643 matches
-
e vorba, în primul rând, de nevoia de a transforma o problemă abstractă, greu cuantificabilă, "metafizică" într-o imagine concretă, mult mai ușor de digerat de o conștiință chinuită până la anxietate de nesfârșitele amenințări cu iadul, dar neobișnuită a-și apropria noțiuni mai dificile, abstracte. Așa se explică nu doar necesitatea "gândirii simbolice", ci și imensul său succes. Johan Huizinga avea intuiția acestui proces de simbolizare a realității invizibile, transcendente, prin intermediul unor imagini decupate din realitatea concretă, pe care îl punea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
angajați În locul valorii adăugate, deoarece valoarea adăugată nu este disponibilă pentru multinaționalele indigene. Comparând tabelele 14 și 15, se observă că aceste două mărimi sunt foarte apropriate una de alta, că numărul de angajați exprimat procentual este o mărime foarte apropriată de valoarea adăugată. Pentru țările mari (SUA, Canada, Marea Britanie) trebuie subliniat faptul că multinaționalele indigene reprezintă În jur de o treime din activitatea industrială a țării lor de origine. Pentru Germania și Franța, această cotă atinge 40%. Pentru țările mici
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
scandale d'un procès, et surtout à une fâcherie avec l'illustre couturier. Puis îl lui fallait de l'argent de poche" [ibidem, p.280]. Bărbații prevăzători pot chiar beneficia de pe urma acestei slăbiciuni, ca Saccard, care reușește astfel să-și aproprieze averea soției: "Renée, au bouț de quelques mois, avait déjà de gros besoin d'argent. Le mari n'intervient que pour autoriser să femme à vendre. (...) cinquante mille francs, qui allaient disparaître en dentelles et en bijoux, devaient lui rapporter
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
erorile normale sunt locuri comune în perimetrul grupului din care facem parte, erorile subiectului paranoic tind să fie extrem de idiosincrasice. Originea lor se află într-o disrupție și schimbare a funcției mintale, ceea ce schimbă fundamental modul de a înțelege și apropria lumea. Faptul că paranoicul nu își schimbă opinia când este pus în fața argumentelor contrare nu ar trebui să surprindă, pentru că convingerile noastre greșite cedează în fața schimbării de mediu. Delirurile nu depind de vreun defect al inteligenței pacientului, nici de dereglarea
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și necesitatea depășirii percepției dinainte de 1989, existentă pe piețele externe, potrivit căreia producția românească livra, cu precădere, produse ale industriei grele, mijloace de transport și utilaje agricole, la prețuri acceptabile. În condițiile actuale, prețurile la produsele românești de export se aproprie de cele internaționale, susținerea financiară din partea statului este tot mai dificilă, iar gama exporturilor s-a schimbat și redus radical. Pentru o companie românească, participarea la licitațiile din exterior este aproape imposibilă, aceasta nefiind în măsură să asigure garanția bancară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
față de omul de rând constă în priceperea cu care utilizează cuvintele, în abilitatea lor de a seduce spre bine sau spre rău"9. Este ceea ce îi face atractivi pentru reprezentanții puterii, al căror scop este cel de a și-i apropria printr-un proces ce implică, în termeni hegelieni, "problema recunoașterii". Este vorba, aici, despre reciproca recunoaștere: a puterii de către servantul său, a servantului de către oamenii puterii. Recunoașterea puterii înseamnă nu doar înregimentarea, ci și utilizarea puterii cuvintelor - esențiala "armă" intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
întîi. Dar tocmai pentru că sînt deja înscrise, în mod discret, s-ar putea spune, în arhitectura minții care este „din lume”, într-o zi sau alta imaginile lumii pe care le propun miturile se vor dovedi adecvate acestei lumi și apropriate pentru a ilustra unele aspecte ale ei. Drept urmare, înțelegem mai bine fap tul că unul dintre părinții fizicii cuantice, Niels Bohr, și-a îndemnat contemporanii, pentru a depăși contradicțiile aparente ale acesteia, să se îndrepte către etnologi și poeți. Către
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
gîndirii, care o apropie pe aceasta de real în loc, așa cum se credea, să o separe de el. În secolul al XVIII-lea, Vico denunța deja „aceste două erori comune ale gramaticienilor care constau în a spune că limbajul prozatorilor este apropriat, pe cînd cel al poeților este inapropriat, și că mai întîi a apărut limbajul prozei și abia pe urmă cel al versului”. Ceea ce a fost adevărat - la începutul umanității, în opinia lui - tinde poate astăzi să redevină astfel. Pînă în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de cunoaștere și învățare. Pentru resurse, referentul îl reprezintă procesul de formare a lor și, eventual, tipul de acțiune care le poate folosi. Capitalul este controlabil de către agent, iar resursele pot fi accesibile sau neaccesibile agentului. Resursele controlate de către agent, apropriate în baza unui efort de investiție, constituie capital. Criteriul de diferențiere a tipurilor de capital sociouman îl constituie suportul stocurilor cu funcție de capital și natura investițiilor realizate pentru constituirea acelor stocuri. Din acest punct de vedere, opțiunea conceptuală este pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
