446 matches
-
o infatuare înfricoșătoare în raport cu adversarul. Cu ochii ieșiți din orbite, Mircea Geoană a fost, vreme de o lună, o combinație de Vadim, Iliescu și Idi Amin. Cu mintea tulburată de aburii unei victorii care nu mai venea, Geoană trăia o apoteoză sulfuroasă, în care nu numai că-și învingea adversarii, dar îi sfârteca și-i dădea de mâncare animalelor sălbatice cu fiecare cuvânt rostit. Sinistru moment de autoiluzionare, demnă de-un scenariu barbar, ce nu mai ține nici măcar într-o țară
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
că de la el s-au păstrat cele mai multe scrisori din această perioadă, în schimb, după război, Hannah Arendt devine vioara întîi. Îi scrie mult și în același timp îl apără pe Heidegger în fața celor care voiau să-l asasineze public. Iar apoteoza fidelității față de fostul profesor, Hannah Arendt o va atinge în cursul conferinței pe care o va ține la Radio pe 26 septembrie 1969, cu prilejul celei de a optzecea aniversări a zilei de naștere a lui Heidegger. În fond, Hannah
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
un soi de exorcizare laică, la îndemînă, ca un atît de românesc "haz de necaz" al celor ce se consideră, cu o psihologie a imensei dezamăgiri, nu altfel decît niște "inși nătîngi trași pe roata norocului tîrziu/ ca într-o apoteoză a prăbușirii" (ibidem). Iată încă un șir de jocuri de cuvinte comise de Leo Butnaru: "oM cu M mare"; "Edgar Poetice jocuri"; "viețile paralele ale lui Plutarh/ se intersectează cu viețile noastre neparalele". Ca pentru a-și onora ironia de
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
în ele urme ale prezenței divine. Cu alte cuvinte, scolasticii fac filozofie cu ochii îndreptați spre Dumnezeu și, de aceea, textele lor nu pot fi gustate decît, de cei a căror minte e însuflețită de credința în Hristos. Scolastica este apoteoza tehnică a credinței, adică forma pe care o ia pietatea atunci cînd e transpusă în jargon filozofic. Potrivit lui Mathaeus, cunoașterea este un periplu în cursul căruia mintea omului urcă treptat de la partea sensibilă a lumii la partea ei inteligibilă, stația
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de hipnotizat a cărui atenție, absorbită fiind de o problemă, o prinde într-o formulare de tip sibilinic, care izbește obișnuințele de gîndire ale cititorului. În fond, apoteoza logicii e atinsă atunci cînd precizia exprimării frizează invocația irațională, și nimănui nu i-ar trece prin cap să se întrebe cum poate descrie o suprafață acoperită doar de culoarea albastră, cum nici unui om matur nu i-ar trece prin
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
În definitiv, lipsa banilor, ca și a festivalurilor, suspendă deopotrivă tradiția și perspectiva, plasându-ne în ipostaza de prizonieri ai unui prezent incert. Un prezent care nu este altceva decât ceea ce constata, de altfel, și celebrul arhitect Rem Koolhaas: "o apoteoză convulsivă a modernității".
Doua insule by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12567_a_13892]
-
și de artificii, având ca temă omagiul eroilor căzuți pe câmpul de luptă. Precedat de conferirea Trofeului Festivalului și a diplomelor pentru participanți, ediția a XI-a a Festivalului Internațional al Muzicilor Militare de la Brăila s-a constituit într-o apoteoză a muzicilor militare reunite într-un conclav internațional, dirijate de colonelul Valentin Neacșu - Șeful Serviciului Muzicilor Militare. În actuala performanță a Muzicilor Militare, apreciez că acest departament sonor și de mișcare coregrafică al Muzicii Militare de divertisment este o componentă
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
și gulag, Gorki celebrează, poematic, nașterea unei utopii moderne, care nu datorează nimic atât de detestatului individualism burghez. Antifascismul și mai apoi lupta postbelică pentru pace, animată de aceeași omniprezentă obsesie a progresului, schimbă polaritatea proiectului politic, descifrând în tiranie apoteoza libertății. Democratismul comunist își face intrarea pe scena universală, în această secvență polemică direcționată de clasic împotriva șovăielnicilor omologi burghezi. Căci "în Uniunea Sovietică legile se fac de jos în sus, în sânul clasei muncitoare, decurgând din condițiile sale de
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
antitetic marchează imaginarul realist socialist și, de la Cezar Petrescu la Camil Petrescu, fresca istorică este instrumentalizată în acord cu canonul rollerian. Indiferent de decorul concret, de mutațiile vestimentare sau de rafinarea strategiilor, cei o sută de ani care despart momentul apoteozei actuale de îndepărtatul an 1856, anul divanelor ad-hoc, sunt marcați de o malefică continuitate, care invalidează orice efort de emancipare al plugarilor reduși la condiția unei captivități babiloniene în propria lor țară, "orfani fără apărare, cărora nu le-au rămas
