410 matches
-
Lon Sellitto pășind în dormitorul lui Lincoln Rhyme. Ce coincidență! - Pare să aibă apetit pentru jazz în ultimul timp, explică Thom corpolentului detectiv. Trebuie să mărturisesc că până și eu sunt surprins. - După cum spuneam, reluă Lincoln Rhyme pe un ton arțăgos, lucram și se întâmplă să se audă muzică pe fundal. Ce vrei să spui prin coincidență? Cu ochii în monitorul LCD poziționat în fața patului lui Rhyme, tânărul și pirpiriul ajutor, purtând o cămașă albă cu o cravată roșie lată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se gândi el. Thom ceru o pauză și îi luă tensiunea lui Rhyme. Era cam mare. - Nu-mi place ce văd, spuse el. - Ei bine, pentru informația ta, nici mie nu îmi plac multe lucruri, răspunse Rhyme pe un ton arțăgos. Era foarte nemulțumit de progresele realizate în privința cazului: un expert de-al FBI-ului tocmai sunase de la Washington și le comunicase că abia dimineață vor avea rezultatele analizei așchiilor de metal găsite în geanta Magicianului. Bedding și Saul sunaseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apoi acrobați chinezi, iar după focurile de artificii alte jurnale informative. Jim avea Însă propriile motive să vrea să meargă la petrecerea doctorului Lockwood. Afară, dincolo de ușile sacristiei, șoferii chinezi așteptau lîngă Packard-urile și Buick-urile lor discutînd pe un ton arțăgos unul cu celălalt. Plictisit de filmul pe care-l văzuse de zece ori, Jim Îl asculta pe Yang, șoferul tatălui său, În timp ce-l bătea la cap pe slujitorul bisericesc australian. Totuși, urmărirea jurnalelor informative devenise datoria patriotică a fiecărui britanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ateu n-am fost niciodată, spuse Du Maurier. Eu sunt ceea ce Huxley numește „agnostic“, un termen foarte util. Nu știu dacă chiar există o Ființă Supremă, dar, dacă există, sunt sigur că El - un El neutru - nu seamănă cu moșneagul arțăgos cu barbă lungă și albă de care am fost Învățați să ne temem În copilărie, și nici cu fiul lui, cel fără simțul umorului. Henry chicoti auzind această descriere satirică a părintelui ceresc. — Și Emma e la curent cu vederile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că se simțea inexplicabil de nervos. Din ce cauză ? Desigur că știa exact din ce cauză, dar de ce acum ? Beth exercita o atracție puternică. Era ceva care Îi inspira neîncredere. În relațiile cu bărbații, Beth era combativă, energică, directă și arțăgoasă. Seducția nu se Înscria printre metodele ei obișnuite. „Acum se Înscrie“, Își zise el, luând un costum nou dintr-un dulăpior. Se Întoarse În Cilindrul D și urcă scara. De sus se vedea o lumină albăstrie stranie. — Beth ? — Sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
umanității pentru totdeauna. — Grozavă afacere, spuse Harry. După toate cele Îndurate, să uităm totul... — Tocmai fiindcă am Îndurat atâtea, Harry, zise Beth. Să recunoaștem că nu ne-am descurcat prea strălucit. Norman observă că acum Beth vorbea fără ranchiună, tenta arțăgoasă de mai-nainte dispărându-i. — Din păcate, cam așa e, spuse Norman. Sfera a fost concepută ca să testeze orice tip de inteligență care ar fi intrat În contact cu ea, iar noi pur și simplu nu am trecut acest test
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
venit mintea la cap? — Nu știam că mi-am pierdut-o, i-am răspuns politicoasă. El a ignorat remarca mea. Am sunat toată ziua, iar mama ta mi-a spus că nu vrei să vorbești cu mine, a zis James arțăgos și pus pe ceartă. — Așa e, am aprobat eu cu amabilitate. Dar trebuie să vorbim, a spus el. Nu, nu trebuie, i-am răspuns. —Claire, te iubesc, mi-a declarat el serios. Trebuie să lămurim problema asta. —James, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e preferabil un măgar viu, unui leu mort și nărăvaș”. Proverb. Noi sîntem măgari, posibil text de imn național. Rămîne doar problema leului mort și nărăvaș. Nărăvaș ca un cadavru. Care dă din coadă, mușcă, mă rog, ce face cineva arțăgos dar decedat. Se vede că Zeno nu s-a mai dus de mult la morgă. Dar gîndește ca acolo. Că tot a venit primăvara. Alegerile au trecut cu bine, mai ales la Galați. Ce bucurie pe Verdeț, căruia muncitorii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar nu era foarte sigur. Se simțea și mai furios. Încerca să-și scoată din minte gândul că a făcut un contract, dar nu reușea decât