aparține; că vor pe urmă s-o unească cu împărăția lor, este o temere ce multe persoane au conceput-o, dar care, cel puțin pentru acest moment, nu mi se pare destul de întemeiată. Ar fi greu ca ei să-și aproprie cele două țări fără ca să dea un echivalent celorlalte puteri și, mai ales, Austriei. Astăzi, ei se folosesc de ele fără a da vreo compensație nimănui și, după expresia lor obișnuită, se bucură de toate foloasele suveranității fără a avea
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
a sprijinit pretențiile mănăstirilor închinate asupra averilor secularizate cu tot dreptul de Cuza. Rusia a sechestrat, în folosul ei propriu, averile din Basarabia ale eparhiilor și ale mănăstirilor moldovenești neînchinate, sub pretext de a opri guvernul român să și le aproprieze. Rusia a încercat să desfacă unirea Țărilor Române punând la cale, prin agenții ei, mișcarea separatistă de la 3 aprilie 1866. Rusia, călcând angajamentul formal, luat printr-o convenție în regulă, ne-a silit să-i cedăm cele trei ținuturi ale
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
trezite” abia În timpul căutării, de o regăsire a mea pe drumul către model. Încăpățânarea de a deveni identic cu modelul mă conduce către desființare. Modelul va funcționa doar ca un punct de referință pentru cel ce tinde să și-l aproprieze. Trebuie să Înaintăm suficient de mult către acesta, dar să și păstrăm distanța cuvenită. Modelul veritabil ne pune În mișcare, ne urnește ființa din loc, dar ne pune și pe gânduri, ne invită la reflecție, ne trimite, printr-un fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
liniștea sălașului tău. Vei purta În afară ceea ce dobândești Înăuntru. Experiența relațională Învățată În acest mediu o vei amplifica atunci când ești pus să acționezi pe o scară socială mai largă. „Locuirea” este un mod propriu al omului de a-și apropria viața și a se integra În cosmos. În opinia lui Heidegger, felul În care noi, oamenii, suntem pe pământ este dat de locuire. „A fi om”, spune filosoful german, „Înseamnă a fi, ca muritor, pe pământ, adică a locui”. „Locuirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
noi. De aceea, pentru om, primăvara devine un bun model al devenirii, poate cel mai bun „pedagog” natural, dăruit direct, cu generozitate. Însă cu o condiție: să știm să ascultăm glasul subtil al naturii, să-l decodificăm și să ne apropriem În felul nostru opera măreață a naturii pe cale de redesfășurare. Avea perfectă dreptate Comenius, marele pedagog creștin din zorii perioadei moderne, că trebuie să luăm pildă de la natură atunci când vrem să educăm pe cineva, că educația e o artă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
oferi un răspuns pentru preocupările metafizice ale acestei perioade. În al doilea rând, la vârsta avută În vedere, tânărul Își construiește și delimitează identitatea culturală prin autopercepere, edificare spirituală și prin comparație cu alții. Ca membru al unei colectivități, Își apropriază Într-un mod reflectat bagajul cultural al comunității căreia Îi aparține (mentalul colectiv, religia din care face parte, referințele istorice, spiritualitatea artistică). Fără o educație religioasă pe măsură, elevul este privat de o dimensiune a existenței sale la nivel individual
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
unei "culturii post-industriale a informației și serviciilor". Acest mediu cultural ar determina un comportament de angajare într-o "cultură a mostrei" materiale și simbolice dezvoltată în mod privilegiat în cadrul unei "culturii urbane" contemporane ale cărei produse și manifestări ar fi apropriate într-o diversitate de practici culturale și artistice. În cadrul de manifestare al acestor practici am asista, de fapt, la o problematizare a politicilor reprezentării, a producției transculturalității, a etno-pluralismului multicultural, ca urmare a proliferării unei "culturi a amestecului" identitar prin intermediul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și acțiunile sociale prin efectul lor de mediere simbolică. Prin depășirea stadiului avangardist al auto-reflexivității, activitatea artistică ia forma unui serviciu cultural în raport cu multiplicitatea și continua multiplicare a așa-numitelor "comunități de gust". Apariția și dezvoltarea noilor medii produse ori apropriate de practicile artistice contemporane a bulversat orizontul de așteptare culturală și a solicitat noi modele de comportament în contextul artistic extins. Toate aceste tipuri de culturi (a informației, a consumului, a serviciilor, a mediilor, a orașului, a mostrei, a amestecului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
