938 matches
-
îl încurajai eu. Vin cu ai noștri. Apucase târnăcopul, pregătindu-se să-k înalțe, dar se răzgândi și își furișă privirile în jur, să vadă dacă e cineva pe aproape. Nepoții și cu dascălul săpau la vreo cinci, șase metri, în arătură. Femeile și cu Popa erau de cealaltă parte a șoselei. Lixandru îmi făcu semn să m-apropii. - Marine, tu te-ai uitat la galbeni? mai întrebă în șoaptă. Clătinai din cap și trăsei cu coada ochiului spre dascăl, să văd
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se auziră mitralierele din clopotniță. Trăgeau pe deasupra noastră. De bună seamă, nu ca să ne sperie, ci ca să ne amintească de dinamita pe care o aveau cu ei. Apoi am văzut motocicliștii. Coborâseră pe cărarea de lângă cimitir și umblau acum prin arătură împingîndu-și motocicletele. - Schnell! Schnell! ne-au strigat. Oamenii s-au apucat să sape. Soldații au ajuns în șosea, au încălecat motocicletele, ne-au mai strigat o dată "Schnell!, ne-au făcut cu mâna, apoi au pornit-o spre vale. - Nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fapt cu ziua de odihnă, urmată de șase zile de lucru. Obligația odihnei se extinde la cei care locuiesc împreună în aceeași casă și la pământ; un motiv întemeiat pentru a evita aplicarea normei nu poate fi nici măcar urgența efectuării arăturii sau a culesului. a) În cele două recenzii ale Decalogului din Ex 20,8 și Dt 5,12, norma este identică în privința conținutului esențial, dar este extinsă cazuistic, incluzând aproape toate posibilitățile imaginabile într-o societate cu un fundal agricol
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ele-n vânt; Acele seci se vânzolesc fără de ținte, Cele cu miez se-nclină spre pământ. Deci cele seci zburau așa-n neștire Și cine știe unde ajungeau, Se vânturau ca într-o amăgire Și fără rost, în van se-mprăștiau. Dar arătura, caldă, primitoare, În țărna ei sfios le învelea; La primăvară porni-vor către soare Și astfel fiecare destinu-și împlinea. Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt; Acele seci se vânzoleau fără de ținte, Cele cu miez
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
mă vadă, dar n-a venit până acum. Nu știu cum e pe la București, pe la Iași avem călduri de vară, timp frumos, însă secetă mare care nu prea pro // mite un an îmbelșugat. Nu-ți vine a crede că mă tem de arăturile mele, când îți vorbesc pe tonul acesta? Dar a la rigueur ce ț-aș mai scrie dacă nu și de aceste, căci alte lucruri de-ți voi scrie numai te zăpăcesc, de nu-mi poți răspunde săptămâni întregi și pare
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de a simți măria sa, să va scârbi asupra dumnelui.” „Iaca, fiule, că la acea vreme erau și „gazeturi”. Necazul lui vodă însă era că gazetele primite erau vechi și că acei „domni leșești” cereau în schimb lemne și loc de arătură.” Așa că vodă s-a supărat pe drept și mai presus de asta el avea „de unde lua gazeturi.” Același Constantin Nicolae Mavrocordat voievod însă, nu mai are ce face când vine vorba de măria sa pașa. Așa că, la 5 octombrie 1742 (7251
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Țara, lumea se aflau în criză.În criză economică și financiară. Profundă. Tot mai profundă. Tuturor, nu le ajungeau, ba una, ba alta, în special banii nu le ajungeau. Doar el nu se impacienta. Luiîi mergea bine. Ba cu o arătură, ba cu un transport de ceva, ba cu o recoltare a altceva, și totul se lega,în viața sa, cum se leagă verigile într-un lanț. Și,în felul acesta, lui nu-i păsa de fel, de criză, ori, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de salcâmi ; o ciocârlie înălța triluri dintr-o trompetă de argint ; ochind păsărelele ce se strecurau în tufele de sânger, hultanii mici își tremurau aripile în văzduh. Iată-l și pe cel mare : fâlfâind, trece prin umbra brumată a unei arături. Cu smocuri de rogoz, se ivi deodată Balta Popii. O coloare delicată, verzuie, vestea că primăvara a poposit ș-aici. Cu clonțul sub aripi, un cocostârc se oglindea într-un picior de mărgean. Jurîmprejur sălcii tușinate păreau că stau pe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci foșgăiau în vinele mele cu mii de piciorușe bucuroase. Am coborât într-o gară având deasupra stelele. Printre felinare roșii se alungau, elastic, umbre. Mă însoțea pe întuneric scârțâitul prundului. De pe o arătură înghețată venea mireasmă rece. Primăvara izbucnise pretutindeni cu un susur care părea o vrajă domolită. De peste tot simțeam un suav, ațâțător parfum de femeie. La pod m-am așezat pe parapet : sub mine curgea apa. Începeam să simt tăcerea neagră
