Istoria infarctului sau nu reiese din această carte. O fi fost un atac fulgerător, dar medicii cu care am discutat despre cazul Papahagi mi-au spus că, totuși, infarctul nu vine din senin. Cu alte cuvinte, daca Papahagi ar fi
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
totuși, infarctul nu vine din senin. Cu alte cuvinte, daca Papahagi ar fi fost controlat periodic și cu o minimă acuratețe, el ar fi fost avertizat că inima lui nu functioneaza tocmai bine. Dar asta nu ține de evocarea din Apostrof. Această revista ne dăruiește un Marian Papahagi viu, în replică la accidentul care l-a răpus.
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
Torino. Conduce, împreună cu Roberto Scagno, seria de studii și texte românești „La colonna infinită“ a Editurii dell’Orso din Alessandria. A colaborat la revistele „Îl Dramma”, „Sipario”, „L’Europa letteraria e artistică”, „România Orientale”, precum și la „Secolul 20”, „Viața Românească”, „Apostrof”, „Vatra” etc. Traduce din Marin Sorescu și Tudor Arghezi și e interesat de avangardă poetica românească (un prim grupaj de texte traduse apare în 1975, în revistă „L’Europa letteraria e artistică”). Editează, împreună cu Marin Mincu, Poesia romena d’avanguardia
In memoriam Marco Cugno () [Corola-journal/Journalistic/4579_a_5904]
-
Cronicar „Nu mai am nici un cititor“ În APOSTROF nr. 8 descoperim un text prețios: un poem-scrisoare, datat 10 septembrie 1987, pe care Florin Mugur l-a scris și i l-a trimis lui Livius Ciocârlie. Versurile celor 7 fragmente care compun poemul surprind prin prospețime și expresivitate, par
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4279_a_5604]
-
măsura valorii sale."... Nu e prea tîrziu - jurnalul a fost deseori un bun "lansator". Iar acest "inventar" al rafinamentelor unei întregi opere poate determina cititorul român să îi acorde atenția cuvenită lui Alexandru Sever. Alexandru Sever, Inventarul obsesiilor circulare, Biblioteca Apostrof, colecția "Ianus", 1999, 404 p., f.p.
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]