500 matches
-
puterea de-a se reînnoi dinăuntru. De parcă doar atingerea acestei lumini binecuvântate le putea reda lucrurilor, măcar pentru scurt timp, primatul lor, care se stinsese de-a lungul vremii. Oare va binevoi Înălțimea Sa să-mi ofere o mică Înclinare aprobatoare din cap dacă voi Îngenunchea și voi rosti o rugăciune de mulțumire? Oare există ceva, ceva anume, pe care Înălțimea Sa ar dori să-l fac? Oare Înălțimea Sa e interesată de noi În general? De ce ne-a adus aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu am putut merge miercuri pentru că fostul meu soț era acolo și nu mai avem voie să mergem împreună la petreceri. Tânărul nu-i cunoaște pe oamenii ăștia. Eu sunt aici pentru sprijin moral, adăugă Lisa. Alfie dădu din cap aprobator de pe scaunul șoferului. —Chiar vreau să înțeleg, dar încă nu reușesc să țin minte diferența dintre bulinele roșii și cele albastre. Restul mă depășește complet, mă tem. Și pe mine, am remarcat mohorâtă. Tally era în fața ușii când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am nici un fel de drepturi. Se vedea clar cât de amărât era și aș fi vrut să-l consolez, dar, în continuare, nu mă puteam mișca. — Îți e dor de ei, nu-i așa? am zis. Ed dădu din cap aprobator. —N-o să mă crezi, dar durerea e de-a dreptul fizică. Îl credeam. Durerea pe care o simțeam din cauza unui copil pe care s-ar putea să nu-l am niciodată era de-a dreptul reală. Poate ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
într-o încercare de a deveni invizibil. Eu tăceam în continuare. La fel și ceilalți. Ed bea cât de repede putea. Bine atunci, eu o să plec. Se ridică, eu m-am uitat la Mark, care-mi făcu un imperceptibil semn aprobator cu capul. Știa că trebuia să vorbesc cu omul. L-am condus pe Ed până afară și am închis ușa după mine. Îmi pare tare rău, spuse el. Credeam că locuiești singură din nou. Știam că te-ai despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
e chiar mai importantă decât un rang nobiliar, pentru că numai douăzeci și patru de persoane pot deține Ordinul de Merit În același timp. — Atunci, cu atât mai bine pentru domnul James! exclamă Burgess cu un zâmbet larg, În timp ce Minnie și Joan murmură aprobator. Întorși la bucătărie, dezbat incitați știrile. — Eu zic că ar fi trebuit să-i spună, se pronunță Joan Anderson. Dacă moare peste noapte? — Ah, nu mai spune una ca asta! zice Minnie. — Bătrânul filfizon n-o să dea Încă ortul popii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu doar În antracte. Orchestra Începu din nou să cânte, o melodie mai potolită ca introducere la primul act, iar publicul tăcu spectaculos. Arnold Bennett scoase creionul și carnetul. Cortina se ridică și sala fu străbătută de un ușor murmur aprobator. Scrise stenografiat În carnet: „Decor excelent, o grădină veche, foarte frumoasă, florile par adevărate“. Capacitatea de a stenografia era un dar foarte util pentru un critic de teatru. Uneori, i se părea că deprinderea aceasta era cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
este subofițerul șef Fletcher. Norman văzu o siluetă masivă, meșterind În spatele țevilor cu o cheie grea. Silueta se Întoarse; Alice Fletcher le adresă un zâmbet, salutându-i cu o mână unsuroasă. — Pare că știe ce are de făcut, spuse Ted aprobator. — Știe, confirmă Barnes. Deși toate sistemele noastre vitale sunt redundante, Fletcher constituie redundanța finală. De fapt, veți putea constata și singuri că Întregul habitaclu funcționează cu autoreglare. Le prinse un soi de insigne grele În piept. — Purtați astea tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-și găsească drumul către apartamentul din Rathmines, sora mea a închis ușa de la intrare în urma lui, a intrat în camera cu televizorul și s-a așezat lângă mine și mama. Pare un băiat minunat, a zis mama pe un ton aprobator. Da? i-a răspuns Helen distantă. —Minunat, a spus mama cu emfază. —Of, nu mai începe cum faci tu de obicei, a sărit Helen iritată. A urmat o pauză cam jenată. După care am vorbit eu. Câți ani are Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