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fost acolo, pe malul râului. Să-și găsească un cocor și să-l pună să vorbească. Să-i scaneze creierul. Pentru că totul a pornit de la accident. Acum toată lumea îi dă înainte cu Mark, Mark, s-a schimbat, o ia pe arătură. De parcă asta ar fi problema. De parcă el ar fi ăla care s-a schimbat. Adevăratul șpil se ascunde după dubluri. N-are decât un singur indiciu. O singură chestie sigură, dincolo de orice îndoială: bilețelul. Cuvintele persoanei care l-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe străzi așa, în văzul lumii. Ar fi trebuit să amestece lucrurile, s-o ia la întâmplare. Au fost niște fraieri, previzibili. S-au băgat direct în chestia asta. Ascultă. Știu că o să ți se pară un pic cam pe-arătură. Dar e... un tip care apare tot timpul. Apare? Unde apare? Mă înțelegi tu. Ne urmărește. De la o casă la alta. Și cred că știu cine-i omul ăsta. Asta o face să spună o grămadă de chestii destul de tâmpite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e total bleg. N-au nici o treabă unii cu alții. Mark intră în apă până la glezne, clătinând din cap cu un dezgust amuzat. — Ți se pare că îl știi de undeva pe peștele ăsta? În sfârșit, ai luat-o pe arătură, doctore. Ai stat prea mult la soare. Nu-i bine pentru un tip cu meseria ta. Stătea ca un bâtlan, aplecat înainte, încremenit în stufăriș. Pescuia așa cum tasta Weber: într-un extaz năuc. Simțise nevoia să-l scoată pe Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Mark. Până și el uitase discuția lor. —Amigdala. — Știi ceva? Mark își retrage mâna din mâna lui Weber și mimează un surâs slab. Atunci, când mi-ai spus asta, eram convins că ai luat-o-n pula mea pe arătură. Strânge din ochi și clatină din cap. Nu mai are timp. Își pierde luciditatea din pricina cocteilului chimic care i se scurge în brațe. Nu poate numi exact lucrul pe care vrea să-l spună. Bătălia se dă în tot corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vânt; căci Ovid, care a fost în țara Geților, în surgun la Torni, spune despre femeile gete că « în loc de lână ar frânge darurile Cererei, ceea ce trebuie raportat la faptul că ele măcinau grâul în moriște de mână. Instrumentele lor de arătură nu sunt cunoscute; numai secerile de bronz ce s-au găsit în Transilvania, au o formă apropiată ca acea a secerilor de astăzi. Grânele se păstrau în gropi de pâine, ca până mai odinioară în Țările Române. În afară de agricultură își
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
se părea că le aud șoaptele, dar n-a ieșit nici unul să alunge haita. La capătul satului m-am oprit să răsuflu, câinii rămăseseră în urmă, le auzeam mârâitul înăbușit; apoi am tăiat pe o scurtătură, de a curmezișul unei arături și m-am oprit lângă un pâlc de salcâmi. știam că acolo era locul : o groapă, un fel de șanț adânc și nu prea lung. Am sărit în groapă, m-am ghemuit pe fundul ei, eram leoarcă de sudoare, burnița
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
casa ta, Mi-i urât de maica ta. - Spune-i, bade, mumă-ta Să nu-mi mai aibă grija Și să-și poarte grija ei, Că i-e ruptă iia'n poale Și-i e mintea sburătoare, De sboară pe arături S-adune fermecături, Să farmece trupul meu, Dar nu-i vrednic neamul tău. Trupul meu e trup subțire De scoate voinici din fire Și te-oi scoate și pe tine. 136 Pe dealul mănăstirii Plimbă-se călugării, Blăstămîndu-și părinții De ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dintîi este un poem meditativ și melancolic, figurația romantică fiind răsturnată într-un banal cotidian „dezvrăjit”; mult mai hedonist, poemul lui Tzara conține un îndemn persuasiv la atitudini „scandaloase”... Există și alte asemenea anticipări ale frondei dadaiste: „Sînt plictisit sînt arătura de toamnă la țară/ Și literatura e viermele ce roade drumul subteran/ Prin care o să curgă apa ca să dea roade la vară” („Poemă mondenă“). Și, tot aici, șarjarea ironică a literaturii și convențiilor provincial-patriarhale, inclusiv a stereotipului sămănătorist („provincie sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu