1,871 matches
-
îmi spune că, în sfârșit, și-a prins profesorul copiind pe când asuda să devină definitiv, câteva mii de iude nu mai știu număra decât până la 30, - pe când în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar încotro, încotro? M-ați înnebunit, mă scoateți
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
spune despre ei, dacă te-ncurcă trei anexe complicate, cu povești scrise într-un idiom din viitor, cu personaje bizare, eclozate din cîte-o farsă, nu-i nimic. Nu trebuie să-i pricepi, trebuie să-i guști, lingîndu-te pe degete, ca și cum arătătorul cu care dai pagina ar fi prins aromă de caramele topite. Așa sînt ei, cu poveștile lor: niște gămălii de Krumpenzucher, uitate într-o bombonieră de argint, cu monogramă. Depinde cum te uiți la ea, casa, jur împrejurul lor, se
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
urnit-o din loc dând la manivelă, fiindcă niște răi îi șterpeliseră alternatorul; televiziunile trimit spre noi, telespectatorii, valuri-valuri de știri senzaționale: episod nou din serialul ,Capturarea și mereu eliberarea lui Zaher Iskandarani"; prim-plan cu ministrul Vasile Blaga cu arătătorul pe ,butonul" unui agregat straniu pe care scrie mare ,ghilotină", instalat experimental (și deocamdată) în ograda Poliției din Iași. Urmează decapitarea... Claustrina și Coryntina își acoperă ochii, pe Ion (Nuțu) Jerome Brown și Pătruț-Schwartzeneger, fiii noștri, îi trimitem urgent în spatele
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
nu vezi, cu limba n-atingi/ sexul galben al nopții/ cîndva te-am cunoscut printre filele acestea/ chiar înainte de a le da eu însumi foc în alexandria/ cititor orb sînt acum cu pîntecul supt/ pe pieptul meu dezgolit/ un deget arătător/ fără mînă" (Biblioteca devastată). Insolențele articulațiilor defecte nu constituie decît semnele unei iubiri trădate, ale unor entuziasme întoarse pe dos. Poetul se apropie de sfera plinătății vitalului cu o laudă inversată, trecută în înveninare și blasfemie. Dar nu peste tot
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
să spună: Felul în care mergi, în care intri aici, îmbrăcat așa, și nu dai nici două parale pe ce și-or închipui chelnerii sau clienții despre tine. El a zâmbit, ținându-și bucățica de pâine între degetul mare și arătător. - Nu-ți pasă cine te vede sau cine te aude sau ce părere au alții despre dumneata. Îți cunoști valoarea, așa cred, și asta te plasează într-o poziție de forță. - Dar dumneata ? - O, a făcut ea, rearanjându-și o
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
carpeta iraniană adusă de un marinar Din țări imposibil de ajuns Și pe care mama aranjase cu grijă destinul în obiecte mici Așa cum ar fi vrut ea să curgă netulburat în marea clocotitoare de vise Până azi cicatricea din degetul arătător E mărturie că totul s-a întâmplat de-adevărat într-o noapte cu stele și cruci Când animale neinventate forfoteau în grădina din spate Și țintuindu-mă cu ochii lor fosforescenți Mă obligau să le admit existența Să le fac
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
în care naratorul ar fi vrut să fie oglinjoara din poșeta fetei sau adevărata odă dedicată liftului, de ce scârțâie liftul: „Virgil presimțea ceva / (mai ales că orice liftier de elită are intuițile lui): Tina stătea blocată între etaje. / și sub arătătorul mâinii stângi scria Alarmă! / adică Virgil. / Virgil îmbrăcat într-un frac de închiriat / coboară încet. Cu un arcuș enorm / el cântă pe cablurile perfect acordate de greutatea Tinei / (52 kg) Vara lui Vivaldi. Un concert formidabil. / 10 perechi de palme
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
gânduluinescris, nespus... XXIX. UN DRUM, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. UN DRUM desfac cuvântul într-o împreunare a gândurilor rezemând vise de altarul iubirii un zbor între două trasee inegale de la degetul arătător către stele ridic o lume încrucișând umilințe și iubiri din suferințe,din număr de ani creez o viață,un destin un drum către El mă dăruiesc luminii zi de zi cu sufletul așezat în cruce ... Citește mai mult UN DRUMdesfac
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
mai pară rău că părăsești acestă lume. - Eiii....nu toți medicii sunt la fel. Așteaptă să vezi ce s-a-ntâmplat. - Ai dreptate,scuză-mă... După încă o jumătate de oră de „ aoleu,inima mea ” ,ne cheamă asistenta cu degetul arătător. Intrăm cu ea, numai nevasta și cu mine, ca să-l scutim pe ăl bătrân de alte chinuri inutile. - Ce zici că te supără ,mamaie ? - Mă-nțeapă inima și nu pot să respir ! - Pe naiba ,nu poți să respiri ! Păi dacă