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
NOROC, PANDELICĂ! Presupun că sunt la sfârșit. De fapt, nu prea mai am îndoieli. Orice aș face, nu se mai schimbă nimic. Întrevăd finalul justificat de toate teologiile și filosofiile. Justificat, transfigurat, îmblânzit... Să fim și noi blânzi! Blânzi... până la apoteoză! Până la definitiva mutare în satul celor mai blânzi dintre toți. Până... Până atunci să mă așez pe o bancă, aici, în parcul Nastasachi, supranumit Pușkin. Înrudiri, încuscriri sau încumetriri... la porțile Orientului! Să repet gestul lungului șir de pensionari care
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
salutau cât și pe cei ce nu-l salutau, pedepsind astfel o îndrăzneală pe care o găsea la fel de nerușinată în amândouă cazurile. Îmi amintesc de alte isprăvi și mai grave. Am început să scriu o Odă la poliție și o Apoteoză a ghilotinei. Mai cu seamă frecventam cafenelele specializate, unde se adunau umaniștii noștri de profesie. Eram, se înțelege, bine primit, dat fiind bunele mele antecedente. Și dintr-o dată, cu înfățișarea cea mai nevinovată, dădeam drumul unui cuvânt de ocară: "Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Îi lipsește agresivitatea, imboldul de frondă, urmarea fiind o omiletică previzibilă, cu deziderate etice care sună frumos. Neavînd forță speculativă, eseurile morale ale lui Creția sunt moderate pînă la pragul convenției, tonul lor neieșind din uzanța bunului-simț. Căci Creția e apoteoza bunului-simț în varianta supunerii la calapodul normelor curente. Filologul nu-și îngăduie îndrăzneli, impietăți și sacrilegii, textele fiind scăldate într-o blîndețe curtenitoare și precaută. Delicatețea frazelor plutește într-un eter speculativ de factură prudentă, autorul repudiind profilactic tentele ilicite
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
Bayreuth, în preajma Paștelui din 1873, în spiritul lui Nietzsche mocneau umori mai senine: la cererea Cosimei Wagner, filosoful pune pe hîrtie o lapidară istorie a presocraticilor, cu intenția de a face pe plac gusturilor lui Wagner, care vedea în greci apoteoza unui spirit pe care germanii nu-l pot concura decît într-un singur fel: prin muzică. Altfel spus, la pragul de eminență atins de greci nemții nu pot aspira decît pe calea unei arte totale, în care muzica, filosofia, mitul
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
Dumnezeu se predă; înflorirea strălucitorilor ciulini cenușii; construcția acelei Nephelococugia; ciocîrliile, alăutele, violoncelele, violetele și revărsarea de furie; vapoarele de cursă liberă pe fluviul Clyde; fericirea și activitatea pozitivă a lui Coulter, venirea lui McAlpin și învierea lui Aiken Drummond; Apoteoza și încoronarea Fecioarei AmyAnnieMoraTracyKatrina Veronica Margaret Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Marian Beth Liz Betty Daniele Angel TinaJanetKate; desantul final într-un loc comun sănătos și găsirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mesia; apoi, de dragul triumfului tezei lor personale, susținute în fața unei mulțimi îndobitocite, să ceară celui ce se spălase pe mâini de orice implicație paza mormântului, profețind că „va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi”, aceasta fiind o apoteoză a celui răstignit. Ultima evanghelie s-a citit, piatra Mormântului s-a pecetluit, diaconii l-au ridicat pe mitropolit să-l ducă în mijlocul naosului, lângă cruce, să binecuvânteze în numele Patimilor lui Iisus și întru nădejdea Învierii Lui. Unul câte unul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
April, cu tendința deformării tragicului în grotesc, a cultivării caricaturalului ditirambic, pentru a se bagateliza formal gravitatea insuportabilă a lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
absolut - mersul lui, felul În care vorbea, gusturile lui. Așa că, În mod firesc, la scurt timp am Îndrăgit-o și pe Ginger Rogers, și am pus-o lîngă Frumoasele mele. Din cînd În cînd, se Întîmpla ca ultimul film, Înainte de apoteoza de la miezul nopții, să fie unul cu Ginger Rogers. Ginger, cea Împodobită cu bijuterii și aparent imponderabilă, Într-o rochie vaporoasă și prinzînd delicat din zbor mîna Întinsă a lui Astaire, suspendată Într-un arabesque penché, dispărea brusc, Învăluită Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de când m-a trezit un soare de-a dreptul insuportabil, ceva nu era în regulă. Mama spălase perdelele și draperiile de la geamul triplu, panoramic, al camerei mele, care era străbătută acum în toate direcțiile de razele apoase, luminoase ca o apoteoză, ale răsăritului. Nici n-am putut deschide ochii în primul moment de atâta lumină, am mai întîrziat câteva minute în văile cu turbă, gaze de mlaștină și roua-cerului ale viselor întortocheate dinspre zori. Am alunecat o vreme pe un tobogan