După care m-a apucat paranoia. Poate că tipul mă credea curvă. Oare arătam ca o prostituată? Știam că rochia mi-era prea scurtă. La dracu’, mi-am zis. James mi-a zâmbit. Cu un zâmbet superb, cald, admirativ și aprobator. Pentru o clipă l-am văzut pe bărbatul cu care mă căsătorisem. Apoi James l-a observat pe chelnerul cel tânăr, care se aplecase ca să-mi vadă mai bine picioarele pe sub masă, iar zâmbetul i s-a risipit. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă corectezi dacă fantazez -, ai fi avut pe atunci motive să mă consideri nu doar editorul, ci și prietenul tău. Nu simțeam nici un imbold să-l corectez în această privință, dar nu mă puteam hotărî dacă să dau din cap aprobator sau dezaprobator, așa că n-am făcut nici una, nici alta. — Michael, spuse el, aplecându-se în față, fă-mi o favoare. — Te rog... — Îngăduie-mi pentru o clipă să-ți vorbesc ca prietenul, nu ca editorul tău. Am ridicat din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vorbit și vorbit Întruna, dar nu m-am priceput să explic o lume care, măcar că se afla la numai două ore depărtare În plan geografic, făcea de fapt parte dintr-un cu totul alt sistem solar. Toți dădeau din cap aprobator, zâmbeau, unii mi-au pus Întrebări și s-au prefăcut interesați, dar mi-am dat seama că totul părea mult prea Îndepărtat, prea straniu și prea diferit de realitatea lor ca să aibă vreo noimă pentru niște oameni care - ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
now. There doesn’t seem to be anyone a-rou-ound. I think we’re alone now. The beatin’ of our hearts is the only sou-und!“ S-a fandosit și și-a avântat un braț În sus. I-am făcut un semn aprobator și am auzit declicul de deschidere al ușii metalice. — Poftă bună, Andy! mi-a strigat el, Încă rânjind. — Și ție la fel, Eduardo, și ție la fel. Drumul cu liftul a fost liniștit și lipsit de evenimente și abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi riscam, la propriu, viața dacă s‑ar fi Întâmplat să se dea brusc de perete - și mă așteptam ca ea să Îl facă, În stilu‑i caracteristic, cu ou și cu oțet, dar nu am auzit decât un murmur aprobator și foșnetul ușor al materialului În timp ce ea Își scotea rochia. Acum, că eram angajată de suficient timp, se pare că onoarea de a comanda hainele Mirandei avea să cadă În sarcina mea. De patru ori pe an, cu precizie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și arătătorul rapid de-a lungul andrelei, numărînd ochiurile În șoaptă. Viv Își deschise geanta și scoase o revistă pe care Începu s-o răsfoiască. — Vrei horoscopul? o Întrebă pe Helen, după o vreme. Și, cînd Helen dădu din cap aprobator, zise: Iată-ne, deci. Pisces, Pești: Prudența e cea mai bună alegere azi. S-ar putea ca alții să nu fie de acord cu planurile tale. Ăsta-i domnul Harrow de adineauri... Unde-i al meu? Virgo. Fecioara: Atenție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
taburet să se uite. O văzu pe doamna Alexander Îndreptîndu-se spre cea mai voluminoasă mașină de făcut lumînări, conducîndu-i pe cei doi, un ins blond și Înalt și unul mai scund și brunet. Blondul stătea cu spatele la Duncan, dînd din cap aprobator, și-și nota cîte ceva Într-un carnet. Celălalt avea un aparat de fotografiat - Îl interesa cum funcționează mașina și se tot Învîrtea căutînd unghiul cel mai potrivit pentru a fotografia mașina și omul care o acționa. Făcu o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și cine e Duncan. — N-aveam de unde să știu c-o să te găsesc aici, Își Încheie Fraser fraza. De cînd ești aici? — Duncan e la noi de aproape trei ani, zise doamna Alexander, cînd Duncan ezită. Fraser dădu din cap aprobator, notîndu-și acest lucru. — Este unul dintre cei mai capabili muncitori. Duncan, pentru că tu și domnul Fraser sînteți prieteni atît de vechi, de ce nu-i arăți În ce constă munca ta? Domnule Fraser, omul dumneavoastră poate că-i face și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pas, intrînd aproape În panică. Doamna Alexander, Îi văzu expresia feței și o intrepretă greșit. — Uite, rîse ea bătîndu-l pe umăr, te pun Într-o situație jenantă. O să te las să te ocupi de felinarele tale. Apoi dădu din cap aprobator spre bancul de lucru. Len, ce mai faci? Îți merge