psihanalitice, istoriei artei și a istoriei sociale a tehnologiilor media, esteticii și sociologiei culturii, felul în care sunt articulate în practica vizuală semnificația, plăcerea și puterea. Înțelese dintr-o perspectivă a interdisciplinarității, studiile culturale sunt puse în situația de a apropria teorii și metodologii ale altor discipline, cum ar fi etnografia, sociologia, semiotica, psihanaliza ori teoria critică. Abordând procesul producției culturale dintr-o perspectivă metodologică eclectică, studiile culturale devin un domeniu de lucru experimental. Metoda analitică propusă de Martin Lister și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
funcția artistului politic 227. Așa cum, după cum afirmă Foster, artistul politic nu ar trebui să reprezinte reprezentări date și forme generice, ci mai curând să investigheze procesele și aparatele care îl controlează 228, tot astfel teoreticianul nu ar trebui să-și aproprie și să monteze diferite alte teorii pentru a indica o anumită stare de fapt a teoretizării actuale, ci ar trebui să reelaboreze condițiile exercitării unui alt tip de discurs critic care să discrimineze cu acuratețe elementele de semiotică, poetică, retorică
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Adela și A. Xenopol, dr. A. Dașchievici. Revista politică nu era organul vreounui partid, dar iată ce răspundea ea la 15 iulie 1889 la întrebarea dacă în Bucovina există un partid național: Avem, așa ne spun gazetele străine, când se aproprie alegerile pentru Dieta țării ori pentru Camera Imperială. Dar noi, românii, vorbind la dreptul, de asta nu știm, nici nu o să simțim... La așa anumita partidă națională nu vedem nici program, nici organe care să-l dezvolte”. Și din această
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
raciniană. Analogiile dintre intriga pieselor lui Corneille și un proces sunt vizibile: Eroul se justifică fie în fața unui tribunal "real", fie în fața publicului" (Kibedi Varga 1988: 85). Trebuie totuși să depășim etapa analogiilor prea simple (să încercăm, de exemplu, să apropriem tragedia raciniană de genul deliberativ), deoarece personajul de teatru impune [...] un rol ambivalent spectatorului, un rol care este de natură atât judiciară, cât și deliberativă: acesta este chemat să judece, dar și să se identifice cu el. În tragedie [...] partea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Acesta se întâlnea regulat cu Metternich, a cărui încredere a câștigase, care îl informa despre ultimele evoluții din Rusia și Turcia. Conform acestuia, țarul Nicolae își luase angajamentul că „dacă Imperiul otoman s-ar desface în bucăți, să nu-și aproprieze nici măcar un sat din el”. Deși între Anglia liberală și Austria reacționară existau mari diferențe de opinii, în ce privește chestiunea orientală interesele lor coincideau: împiedicarea înaintării Rusiei către Strâmtori și păstrarea integrității Imperiului otoman. Atitudinea de expectativă a Angliei s-a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
complet contextul încărcat de valoare și tipologia estetică ca formă de context, iar rezultatul să se dovedească a fi indescifrabil. Aici există o chestiune de evidențiere, în timp ce evoluția prozei engleze se îndepărtează încet de realitatea unei lumi simbolice și se aproprie de realitatea lumii înconjurătoare, sau temporale și spațiale. O astfel de formulă critică poate fi ilustrată examinând: 1. începuturile folosirii limbii engleze în proză; 2. tranziția baladei de la forma orală la cea scrisă, în secolul al XVI-lea; 3. dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scriitorilor de balade care își bazau operele pe evenimente reale. Într-adevăr, în dedicația epistolei, el notează că un scriitor de balade a scris că el a dansat de fapt în orașul New-Market, "un oraș de care nu m-am apropriat niciodată" (3). Scopul său era de a clarifica lucrurile, așa cum spune o maximă jurnalistică îndrăgită, deși nu putem exclude posibilitatea că W. Kemp urmărea la rândul său să profite de reușita sa precum profitaseră scriitorii de balade. La Kemp se
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Acea imagine distanțată încadrează formal sau conduce prezentul inconcluziv. De exemplu, în Anul minunat 1603, el povestește reapariția ciumei bubonice în Anglia prin schițe ale vieții obișnuite (sau în acest caz, neobișnuite). Făcând asta, după cum notează Douglas Bush, "Dekker se aproprie mai mult de tradiția medievală și grafică a Dansului Morții" în personificarea sa a morții (41). Aici se află imaginea distanțată a trecutului absolut prin care era măsurată metaforic. Din acest motiv ar fi ușor să spunem că Dekker și
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]