avea chef de glume cu el. — Dacă mai vii odată În fața casei mamei mele, te denunț la poliție, Îl amenință. Principalul obiectiv al firmei - punctul 6: REDUCEREA LA MAXIMUM A TIMPILOR MORȚI - o admonestă din Înaltul peretelui. — Ești pe arătură, Îi spuse Antonio. Astăzi se schimbă totul. Trebuie să-ți vorbesc. — Ți-am spus deja că nu, Îl Întrerupse Emma exasperată. — La ce oră termini? Întrebă Antonio iritat. El ar fi vrut să o ia de la capăt, pentru că nu spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tot ce putea da învingătorului, abandonându-și ultima fărâmă de demnitate - și uite că și eu dau importanță demnității, eu care ziceam că demnitatea n-are importanță și nu face altceva decât să creeze tensiuni. Să n-o iau pe arătură. Să spun adevărul, repede. Să nu-l mai calomniez. Deci mă întorceam odată la cămin, fusesem la cenaclu la Uniunea Scriitorilor, care e la o azvârlitură de băț de Moxa, și-l ascultasem pe Mincu și pe doi poeți al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Frusina, au intrat în curte și au tras o brazdă de la un capăt la altul al curții. Frusinei nu i-a plăcut lucrul acesta pentru că brazda a fost făcută adânc și tot albul zăpezii a fost întinat cu glodurile din arătură, astfel că bătătura arăta cam dezolant. Băieții au intrat în casă și au fost serviți cu câte un pahar cu vin, prăjituri și pentru că obiceiul era ca să le dea, pe lângă bani, produse din porcul tăiat de Ignat, Frusina le-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Relu Înmiresmatul tezauriza Religia. (Cu aplecare spre 31 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI treptat, într-un contur ferm, și dezvăluind, cu claritate de ilustrată, imaginea unei mâini îngrijite, culegând, cu grație de spadasin, petece de hârtie dintre clăbucii unei arături din dreptul comunei suburbane Otopeni. Simțindu-se urmărită, mâna cea batjocoritoare schiță o reverență, acompaniată de îndată din sală de un cor de aplauze și ghiorțăituri. Articolașele capturate de palma cea isteață erau scuturate în alveolele unei valize. Dar, înainte de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i se zburliseră pe spinare. - ...? - Ei, ți-a surâs ?... Ce părere ți-ai făcut de poezie, jigodiosule? - ...În viața mea n-am întîlnit un tip așa beat și care să bată atâția câmpi. Și care s-o ia, atâta, pe arătură... Păi, d-aia te duci tu la "Local", ca să te rânjești cum toți bețivii se pipăie cu mă-ta?! Și chiar de te rânjești... Rînjește-te!... Dar să nu fii în stare să nimerești tu, acolo, atâta amar de vreme, vreo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mândru tablou din care faci și tu parte?... Acum ești în capul meu, înger, frumoasă cum nu te-am văzut niciodată... dulce... Nu știi tu că eu te iubesc?... Ea se-nfioră, dar [tăcu]. Privește semănăturile de stele, parcă e * arătură * de lumină... bulgări de aur pe o câmpie albastră... și apoi privește asupra orașului întreg, pe acest amestec strălucit de palate și domuri, vezi cum, întunecate * de lună, strălucesc asupra maselor întunecoase vârfurile turnurilor și pânzele de la corăbii pe râu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strălucitoare ca bruma. Spata dealurilor e adesea întinsă, șeasă ca palma și de o productivitate mare și regulată, de aceea adevăratul grânar al Moldovei rămâne țara de sus. În văi și deasupra râpelor neroditoare stau risipite satele, pe planul dealurilor, arătura. O deosebire de la această regulă face însă valea Siretului și a Sucevei care, prin perspectiva sa frumoasă, prin mândra depărtare a dumbravelor sale și prin acea întinsoare molatecă și strălucită sub o boltă ce pare menită a fi etern albastră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
funduri / Pentru tristețea care Își sună clopotele În cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surîsului / Pentru nădejdea mîngîind umerii ca o blană albastră” (Ibid., XV); „[Omul] nu simte viziunea călcînd cu el alături / În zilele cu soare, În bucla arăturei / În nopțile-n beteală, În argintul porților răsfoind zilele apelor / În cuibu-n care aduce mei și ovăz În cîmp, / În ecoul ploii pe lespezi de-anotimpuri” (Ibid., XIX). Sau de conjuncție („legarea diverșilor membri prin aceeași conjuncție repetată”): „Să se-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]