bine, Winnie? Mabel, ai vorbit cu domnul Greeing despre scaun? Bravo! Atinse ușor apoi brațul lui Fraser. Doriți să mă urmați acum În sala de ambalaj, domnule Fraser? Fraser spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar sînt atentă. Ce fată bună ești tu! Se trase la o parte, apoi Își Închise nasturii. Ea căută o batistă sau ceva asemănător, dar În cele din urmă Își șterse mîna pe iarbă. El o urmărea cu un aer aprobator. — Face bine pămîntului, zise el. Se animase. O să crească un copac. Un copac, și-ntr-o zi o să vină o fată fără chiloți și-o să urce În el și-o să rămînă borțoasă cu mine. Își Întinse brațele. Vino și sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
unde locuiești. Îmi dai voie să vin odată să vin pe la tine? Că noi - ei bine, nu ne Împiedică nimic să fim din nou prieteni, nu crezi? Acum că ne-am regăsit unul pe altul așa? Duncan dădu din cap aprobator, dar nu se simți În stare să vorbească. Termină berea din pahar și-și imagină că față o să facă Fraser dacă o să ajungă să-l ducă acasă și o să-l vadă pe domnul Mundy acolo. Reîncepu să culeagă resturi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prin cabina ambarcațiunii, apoi vorbi ceva mai calmă. — Îți amintești noaptea aceea, cînd stăteam toate aici? Noaptea de dinaintea...? Uneori mă gîndesc la vremurile alea. Mă chinui ca dracu’ tot gîndindu-mă la vremurile alea! Ți-o amintești? Mickey dădu din cap aprobator. — Mi-o amintesc. — Am fost la locul ăla din Bethnal Green. Tu făceai gin cu zahăr și lămîie. — Gin cu lămîie, vodcă și sifon. Kay Își ridică privirea. — Gin cu vodcă? Ești sigură? Mickey dădu din cap aprobator. — Nu puneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din cap aprobator. — Mi-o amintesc. — Am fost la locul ăla din Bethnal Green. Tu făceai gin cu zahăr și lămîie. — Gin cu lămîie, vodcă și sifon. Kay Își ridică privirea. — Gin cu vodcă? Ești sigură? Mickey dădu din cap aprobator. — Nu puneai lămîie? — Lămîi? De unde naiba să fi luat lămîi? Aveam suc de lămîie, Îți amintești, Într-o sticlă de la Binkie? Kay Își aminti. Faptul că nu-și amintise Înainte - nu-și amintise și și-o Închipuise pe Mickey tăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi, mai erau și cunoscuții. Le eram loială. Cu toții stăteau În Londra și doream să le fiu aproape. — Oameni ca Julia? Întrebă Viv. Erați prietene pe vremea aceea? Era și ea În Londra? — Era În Londra, dădu Helen din cap aprobator, dar am Întîlnit-o abia la sfîrșitul războiului. Împărțeam un apartament chiar și atunci - unul minuscul, În Macklenburgh Square. Mi-e atît de proaspăt În minte! Toate mobilele alea desperecheate. Închise ochii amintindu-și suprafețe și mirosuri. Pe fereastră erau bătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bărbat poate gîndi asta. — Deci, nu e un el? — Nu. Dacă ții neapărat să știi, e vorba despre o femeie. La Început nu o crezu. Dar ea Îl văzu că se frămîntă. Apoi se lăsă pe spate, dădu din cap aprobator și expresia i se schimbă. Ah, zise el, da, Îmi dau seama. Soția. Rosti cuvintele pe un ton cinic, atotștiutor, iar comentariul lui era atît de departe de adevăr - și Într-un fel, atît de aproape de el, că Viv se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fusese lucrul cel mai simplu pe care-l făcuse vreodată. Dar se Întoarse la cafenea În extaz. Se așeză și nu conteni să zîmbească. Fraser o urmărea, zîmbind la rîndul lui. — Și-a amintit de tine? Viv dădu din cap aprobator. — I-a făcut plăcere să te revadă? — Nu sînt sigură. Părea, cum să zic, schimbată. Presupun că nu mai arătăm la fel ca pe-atunci. — O să vă mai Întîlniți? Ești bucuroasă că ai făcut-o? — Da, zise Viv. Da, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să aibă parte de un spectacol ca lumea! La ce oră vine să te ia, fiule? Șapte și jumătate, spuse Duncan timid, ca data trecută. Acolo vînd o marcă mai bună de bere, zice Fraser. Domnul Mundy dădu din cap aprobator, cu fața Încă Întinsă Într-un zîmbet Înfiorător. — Da, mai zise el, fetele n-or să știe ce-a dat peste ele În seara asta! Nu-i venise să creadă cînd Duncan l-a adus pe Fraser acasă, În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]