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puțin un om politic teoretician, căci nu trebuie să lași nedeslușit ceea ce prezintă în cel mai înalt grad interes practic, cu toate că prin aceasta n-ar trebui în nici un caz să se înțeleagă că aceste discipline s-ar putea întrebuința la apoteoza temelor menționate. Cred că am găsit acum soluția problemelor respective, grupând concepțiile și sistemele demonstrative (doveditoare) care însoțesc fiecare fază a evoluției în antinomii vizând atemporalul din istorie, drept și politică, dar nu în sensul evoluției hegeliene a ideii. Căci
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sentimente, iar sfera fundamentală a imaginilor artistice e întruchipată cu o plasticitate, claritate, logică și putere de convingere excepțională. Urmează apoi simfonia VI-a, ,,Pastorala”, caracterizată de Glinka drept ,,nemăr ginit de frumoasă”. Simfonia a VII-a, denumită de Wagner ,,apoteoza dansului”, ce cucerește prin ritmurile ei active, sărbătorești și prin scenele populare în care pulsează intens viața și simfonia a VIII-a, ,,Umoristica”, după definiția lui R. Rolland, clară și simplă, veselă și însorită, pătrunsă de dispoziții luminoase, de bucurie
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
la aflarea căderii lui Napoleon. Iată de ce muzicologul Karl Schnewolf, denumește Simfonia VII-a ,,Simfonia 1812”. Optimismul care străbate Simfonia VII, bucuria fără margini, dusă până la paroxism, care irumpe din sunetele ei, ne apar cu totul explicabile. Însă în această ,,apoteoză a dansului” (cum a numit-o Wagner), apăsările unui întreg trecut de suferințe rămân prezente; sunt prea aproape pentru a putea fi inundate de bucuria frenetică. Partea I a simfoniei se deschide printr-o lungă introducere scrisă într-o mișcare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
parcă tot freamătul vieții, melodiile de o neasemuită vigoare, izbucnirile orchestrei, toate laolaltă îndreptățesc pe deplin caracterizarea pe care Richard Wagner a făcut-o în lucrarea sa ,,Arta viitorului” acestei capodopere beethoveniene; Wagner spunea despre Simfonia VII că este ,,o apoteoză a dansului”. SIMFONIA VIII, op. 93, în FA MAJOR Simfonia VIII a fost terminată în toamna anului 1812. Beethoven își petrecuse lunile de vară în mijlocul naturii, prietena lui de totdeauna, într-un anturaj plăcut. Se duceau discuții interesante, se glumea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
calitatea țintei depind de buna sau proasta lui așezare în orizontul posibilului. Adaptarea proiectului la condițiile mele de posibilitate și ale lumii în care trăiesc reprezintă produsul unei formări; ea implică dobândirea unei culturi a proiectului. Și așa cum destinul este apoteoza culturii proiectului, maladiile de destin sânt tot atâtea carențe ale ei. Educarea cunoașterii de sine în vederea secvenței de depășit-de atins, educarea libertății deci, nu este însă o faptă a singurătății. Ea se face prin preluarea celuilalt în sfera libertății mele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un transfer de autoritate. Tocmai asta este neplăcut în sfârșitul lui Socrate: el rămâne protagonist până în ultima clipă și, în felul acesta, nu-i lasă pe ceilalți să înceapă să fie. Discursul final despre moarte rostit în fața discipolilor este o apoteoză a autorității sale și el îi transformă pe aceștia în simpli figuranți. Lui Socrate nu-i tremură mâinile, nu face pipi pe el, nu-și uită vorba. Pentru că nu regresează, pentru că nu cere ajutor și nu are nevoie de el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simplă fobie față de mijloacele de transport“. E ceea ce mi s-a Întîmplat la New York atunci cînd responsabilii cu Departmentului de Film de la Muzeul de Artă Modernă m-au invitat să vin să-mi prezint scurtmetrajele și să țin o conferință. Apoteoza băiețelului care-și Însoțea tatăl În cinecluburile din Vaucluse și din Brabantul vallon! Aș fi vrut să-i văd pe conducătorii acelor cinecluburi care mă trataseră de sus cînd numele meu a figurat pe un afiș la Muzeul de Artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]