să se afunde și mai mult, abia se stăpânea să nu devină întru totul arțăgos și irascibil. Ioana Sandi nu știa toate acestea. Îl vedea puțin schimbat, taciturn și preocupat, îi simțea încordarea, dar bănuia numai adevăratele motive, în vreme ce își pieptăna îndelung părul în fața oglinzii cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mai ales că îmbătrânise brusc, peste noapte, acum își arăta nu numai vârsta, cei șaptezeci de ani, ci mult mai mult, continua să fie drept și subțire, dar îi atârnau pieile, nu mai avea putere, îi tremurau cumplit mâinile, devenise arțăgos, mofturos, cu obositoare tabieturi. Mi-era milă de el, mai ales când îl vedeam pironit ore întregi într-un fotoliu, uitându-se la o fotografie înrămată pe perete, cu el și mătușă-mea, deși poate că nici nu se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
naiba avea timp să se culce cu ele, n-am înțeles niciodată. Ne-am făcut o casă mare, voiam să am copii. Cum ne-am mutat acolo, în numai doi ani s-a dus pe copcă totul. Era pretențios, leneș, arțăgos, nu suporta să am o idee a mea, nu suporta să facem altceva decât îi trecea lui prin cap. Îmi zicea tot timpul: mama nu face cutare lucru așa, ci în felul cutare, mama n-ar fi de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
O urmărea de la distanță mare, spera să nu fie observat, ea nu dădea nici un semn că l-ar fi văzut. O suna din când în când la telefon. Un timp a fost amabilă, dar refuza să-l vadă. Apoi deveni arțăgoasă, n-avea răbdare să-l asculte, se scuza și întrerupea imediat convorbirea. A căutat în câteva cărți niște texte care îi reținuseră cândva atenția. Le-a dactilografiat și le-a înfipt cu ace în perete. Le citea zilnic, ajunsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Duncan observă că se roșise și mai mult. — De ce zîmbește? — Nu zîmbește cu adevărat, spuse Viv. — Dacă maică-sa ar fi aici...! Nu-i de mirare că ești indispus. — Renunță, tată. — Vivien nu se simte bine, Îi zise domnul Pearce arțăgos lui Duncan. A trebuit să se oprească pe drum. Ultimul lucru pe care și-l dorește este să audă prostiile tale. Ar trebui să-i fii recunoscător că vine să te vadă! Multe surori nu și-ar bate capul, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a căzut pe jos. Crawford a făcur un pas În față, gata să-i ajute pe gropari, apoi a rămas privind meditativ mișcarea căruciorului care scîrțîia pe pavaj. În costumul său negru și cu ochelari de soare, părea un tip arțăgos, confruntat pentru prima dată cu o minge rapidă, pe care n-avea nici o speranță s-o poată returna. Am presupus că el, Andersson și doctorul Sanger erau singurii care deplîngeau moartea fetei. Îmi pare rău pentru Bibi Jansen, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zvâcnesc, nervoase. Parcă nu ar fi niște banale coșuri de adolescentă, ci niște vietăți autonome și viclene, care îmi bat în fruntea care mă doare, la fel cum bat în geam stropii de ploaie, care se întețesc și lovesc din ce în ce mai arțăgoși, ca niște talazuri oblice și înverșunate. îmi intră în nări, nechemat, mirosul de mare. îmi întorc privirea asupra foii de caiet studențesc, care mă așteaptă să o umplu cu litere, cu cuvinte. Degetele nerăbdătoare, dornice să explodeze în scris, strâng
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
compătimirea pentru gestul masochist la care el se pretase, adineauri, sub candelabrul de argint. Printre ramurile arborelui-candelabru, care păreau vrăjite de grumazul ei, constrâns, în spirala de cupru, să arate disproporționat și totuși feciorelnic, începură să se agite surescitabili și arțăgoși curenți de aer, iar, sub ochelarii rotunzi, ochii lui Albert sticliră de ațâțare. Cuvintele Fetei i se înfipseseră în inimă, ca o săgeată cu boldul de metal, înmuiat în otrava disprețului negru al ochilor ei. Pe loc îi replică, strunindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
adunare, se grăbea acasă, la nevastă și copii; eu, deși am stat până la capăt, n-am fost tocmai prezent, ocupat fiind cu barul; Florin Măduța avea de finalizat unul dintre proiectele sale informatice; T.S. Cașiș, deja beat la Începutul Întâlnirii, arțăgos și frustrat, se grăbea să prindă o cursă de Lipova; numai Vasile Leac părea dispus la orice. Așadar: Ceea ce s-a Întâmplat atunci pare, privind În urmă, de-a dreptul rușinos. Nu m-am mirat văzându-i cum intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
