445 matches
-
în omenire?" (Bălcescu, 1894, p. 24) [1851]. Celor două principii divine (dreptatea și frăția) - principii esențialmente sociale, reglementând justețea socială și solidaritatea umană - sunt completate cu un tandem de principii politice: libertatea și unitatea națională. Aceste din urmă își găsesc apoteoza istorică în scurta perioadă de domnie a lui Mihai Viteazul, pe care Bălcescu, pe urmele lui Florian Aaron, l-a instalat permanent în nucleul panteonului național. La Bălcescu, întreaga istoria a românilor este mărturia dramatică a unei lupte neîncetate pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
i.e., naționalismul etnic german). Însă niciunul dintre acești profeți ai naționalismului nu au avut harul oracular de a putea prevede calamitatea ce avea să fie descătușată din ideile politice pe care mințile lor le-au plăsmuit. Ceea ce poate fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă în nazism - grozăvia Holocaustului stă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale vieții cotidiene. În anul 1113 , urca pe tron Suryavarman al II-lea, de numele căruia este legată construirea celui mai faimos templu cambodgian: Angkor-vat. Basoreliefurile de la Angkor-vat reprezintă armata khmeră luptându-se împotriva chamilor, a vietnamienilor și a monilor. Apoteoză a artei khmere, Angkor-Vat se remarcă prin proporții impunătoare, armonia liniilor, perfecțiunea decorării, ingeniozitatea basoreliefurilor. În anul 1177, chamii au invadat Cambodgia. Construit după modelul unui oraș divin, Angkor-ul nu poseda un sistem de apărare, în afara celui religios, ceea ce i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
le instituie pe toate celelalte, un viciu suprimat le aruncă în aer pe toate celelalte, sau, în orice caz, le șubrezește simțitor. Un rău minimal poate deveni, prin rostogolire, un dezastru. Dar un bine neînsemnat poate deveni, prin inducție, o apoteoză. V. Anumite vicii rezultă din practica defectuoasă a virtuților. Unii, de pildă, preferă să nu facă nimic, de frică să nu facă prost. Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a credințelor religioase, a concepțiilor despre viață, a limbii lor. Astfel, cel care scrisese faimoasele Metamorfoze - în care se reflectă miturile întregii Antichități grecești și latine, de la nașterea lumii din haos și până la transformarea lui Cezar în astru și la apoteoza lui Augustus - iată-l pe acel Ovidiu uimit acum de propria-i metamorfoză, omenească în cel mai înalt grad. Dacă romanul-jurnal al acestei aventuri îl cufundă pe cititor în istoria unui timp îndepărtat, el nu-și pierde nicidecum substanța de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
largă a relației între cultura și spiritualitatea răsăriteană și cea apuseană. Participanții la dispută erau oameni de o solidă formație clasică, iar stadiul la care ajunseseră, pe de o parte, renașterea culturală bizantină și, pe de altă parte, combinația între apoteoza scolasticii și zorii Renașterii în Apus, permitea ducerea discuțiilor pe temeiurile unei argumentări logice solide și întemeiate, dar și pe o interpretare foarte atentă și nuanțată a textelor. Se specula fiecare detaliu și se exploata orice slăbiciune a construcției argumentative
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
New York, Oxford University Press, pp. 38-42. Zinner, Paul (1956), National communism and popular revolt in Eastern Europe. A selection of documents on events in Poland and Hungary, New York, Columbia University Press. Discursuri, rapoarte, propagandă Betea, Lavinia (2009a), 21 august 1968. Apoteoza lui Ceaușescu, Iași, Editura Polirom. Bold, Ion Al. (1980), "Formele de integrare organică a partidului în viața și activitatea socială. Legătura directă a partidului cu masele populare. Împletirea activității de partid cu cea de stat și obștească; organismele cu dublu
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mari, da’ nu credeam, mă! Ăștia de ce sunt bolnavi, mă doctore?, m-a întrebat în țarc. Nu știu de unde mi-a venit în cap și pe limbă asemenea tâmpenie, dar i-am răspuns fără ezitare: Cel mai înalt, brunet, are apoteoza glandelor suprarenale. Și-i boală grea? Da, grea, domnule șef . Da’ ălalalt? Are circumferința abstract abdominală! Grea și asta? Grea, dom’ șef, grea de tot!... Mă, da’ deștept mai ești, a zis admirativ. Ce încântat mă simțeam. Nu-mi recunoscuse
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca o lepădare de omenescul simțirii pământești și rațiunii lumești, începutul morții păcatului în trup și în suflet gustându-l în bucuria ascetică a renunțărilor (a omorârilor) până și a trebuințelor, așa încât moartea finală a trupului să se identifice cu apoteoza intrării și rămânerii în Viața, în Ființa lui Hristos, om-Dumnezeu. Cel ce a „înghițit” pe Hristos (în Taina Euharistiei) este „înghițit” de Hristos, înveșnicit în Tatăl prin lucrarea Duhului Sfânt, de lepădare de sine: „Cel ce va voi să vină
