417 matches
-
compătimirea pentru gestul masochist la care el se pretase, adineauri, sub candelabrul de argint. Printre ramurile arborelui-candelabru, care păreau vrăjite de grumazul ei, constrâns, în spirala de cupru, să arate disproporționat și totuși feciorelnic, începură să se agite surescitabili și arțăgoși curenți de aer, iar, sub ochelarii rotunzi, ochii lui Albert sticliră de ațâțare. Cuvintele Fetei i se înfipseseră în inimă, ca o săgeată cu boldul de metal, înmuiat în otrava disprețului negru al ochilor ei. Pe loc îi replică, strunindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de fotbal joacă Steaua cu Rapidul și țin foarte mult să văd meciul. Toți suntem aici împreună și vreau să știți că doresc foarte mult să văd meciul. Aici nu ne interesează sportul, a răspuns un deținut pe un ton arțăgos. Nu știu cine te crezi, dar n-o să vezi nici un meci la televizor. Mi-am dat seama că ar fi fost mai bine dacă nu-mi exprimam dorința, dar acum, dacă problema a fost menționată, ea trebuia rezolvată, decisiv. Ia ascultă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că întâlnirea voastră era inevitabilă. Au crezut că ești vilegiaturist. Sau un șarlatan, încă unul. Te-ai trezit nervos. Ar fi fost interesant un dialog oniric, deparazitat de glasul Sursei. Ești singur; nu peste multă vreme, vei deveni un bătrân arțăgos. Nu-ți va mai intra nimeni în voie: vei încerca, poate, aidoma Romancierului, să hotărăști evenimentele imediate. Dar nu vei mai auzi VOCEA. Va fi obosită să-ți tot dicteze cuvinte potrivite și să te tot avertizeze. Întrebat despre Magistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
burgheză; alții aveau impresia că sînt compătimiți, dar cu toții Îl așteptau, era unul de-al lor, chiar dacă rătăcit. Strîmtorați, cei mai mulți dintre ei, mereu datori, băuți uneori, cînd nu erau pe motociclete, extaziați de drogurile lor ușoare, nu toți, dar destui, arțăgoși, nu peste măsură, doar dacă le dădea cineva motiv; deprimați, unii, gata, Într-un moment de maximă luciditate, să se sinucidă, făcuseră cîțiva asta. Trăiau periculos, dar numai așa simțeau - ori numai li se părea - că sînt Ei. Thomas devenise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
despărțit de Mioara, înhămându-mă la o treabă cu specific masculin: câte sticle de vodcă pot consuma la săparea unui șanț lung de 2 km. Sticlele au fost așezate din 10 în 10 m. Hârlețul mușca în fier; atât de arțăgos era pământul. Țăndări, așchii, partale de halva, fărâmițe de stâncă, hălci de unt, cuburi de brânză. Și, după ce mâncam puțin din fiecare fel, la sfârșitul drumului mă aștepta sticla pe care o beam dintr-o suflare. În urmă, bărboșii acopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
semințele vieții, condimentată cu frumos și antifrumos, din lupta lor cu mine reieșind o alta mai explozivă de culoare și sunet, ceea ce Mama nu avea. Și gândeam modalitățile de a o pierde. Se ridică însă întrebarea precum dracila din pământul arțăgos, dornică de a supraviețui tăișului de oțel: dacă anihilarea ei ar fi determinat cauza sfârșitului meu, nu cumva ecranul fără imaginea filmului ar fi fost la fel de mort ca timpul însuși care i-a dat viață? Am prelungit deci starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lung, era strâns mereu într-un coc splendid aranjat. Deși amândouă sunt răzbunătoare din fire, erau foarte calculate în acțiunile lor. Marcela era impulsivă, iar Maritsu calmă, completându-se una pe alta. Erau foarte comunicative în general, dar deveneau extrem de arțăgoase când venea vorba de orientarea lor sexuală, mai puțin întâlnită în ziua de zi cu zi, și care putea fi dedusă din felul în care se comportau și din felul în care își vorbeau. Cu toate astea, nimeni nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care banii, chiar dacă nu curgeau În valuri, nu erau o problemă,, Locul În care cerșește Antoniu, este gura de metrou, a stației Obor, stație extrem de animată, din care ies și intră zilnic puhoaie de oameni. Puhoaie mohorâte, triste, Încruntate, și arțăgoase. Rareori, privind cu atenție, vei descoperi un chip luminos sau un zâmbet autentic. Astăzi, intrarea metroului e destul de pustie; a doua zi de Crăciun nu poate fi prea rodnică, oamenii Încă vegetează după ce au băut din ,,sângele Domnului,, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la vale, Douăzeci de brazde să-ntoarcă, Nemțești...de egale! Drepte, perechi-perechi, Rapid reușind să facă Treaba plugului...vechi!! Luându-l apoi în tărbacă : Nu te supăra că îți spun: Ești demodat și bătrân! Nu mai ești de arătură, Doar...arțăgos ! Și... rău de gură! Dă-i înainte și-njură! Iar la greu, la nevoi, Lasă-ne pe noi! Tineri, cu bani și-n puteri, Că știm a munci și a face averi; Tu fugi la hodină! Și stai fără frică
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