înainte. — Ăsta-i cuvântul, dacă la ea te referi... Și mie îmi trecea prin minte ideea asta și adormeam liniștit. Dar acum văd că aici sunt unii care gândesc mai corect și nu mai cred în sminteala ei. Femeia-i arțăgoasă, să zicem, dar e chiar rafinată, nici pomeneală de nebunie. Ieșirea ei de astăzi, când a spus vorbele acelea despre Kapiton Alexeici, ne demonstrează clar acest lucru. În ce o privește, afacerea-i o potlogărie, adică e cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
monumentală: „Pasă și eși den țara noastră, că viiața și traiul și învățăturile tale noi nu le putem răbda, că strici obiceiurile noastre”. Gavriil Protul are știința unei montări ce utilizează tensiunea instalată ca să își plaseze „eroul” într-o ofensivă arțăgoasă, la care îi dădeau dreptul adevărurile pe care le profesa („Nu așa, doamne, nu așa. Ce te îndireptează după legea lui Dumnezeu și pre tine și pre boieri, ca nu cumva să porniți și să aduceți mâniia lui Dumnezeu asupra
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
de nouăsprezece ani„,frumos asemenea unui erou grec, vesel, năvalnic, spontan, dornic de a trăi viața“ a devenit arbitrul eleganței și a fost imediat remarcat de Ludovic, care, la vârsta de treizeci și opt de ani, era taciturn, morocănos și arțăgos. La apariția lui Cinq Mars starea sa de spirit s-a schimbat și, cuprins de o nouă energie, a început să glumească, sa dea petreceri și chiar să danseze spre uimirea curții regale. Cu toate acestea, relația dintre cei doi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ei "se auto-condamnă la anumite forme de ignoranță și iluzie, introducând în practica politică și cognitivă o rigiditate și deformare de care acestea nu au nevoie" (Geuss, Philosophy, pp. 16-17). Bănuiesc că în fundalul acestei afirmații atât de încrezătoare și arțăgoase a lui Geuss se află celebrul atac la distincția între fapte și valori condus de Hilary Putnam (în Reason, Truth and History (Harvard University Press, Cambridge, 1979) - trad rom. Rațiune, adevăr și istorie (Editura Tehnică, București, 2005) - sau The Collapse
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
colbuitele intrânduri, întârziind minute bune, cu indexul sau policarul, în interiorul alb al ei, dându-i ocoale nesfârșite, de parcă l-ar fi șlefuit, precum un maâtre bimbelotier, concavitatea sidefie a unei scoici, a unui ghioc. — Bănuiți, domnule profesor, îl întrebă Nora, arțăgoasă, pe Vasile, de ce crapă din senin un vas, o vază, o cană albă de cacao velină ca o caolină, un pahar, o cupă de șampanie, o ceașcă de cafea de Saxa?... Cafea de Saxa, întrebă perfid Vasile. „Vindem paturi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
de, bărbatul poate fi un pic mai gras ca dracul, dar femeia... ah, femeia! Nu-i mai mare jalea să vezi că o tânără zglobie și plină de energie reformistă ajunge după un an sau doi o namilă obosită și arțăgoasă, cu aere și umeri de comisar sovietic? Mare mister, oricum! Mai ales că, odată cu greutatea, proaspeților îngrășați li se schimbă și comportamentul: devin greoi, aroganți, intoleranți și țâfnoși. Nu mai ascultă și de fapt nu mai aud pe nimeni dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
au comentat venirea și stabilirea lor la Cluj sunt bețivii întâlniți, uneori, prin tramvaiul care străbate o bună parte din râul Someș, așa încât rațele cu pricina pot fi monitorizate îndeajuns. Un astfel de individ simpatic foc (deși, în același timp, arțăgos) ne-a chestionat într-o zi, în tramvai, dacă am mai văzut rațe cu rotile, întrucât el zărea respectivele rațe de pe Someș ca patinând pe rotile. În rest, locuitorii zac în griul vieții lor plictisite și nu au ochi pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
fi mereu „contra“. Inteligența devine, astfel, echivalentă cu temperamentul nevricos. Nu funcționează decât stimulată de o perpetuă iritare. Pacientul unui asemenea derapaj nu poate intra în dialog decât dacă se enervează, dacă găsește preopinentului nod în papură. Bătăios ca prostul, arțăgos, agitat, insul lovit de această umoare e previzibil (adică plicticos) și, în fond, nefrec ventabil. Inteligența nu e, totuși, o simplă modalitate de a fi prost dispus. 2. Excesul tehnic. Inteligența se drapează, în acest caz, în terminologie obscură și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]