527 matches
-
de cunoaștere" (s.n.)72. Vezi și II, nota 39. Însuși faptul că evidențiind aportul istorismului, am vorbit despre istoricizarea conștiinței (vezi II, 1Bc) trimite la un alt fel de apriorism decât cel kantian. Mobile și variabile, supuse temporalității, formele relativ apriorice ale lui Dilthey își adaptează configurația în funcție de circumstanțele în care se manifestă. Dar prin aceasta, ele nu încetează să fie constitutive, să fie forme orientative și/sau prescriptive pentru un conținut. (În legătură cu raportul dintre descriptiv și prescriptiv vezi I, nota
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ne aflăm în fața unor "premise ce contrazic cu necesitate acea idee tradițională a unui subiect al cunoașterii izolat de lume și atemporal, închis în funcțiile sale teoretice"87. Dar până și condiționările de mai sus ne trimit la niște forme apriorice ale conștiinței 88. Chiar dacă nu mai este "izolat de lume și atemporal", subiectul cunoașterii, supus unor asemenea multiple condiționări, are în "unitatea elementară a trăirii" un dat constitutiv. Căci, dacă ceva este istoric (re)constituit nu înseamnă că își pierde
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fundamentală în Weltanschauungslehre? Găsim oare aici o inoportună deviație supraistoristă? Considerăm că prin analiza pe care am întreprins-o cu privire la relativizarea apriorismului kantian de către Dilthey (vezi II, 2Ba) am înlăturat deja această presupusă inconsecvență. Să rememorăm acele concluzii. Formele relativ apriorice ale lui Dilthey sunt de factură romantică, adică sunt mobile și deschise, au propria lor istorie și se adeveresc numai în temporalitate, oarecum ca ideile lui Hegel (deosebirea este însă aceea că ele "cresc" din imanența vieții, pe când ideile hegeliene
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în propria sa particularitate [...] printr-o deducție controlată empiric a generalului"166. Este cât se poate de evident că la un asemenea model de comprehensiune recurge și Dilthey. Conceptul generic de "filozofie" e prin urmare numai în aparență atemporal și aprioric. El funcționează ca simplă "idee regulativă", deci nu condiționează supraistoric cunoașterea (nici n-ar putea s-o facă, dacă ținem seama de faptul că la Dilthey filozofia nu este altceva decât o Weltanschauung, valabilă numai în sistemul ei de referință
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 90. 105 Apud R. Wellek, Istoria criticii..., IV, p. 340. 106 Apud ibid., IV, pp. 339-340. 107 Spunem "activi" nu numai în logica afirmațiilor pe care le-am făcut, ci având în vedere și ceea ce spunea Noica despre categoriile apriorice ale conștiinței, cărora li se opune conștiința istorică: "Îngrădirea kantiană lasă conștiința să fie pasivă, cu garnitura ei de categorii, și să primească, de la un lucru în sine pasiv și el, diversul materiei, pe care formele conștiinței îl unifică." (C.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
efectiv (Nichtwirkliche)", după expresia autorului 57. Despre asocierea celor două principii precizăm că tocmai unitatea relației dintre act și conținut constituie "structura sufletească" pe care se edifică științele spiritului; așa cum am arătat, ea trebuie interpretată ca o relativizare a formelor apriorice ale conștiinței în virtutea unei "conceptualizări sprijinite pe <<viața însăși>>", pe istoricitatea trăirii (vezi II, 2Ba). În acest context semnalăm și o notă a autorului la Construcția lumii istorice...: "De aici se deschide o perspectivă asupra temei logice privitoare la reducerea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
variabilă. Dar ținem să subliniem că această "unitate sufletească" reprezintă totuși chiar și în istoricitatea ei o condiție de posibilitate a experienței. Cu toată relativizarea pe care o suferă la Dilthey, ea constituie o formă de anterioritate logică, astfel încât rămâne apriorică în raport cu un conținut dat (vezi II, 2Ba). Când analizează această unitate, Riedel remarcă implicit elementul care o diferențiază de unitatea apriorică a lui Kant: în ea "părțile componente, formală, materială și funcțională, sunt legate într-un întreg relațional, care este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
experienței. Cu toată relativizarea pe care o suferă la Dilthey, ea constituie o formă de anterioritate logică, astfel încât rămâne apriorică în raport cu un conținut dat (vezi II, 2Ba). Când analizează această unitate, Riedel remarcă implicit elementul care o diferențiază de unitatea apriorică a lui Kant: în ea "părțile componente, formală, materială și funcțională, sunt legate într-un întreg relațional, care este logic indiferent, pe de o parte, față de distincțiile transcendental-filozofice dintre materie și formă, iar pe de altă parte, față de distincțiile dintre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