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în stare, și acesta era modul său. Maniu și Mihalache aveau să devină în anii în care aveau să vină un obstacol pentru Iorga, ceea ce a dus la o ostilitate plină de ranchiună. Am văzut că Iorga făcea, în 1918, apoteoza lui Maniu. Era imaginea apolitică a celui mai mare ardelean al secolului al XX-lea. Exista posibilitatea cooperării între acești doi oameni cinstiți și adevărați patrioți, dar erau și piedici. Cultura lui Iorga era mai ales de orientare franceză, bazată
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
actrițele au decăzut profesional după ce le-am părăsit eu, cu excepția Rosinei. Pe Clement, desigur, nu am părăsit-o niciodată, chiar atunci când fiecare dintre noi avea altă legătură amoroasă, ceea ce era firește oribil pentru respectivii noștri amanți.) La doi ani după apoteoza lui Lizzie în Ariel, toată lumea se întreba „ce s-o fi întâmplat cu Lizzie Scherer?“. Îi eram atât de recunoscător pentru declinul ei, încât acest simplu fapt a făcut-o să „supraviețuiască“ în mintea mea. Dar biata fată nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
închiriat o mașină, n-am vrut s-o folosesc pe a lui Gilbert - și tot drumul am purtat o minunată conversație de dragoste cu tine. Ah, dacă n-ar fi fost drumul ăsta lung! Totul atinse paroxismul, era ca o apoteoză, mă gândeam cât de surprins și de încântat ai să fii când ai să mă vezi, cât de fericiți vom fi amândoi, ce-o să mai râdem și o să tot râdem, așa cum râdeam în trecut, și tot timpul îmi imaginam cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe cuvîntul răzbunător al conducătorilor care desemnează inamicul cu unicul scop, oricît de scump ar fi plătit acesta, ca suveranitatea să le aparțină. 9 De la patriile ideologice la separatismul la domiciliu Naționalismul european s-ar fi putut sfîrși în această apoteoză macabră al cărei spectacol fostele țări comuniste l-au reînnoit dacă, după 1918,vechile națiuni n-ar fi reacționat în diverse forme, unele printr-o extindere lentă, altele caracte-rizîndu-se, după caz, prin invenții înnoitoare sau prin explozii de violență. Pe
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mecanismul transformării literaturii în propagandă. Avem de a face cu un scriitor submediocru, care tematizează dirijat, impersonal, în siajul ideologiei oficiale a epocii. Verdictele criticului-politolog sunt tranșante, nelăsând loc dubiilor: Silueta lui Baranga, de la primele montări ale anilor 1946-1947 până la apoteoza din 1973, rămâne aceea a unui artist care respectă gradele de libertate și sugestiile tematice emanate de la partid. În cariera sa de trei decenii nu este detectabil nimic din insurgența iconoclastă a lui Teodor Mazilu. Succesul de public este datorat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vârste, cea a realismului socialist. Detașarea lui Baranga de debuturile sale, formulată cu prudență în 1978, într-o scrisoare programatică, nu poate pune între paranteze un deceniu de activitate dramaturgică: silueta lui Baranga, de la primele montări ale anilor 1946-1947 până la apoteoza din 1973, rămâne aceea a unui artist care respectă gradele de libertate și sugestiile tematice emanate de la partid. În cariera sa de trei decenii nu este detectabil nimic din insurgența iconoclastă a lui Teodor Mazilu. Succesul de public este datorat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Mircea Eliade. În 1964 Școala gustiană și cercetarea sociologiei - oarecum separate - sunt acceptate, apar articole detaliate care recunosc meritele profesorului și a formațiunii sale în presa vremii, se organizează sesiuni științifice în mediul academic. După ce terenul a fost propagandistic pregătit, apoteoza declarării reabilitării sociologiei și a lui Dimitrie Gusti a survenit după Congresul al IX-lea din 1965, când la plenara mai sus amintită secretarul general nou ales a denunțat vechea politică a PMR pentru excomunicarea nejustificată a sociologiei. După acest
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
O dată ordinea restabilită, îl găsim pe Osiris în centrul preocupărilor etice și al speranțelor religioase. Este începutul unui proces care a fost descris drept "democratizarea lui Osiris". Într-adevăr, alături de faraoni, mulți alții își declară participarea rituală la drama și apoteoza lui Osiris. Textele înscrise cândva pe pereții cavourilor ascunse în piramidele ridicate pentru faraoni sunt reproduse acum în interiorul sarcofagelor nobililor și chiar ale oamenilor lipsiți de privilegii. Osiris devine modelul tuturor celor care speră să înfrângă moartea. Un Text al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe Haoma în calitate de preot al lui Mithra și Haoma îl adoră (88), adică îi oferă sacrificii. Apoi, Ahură Măzdă prescrie ritul propriu cultului lui Mithra (l 19-122) și îl îndeplinește el însuși în Paradis, în Casa Cântecului (124). După această apoteoză, Mithra se întoarce din nou pe pământ pentru a-i combate pe daeva, în vreme ce Ahură Măzdă rămâne în Casa Cântecului, întâlnirea dintre Ahură Măzdă și Mithra pecetluiește destinul divinităților demonice daeva. Mithra este slăvit ca lumina care iluminează întreaga lume