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
Toate Articolele Autorului Din spațiul pur, gândit imuabil, mă reflect în pereți de oglinzi. M-arăt o siluetă în tonuri arămii, creată într-o clipă a jocului alienării părintelui meu, pictorul. Cu privirea zălogită în spatele unei legături plumburii, își înmuiase arătătorul într-o esență de ghindă strivită de-un călcâi nărăvaș, apoi îl îmbibase în uleiul unor nuci nimicite de exacerbate pofte vegetale și-l plimbase pe-o pânză în contur nehotărât. Când întregul cercetat cu latul palmei s-a dovedit
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
-Florin ținea la preț, îi cunoștea bine pe supraveghetorii căminului, le știa prețul. -Bine, cât ai? -15 lei, nici un leu mai mult, să mor dacă te mint!-întotdeauna când se jura, Piticu ținea degetul mijlociu de la mâna dreaptă încălecat peste arătător, așa credea el că nu se prinde jurământul. -Ok! . -Supraveghetorul a luat banii și a descuiat ușa unde se afla Gilă. Când s-au văzut, cei doi prieteni au stat o clipă în cumpănă, apoi s-au aruncat unul în
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
Numai să fie de vanilie cu pișcoturi. Mie, ca de obicei, i se adresase chelneriței Beliov, și nu uita de supliment. Pentru a fi mai explicit în privința suplimentului despre care vorbea, el îndepărtase în plan vertical degetul mare de cel arătător al mâinii sale drepte. M-am lămurit de ce Beliov se interesase câte porții dorim, abia după ce înghețata ne fusese servită. Fiindcă lui chelnerița îi adusese o farfurie plină. Iar alături îi pusese un pahar cu rom. Beliov gustase romul cu
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
se sfârșise, iar pungașii aceia deja trădau? — Messer Durante, ești acolo? Deschide. Nu putea șovăi. Poate că era nevoie de autoritatea lui pentru binele public. Se grăbi să-și pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe degetul arătător inelul de aur cu stema crinului, apoi Își netezi grijuliu cutele hainei ce imita toga romană, precum văzuse la statuile din Santa Croce, și ridică zăvorul. — Ce vrei, nemernicule? Întrebă pe un ton aspru. Dinaintea lui apăru un bărbat scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te-ai afla acum la curtea lui, spre a-i lumina calea domniei cu știința domniei tale. Dumneata, elevul lui Guido Bonatti, răspunse Dante Înclinându-se. — Maestrul științei cerurilor, adăugă Cecco pe un ton respectuos, Îndreptându-și În sus degetul arătător. — Și al riturilor magiei, răspunse poetul, arătând În jos. — Dacă dorești. Dante mai așteptă o clipă Înainte să se desprindă din Îmbrățișare, iar apoi se așeză pe singurul scaun liber, cu siguranță pregătit pentru el, lăsându-se pe spătar. Grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
avea o consecință incertă a unei premise certe, o cauză perfectă care dă naștere unor efecte imperfecte. Aceasta e contradicția pe care spiritul nostru o respinge. Ergo, destinul nostru e scris În stele cu o măsură exactă. Dante ridică degetul arătător, din instinct. Nu rosti vorba nego, Însă tot trupul Îi era aplecat spre Înainte, ca și când ar fi fost angajat Într-un duel. — Dar, dacă am admite că efectul cerurilor asupra naturii noastre e necesar, s-ar nărui Întreg eșafodajul etic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din nou. — Iar Duhul este cel ce te ocrotește? Acela al părinților noștri, care a asistat pe Golgota la jertfa divină? Cârciumarul ridică din umeri. — Peste mare am cunoscut multe duhuri. Dante Îl fixă În tăcere. Apoi Își Înmuie degetul arătător În cupa de vin și trasă pe masă pentagrama scrijelită pe mozaicul lui Ambrogio. Cruciatul păli, dar rămase impasibil, ca și când n-ar fi priceput. — Ți-ai precupețit oare mântuirea trupului cu aceea a sufletului? Îl Întrebă poetul. Baldo nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