doar istoria evoluției, care pleacă de la totalitatea ființei noastre, poate răspunde la întrebarea pe care trebuie s-o adresăm cu toții filozofiei."89 Tocmai din această cauză, în conceptul de trăire care angajează "totalitatea ființei noastre" nu putem delimita niște forme apriorice în adevăratul sens al cuvântului. La drept vorbind, o conștiință permanent istoricizată nici n-ar putea rămâne prizoniera unui concept transcendental. Să ne reamintim că din punctul de vedere al lui Dilthey "separarea materiei impresiilor de formele sintezei" nu este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
află și-n ziua de azi, deși într-o măsură diminuată"118. În Lebensformen, Spranger vedea soluția într-o conciliere kantiană a celor două poziții, delimitând apriorismul de criticism: "Orice cununoaștere se bazează pe două componente, una empirică și una apriorică, indiferent unde le-am delimita strict pe cele două. Empiricul este dependent de materialul lui [...], în timp ce aprioricul pornește de la legitatea imanentă a actelor de gândire" și "elaborează concepte pe baza purei activități lăuntrice de construcție". De aceea concluzionează autorul -, "poziția
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
într-o conciliere kantiană a celor două poziții, delimitând apriorismul de criticism: "Orice cununoaștere se bazează pe două componente, una empirică și una apriorică, indiferent unde le-am delimita strict pe cele două. Empiricul este dependent de materialul lui [...], în timp ce aprioricul pornește de la legitatea imanentă a actelor de gândire" și "elaborează concepte pe baza purei activități lăuntrice de construcție". De aceea concluzionează autorul -, "poziția epistemologică fecundă rezidă numai în îmbinarea empiriei cu munca de concepție. Aceasta poate fi numită, odată cu Kant
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
între abordarea transcendentală (care analizează condițiile de posibilitate în procesul cunoașterii) și abordarea empiristă, care se rezumă, cel puțin din punct de vedere programatic, numai la doi factori (faptele investigate și construcția teoretică), pentru că se ignoră în mod deliberat condițiile apriorice, fie ele și relativizate, așa cum apar la Dilthey (vezi II, 2Ba, 2Bd și 2Bf). Odată făcută această diferențiere între cele două abordări, putem anticipa discuția privitoare la dualismul funciar care caracterizează filozofia ca Weltanschauung. Totodată, prin aceasta evidențiem și natura
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lăuntrică ce exclude furia egalitaristă, pragmatismul și contingentul. Deturnarea retorică a planului semantic, premeditată de Eminescu, a generat confuzia de apartenență a celor două conștiințe, cea empirică a proletarului, și cea transcendentă a Cezarului, prin care se face auzită sensibilitatea apriorică a poetului. Și în "Luceafărul", îndepărtându-se de frumusețe ca noua religie a romanticilor, Eminescu focalizează drama în planul conștiinței. Întâlnindu-se în planul modernității "omului de litere" și al surselor comune post-kantiene, cu Eliot, Pater, Swinburne, Edgar Poe și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
analiza sa este, ea însăși, una sociologică. Totuși, ea reprezintă un avans epistemologic de prim or-din, deși rămîne de slabă utilitate practică, datorită intrării în paradoxul lui Mannheim. Două alte voci sunt însă de reținut. Pri-ma procedează la un demers aprioric, apropiat celui marxist. Ea dă o definiție ideologiei, dar conferă teoriei sarcina de a descoperi conținutul pe care nu-l poate furniza în mod empiric, datorită paradoxului lui Mannheim. A doua este o abordare pragmatică ce substituie definiției un simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
două extremități ale raționamentului savant (Leroux). Utilizarea sa drept criteriu de evalu-are a naturii dominante a unei opere (este ea mai curînd filosofică, mai curînd științifică, sau ideologică?) dă uneori rezultate clare. 3.2.3. Întoarcerea la ideologie: o abordare apriorică Credințele ideologice, pe care le-am numit aici principii ideologice, se cristalizează cel mai adesea pe clișee mentale strict desemnate: eficacitatea pieței, misiunea culturală a serviciului public, necesitatea reducerii poverii fiscale pentru întreprinderi, moneda unică europeană ș.a. Or, certitudinea vizînd
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
i se atașează îndeobște cea subiacentă a egoismului universal. În principiu, nimic nu interzice individualismului metodologic să evoce interese altruiste, de prestigiu sau de putere, dar o asemenea evocare îl deschide către dimensiunea socială a acțiunii sale, ceea ce înlătură reducția apriorică la combaterea egoismelor individuale. 3. O altă dificultate ține de ideea de calcul rațional. În ce măsură subiecții calculează realmente și în cunoștință de cauză, și în ce măsură diferitele calcule presupuse sunt reductibile unele la altele. Care este unitatea de mă-sură? În
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
științific 129 3.1.3. Disciplină economică și ideologie 132 3.2. Cum să înțelegem ideologia 135 3.2.1. Paradoxul lui Mannheim 135 3.2.2. Ideologia: o abordare pragmatică 137 3.2.3. Întoarcerea la ideologie: o abordare apriorică 145 3.2.4. Economistul și ideologia 149 4. ECONOMIE NORMATIVĂ ȘI FILOSOFIE MORALĂ 152 4.1. Teoria alegerii sociale 152 4.1.1. De la utilitarism la economia bunăstării 153 4.1.1.1. Ce este utilitarismul? 153 4.1