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
când ne oprim din lucru, ne așezăm, ne odihnim, ne potolim foamea și setea și ne simțim apoi mulțumiți. Totuși, bietul fumător nu se poate relaxa, căci mai are o foame de potolit. Se gândește la țigară ca la o apoteoză, însă e vorba doar de micul monstru care trebuie hrănit. Adevărul este că dependentul de nicotină nu se poate relaxa complet niciodată și pe măsură ce înaintează în viață, este din ce în ce mai rău. Cei mai nerelaxați oameni de pe planetă nu sunt nefumătorii, ci
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
lugubră, dar, paradoxal, și senină, aici se aflau oasele dezmembrate a sute de călugări capucini, din care camarazii lor de austeritate confecționaseră, după moarte, candelabre, ghirlande, ornamente care împănau subterana, asemenea unui mormânt triumfal. Era vorba, firește, despre chiar o apoteoză a morții și despre o lecție privitoare la cum moartea poate fi instrumentată și utilizată... după moarte. Nu mi-a fost frică, mai degrabă am fost amuzată de pitorescul straniu al capelei, unde îndemânaticii capucini confecționaseră o adevărată dantelărie din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
sentimente, iar sfera fundamentală a imaginilor artistice e întruchipată cu o plasticitate, claritate, logică și putere de convingere excepțională. Urmează apoi simfonia VI-a, ,,Pastorala”, caracterizată de Glinka drept ,,nemăr ginit de frumoasă”. Simfonia a VII-a, denumită de Wagner ,,apoteoza dansului”, ce cucerește prin ritmurile ei active, sărbătorești și prin scenele populare în care pulsează intens viața și simfonia a VIII-a, ,,Umoristica”, după definiția lui R. Rolland, clară și simplă, veselă și însorită, pătrunsă de dispoziții luminoase, de bucurie
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
la aflarea căderii lui Napoleon. Iată de ce muzicologul Karl Schnewolf, denumește Simfonia VII-a ,,Simfonia 1812”. Optimismul care străbate Simfonia VII, bucuria fără margini, dusă până la paroxism, care irumpe din sunetele ei, ne apar cu totul explicabile. Însă în această ,,apoteoză a dansului” (cum a numit-o Wagner), apăsările unui întreg trecut de suferințe rămân prezente; sunt prea aproape pentru a putea fi inundate de bucuria frenetică. Partea I a simfoniei se deschide printr-o lungă introducere scrisă într-o mișcare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
parcă tot freamătul vieții, melodiile de o neasemuită vigoare, izbucnirile orchestrei, toate laolaltă îndreptățesc pe deplin caracterizarea pe care Richard Wagner a făcut-o în lucrarea sa ,,Arta viitorului” acestei capodopere beethoveniene; Wagner spunea despre Simfonia VII că este ,,o apoteoză a dansului”. SIMFONIA VIII, op. 93, în FA MAJOR Simfonia VIII a fost terminată în toamna anului 1812. Beethoven își petrecuse lunile de vară în mijlocul naturii, prietena lui de totdeauna, într-un anturaj plăcut. Se duceau discuții interesante, se glumea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
triumful statului-națiune pur, problema federalizării. Marea rușine și frustrare au fost că, în anii Războiului Rece, Europa a reușit să evite războiul pe propriul ei teritoriu, confruntările violente fiind exportate în Asia, Africa, Orientul Mijlociu, America Latină. Odată cu sfârșitul Războiului Rece, în apoteoza presupusului triumf occidental, Europa a avut un război pe propriul ei teritoriu. Războaiele din Iugoslavia au marcat în mod diferit celelalte țări est-europene și au rarefiat relațiile dintre jumătatea de est a Europei și puternicii săi parteneri din UE. În
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
de a gîndi, iar conflictele au fost numeroase. Astfel, pe 24 noiembrie 1940, Pierre Brisson scria Cabinetului mareșalului Pétain: "Entuziasmul la comand( pe care am vrut să-l instituim în presă, laudele constante cu privire la învingător, efuziunile de mulțumire, coloanele de apoteoze ridicate la cel mai mic semn de bunăvoință, atenția în insultele cu privire la Anglia, toată această emulație veselă în servilitate incită publicul la ripostă. Campania care constă în a convinge Franța de fericirea de a fi fost învinsă oferă puține șanse
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]