toată umezeala nopții Înăbușitoare s-ar fi Întins peste carnea ei de bronz. Chiar și de la acea distanță, poetul continua să simtă parfumul acru al pielii ei, În păr, În barbă, sub unghii... — Cine ești? șopti. Ea Își Îndreptă degetul arătător spre piept. Chiar În lentoarea acestui gest, cercurile de aur vibrară, emițând obișnuitul sunet metalic. — Beatrice. Pe Dante Îl podidi un sughiț. — De unde știi? bâigui dânsul cu o voce sugrumată. Cine ți-a spus acest nume? Pietra, curva aia... — Beatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lăsa să treacă pe prior, de Îndată Îl recunoscu. Trupul se afla dinaintea cuptorului de cărămidă, cu gâtul atârnat de unul din lanțurile lampadarului. Poate că era, Într-adevăr, Teofilo. Hainele erau ale lui, iar inelul ce Îi Împodobea degetul arătător părea și el să aparțină spițerului. Abia acum, când vedea cadavrul, Înțelese perplexitatea lui Bargello. Capul Îi era acoperit de o scursură gălbuie. Pe jos, În apropiere de cadavru, zăcea răsturnat un cazan din cupru În care se zăreau resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
semn de Îndoială, umbra unei nehotărâri pe chipul său ascuțit. Însă el rămăsese impasibil, susținând privirea celorlalți cu fermitate. — Ei bine, să fie așa cum spui domnia ta. Vorbise cel mai vârstnic. Apăsă inelul cel gros pe care Îl purta pe degetul arătător Într-un tampon de fetru muiat În cerneală și, după o ultimă ezitare, aplică sigiliul. — S-a făcut, se mărgini să adauge trecându-i lista vecinului de la dreapta sa. Rând pe rând, cu repeziciune, ceilalți patru priori repetară acest gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
voiam să Îți spun, declară el ridicându-se. Suntem Încredințați că cererea noastră va fi primită cu solicitudine. E ultima ocazie de care dispui de a Îndrepta opinia pe care ne-am făcut-o În privința domniei tale. Dante Își lipi arătătorul și policarul de la ambele mâini, Îndreptându-le spre spinarea omului care tocmai ieșea. — N-am să ți-o dau, câine, zise În sinea lui. Era furios. Îl avusese pe acel șarpe În mână pentru a doua oară și Îl lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a luat o hârtiuță, a scris pe ea câteva cuvinte și apoi a Împăturit-o, privindu-mă insistent În ochi. Am vrut s-o Întreb dacă-și ia notițe, dar, ca și când mi-ar fi ghicit gândul, femeia a dus Încet arătătorul la buze, poruncindu-mi să tac. În prag, În timp ce-mi spunea „ne revedem la Consiliu”, mi-a pus familiar mâna pe piept, privind fix locul de contact al degetelor cu haina. Am Înțeles: Îmi vâra În buzunar bilețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al lui Alexandru, adevăratul cifru care poate conduce la descoperirea numerelor de cont bancar ocultate sub acele Înșiruiri de litere de pe listă. Fără prima propoziție, a doua n-are nici o valoare. Eveline și-a acoperit ochii cu degetul mare și arătătorul mâinii drepte și i-a frecat Îndelung, ca și când ar fi vrut să Îndepărteze de pe retină o vedenie urâtă. Îi venea greu să admită că nu Întrevăzuse această pistă. - Mai departe, a murmurat Încă neconvinsă, dar Îngândurată. - Unchiul tău a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Povestește-mi despre tine - șopti Cosette, privindu-l cu ochii umezi. îndurerat, Broanteș îi explică prin semne situația obiectiva care-l împiedica să dea curs rugăminții ei. — înțeleg - răspunse cu blândețe Cosette. Ești mut din maștere sau...? - și-și mișcă arătătorul și mijlociul sugerând cu finețe o foarfecă. Broanteș imită și el mișcarea foarfecei. — Ticăloșii...! - șopti Cosette. Broanteș ridică sprâncenele a mirare. — Nu te mira că spun asta, tinere! - spuse cu obidă Cosette. Crezi că stau aici de bună voie? Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe stâlpi groși în pământ, înșfăcând lingurile scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu o dexteritate uluitoare, începură să le învârtă în jurul degetului arătător, ca pe niște elice, exercițiu ce vădea o îndelungată practică în așteptarea mâncării. Micuța Știucî învârtea lingura mai abitir decât toți și dacă cei de față ar fi posedat câteva din noțiunile esențiale ale secolului XX, ar fi avut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o gondolă încărcată cu trandafiri și trasă pe uscat de vânjoase sclave etiopiene. Prințul Siegrid din Germania de Nord i-a adus prințesei un inel de argint forjat în formă de tun care în momentul când îl puneai pe degetul arătător împroșca din el cu mici ghiulele de diamant. Din îndepărtatele ținuturi rusești, s-a înclinat până la pământ cneazul Igor Poprișcin Pervâi, dăruind prințesei macheta din lemn de Novosibirsk a unei biserici în care preotul, acționat de un mecanism minuscul, dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]