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Lucru explicabil, de altfel, fiindcă am văzut mai demult că fiind o noțiune eminamente empirică, Sinele semnifică totalitatea trăsăturilor psihice umane. Acesta, susține Jung, nu se ipostaziază, în schimb simbolurile sale dețin o numinozitate evidentă, echivalentă cu o valoare afectivă apriorică. Un exemplu, la îndemâna celor inițiați în antropologie îl constituie mandalele. Reconsiderat dintr-o asemenea perspectivă, "...Sinele se dovedește a fi o reprezentare arhetipală care diferă de celelalte reprezentări de același tip prin faptul că ocupă un loc central în virtutea importanței
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-i depistase imensa patimă megalomană, fanatismul, cruzimea și obsesiile demne de marii dictatori moderni. Jean Ange, cititor al marilor erudiți ai veacului al XV-lea, discipol al artei lor antiscolastice, adept al revoluționarei științe a contrariilor care nu se exclud aprioric (nominalismul și realismul coexistă) veștejește crunt fanatismul religios, atât cel al ascetului Ghenadios, cât și al Fraților Liberului Cuget, în ciuda faptului că aceștia îl ajutaseră odinioară să evadeze din închisoare. Are parte de o experiență erotică care ar fi putut
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
temă, dihotomic, fără a trăda vreun dezechilibru de accentuare. Totuși, observăm faptul că expoziția metafizică a acestor noțiuni alege să înceapă cu dezbaterea despre spațiu, fundament al intuițiilor exterioare, continuând cu timpul dezavantajat de caracterul abstract. Spațiul este o reprezentație apriorică necesară, care întemeiază toate intuițiunile esterioare. Căci nici ni putem face închipuirea că n-ar fi spațiu, deși ni putem gândi că lipsește din el orișice obiect (Eminescu: 2011, IX, 479). Timpul nu-i alt nimic decât forma simțului interior
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
precizăm că, din perspectiva economiștilor liberali, ultraliberali sau libertarieni, producția de bani din nimic, pentru stimularea consumului și restartarea motoarelor creșterii economice, are efecte negative pe termen lung prin însăși natura procesului. În primul rînd, fără ca să existe un proces aprioric de economisire voluntară a resurselor limitate, prin pomparea de bani în economie, dobînda scade arbitrar, iar pe piață se tranzacționează apoi factori de producție cu o valoare artificial crescută, in vitro, care nu au suferit nici o ajustare, fără nicio raportare
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
asupra intelectului omenesc, din 1690 (17), Locke susținea ferm că senzația este singura demnă de crezare. Pe baza ei ne formăm cele două categorii de idei: simple și complexe. Căci ideile de "veșnicie", "infinit", "identitate", "întreg-parte", "adorație", "Dumnezeu" nu sunt apriorice, adică "înnăscute". Ele au la bază alte idei, mai simple, iar acestea se sprijină pe senzații. Ideile morale tot din senzații provin. De pildă, senzațiile de plăcere sau durere duc la ideea de util sau dăunător, iar de aici, la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a prostituatei. În locul Madonei, Munch o pictează pe Marea Prostituată a Babilonului cu chipul pe care i-l conferă modernitatea, dacă ne păstrăm pe același nivel de reprezentare în contextul aluziilor biblice. Există însă și procesul invers, al inocentării unui aprioric rău feminin prin intermediul maternității, temă pe care o tratează în Dansul vieții (1899-1900). Un cuplu dansând se află la mijlocul distanței dintre două femei, stând în picioare, una îmbrăcată în alb, cu mâna adusă în dreptul pântecului, indicând condiția sa maternă, figura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
economia României, luând În considerare și rezultatele din studiile anterioare, astfel Încât ρa=ρg=0.7. Estimarea s-a realizat folosind tehnici bayesiene, și anume algoritmul Metropolis Hastings. Anexele A și B prezintă statisticile multivariate de convergență, respectiv distribuțiile posterioare și apriorice ale parametrilor. S-au folosit două lanțuri de simulare fiecare a câte 100.000 de iterații. Simulările au rezultate În rate de acceptare medii de aproximativ 44.5%, rate de acceptare ce pot fi considerate rezonabile. Observăm că efectul asupra
Criza economico-financiară internațională și formele ei de manifestare la nivel global, național și regional. In: IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
obiectiv, realist a valorilor, valorile nefiind determinate de dorințele noastre subiective ori de dificultatea de a le îndeplini. Dar cu toate c atît Scheler cât și Hartmann susțin (primul c Actul moral are nu doar o existenț real, obiectiv și aprioric, iar secundul c O conștiinț a valorilor e în mod necesar o conștiinț a conținuturilor, o conștiinț material, Ralea le va reproșa și acestora c prin morala valorilor (așa cum o înfțișeaz cei doi se revine la vechile morale naturale, adic
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]