din urmă, cu toate că-mi era groază de nervii lui Chaquie, m-am dus și-am trezit-o. Trebuia să vorbesc cu cineva. Din fericire, Chaquie era mult prea amețită ca să mai lase să iasă la lumină recent descoperitele ei gesturi arțăgoase. în timp ce Chaquie stătea pe pat, clipind ca un iepure orbit de lumină, am început să vociferez spunându-i cât de umilită fusesem. I-am promis c-o să mă răzbun pe Luke și pe Brigit, indiferent cât îmi va lua. — Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar foarte profundă. Helen n-a mai venit să mă viziteze. Ce surpriză! Vincent a ajuns și el la capătul celor două luni de zile. Și el era un alt om, un om în care nu-l mai recunoșteai pe arțăgosul Charles Manson în miniatură pe care-l cunoscusem în prima zi. Acum era extrem de calm. Ți-l puteai imagina stând în mijlocul unei păduri, acoperit de păsărele și înconjurat de căprioare, veverițe și alte creaturi. Barry-copilul, Peter-piticul râzăreț, Davy cartoforul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
multe alte femei ai căror bărbați au murit pe câmpul de bătălie, În primul război mondial.Tușa Leana fusese o femeie cam rea de muscă În tinerețe și se iubise cu un bărbat Însurat iar spre bătrânețe devenise nesuferită și arțăgoasă, nu puteai să conviețuiești la un loc cu ea, de aceea sora tatei a luat inițiativa să plece cu familia din bătătura ei și să-și construiască o casă pe un loc viran pe care i-l dăruise bunica.Tata
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Așteaptă de câtva timp. Katsuie dădu din cap, acru. Deși era furios că Hideyoshi simula, cu scrupulozitate, neștiința în întreaga afacere, și el trebuia să se prefacă a nu ști nimic, iar acum îi acordă lui Kumohachi audiența. În continuare, arțăgos, Katsuie puse întrebări după întrebări. Ce fel de boală avea Hideyoshi? Dacă se hotărâse să se întoarcă acasă atât de neașteptat, în noaptea trecută, de ce nu-l informase pe Katsuie? Atunci, el însuși ar fi venit să-l viziteze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care aveau să fie cei doi copii sărmani găsiți dormind în pădure. Ei, da ei aveau roluri! Trebuiau să povestească o grămadă de lucruri cum nu mai putuseră să îndure viața grea de acasă, crescuți, vorba vine, de un unchi arțăgos, și de aceea luaseră hotărârea să plece în lume. Apoi, cum în ajun de Crăciun, pribegi pe coclauri, adăstaseră la fereastra luminată a unei căsuțe singuratice și, privind pe furiș înăuntru, jinduiseră după bunătățile primite în dar de doi copilași
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stătea în fața lui Lorne și citea rolul cu un aer scârbit. Lorne îl ascultă până la capăt, apoi se întoarse spre mine și spuse: — John, nu e cazul să suport porcăria asta. De la el? În propria mea casă, John? Spunk bombăni arțăgos că scena e grea pentru el, care își urâse tatăl dintotdeauna. Lorne i-o întoarse, spunând că și el își urâse dintotdeauna fiul (un contabil de vârstă mijlocie, cum am aflat mai târziu). Apoi Lorne îl acuză pe Spunk că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de scris - mie, una pentru nevăzători - și ne-a dat pe mâna unor babornițe, mari dactilografe. Cu pianul nu a mers, dar de data asta am prins totul neașteptat de repede; trebuia să scăpăm, într-un fel, de babele alea arțăgoase! De atunci, scriem: cele trei mașini infernale funcționează perfect. Împușcă foc cu foc, mitraliază, toată casa e un câmp de luptă. Stăm în camerele noastre, ca în niște cazemate, și apăsăm pe claviaturi. Totul e un tir încrucișat. Ura noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să mă-nveți toate cântecele... Bine, glăsui deadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
azvîrli din prag cheile muzeului și se făcu nevăzută În vijelia de afară. El ridică de pe jos mănunchiul de chei și Încercă să se justifice În sinea lui că rezolvase problema tăind În carne vie, fata asta avea o fire arțăgoasă, nu s-ar fi putut nicidecum Înțelege cu ea. Închise În urma lui și se Întoarse, căutînd-o cu privirea. Nu mai văzu decît farurile din spate ale mașinuței Méhari care se Îndepărta pe drum. - Pacoste de bretonă! tună el ridicîndu-și valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stilou și o mapă. — O s-să f-f-facem ce-ce-cercetări la f-f-fața locului, se bâlbâi el. Mi-am văzut cu ochii minții cererea de transfer cu rezoluția „Se respinge“. Apoi am auzit o discuție aprinsă în partea opusă a sălii de ședințe. Arțăgoșii erau Ellis Loew și Jack Tierney. Amândoi încercau să se convingă unul pe altul de ceva fără să atragă atenția. Se pitiseră după un panou, ca să aibă un pic de intimitate, iar eu m-am strecurat într-o cabină telefonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că am fost prea bine îngrijită de n-am pierit de amărăciune. Re-nefer a avut grijă de mine tot timpul. Mi-a răcorit buzele și mi-a vorbit mereu pe un ton liniștitor și atoateiertător, așa cum fac mamele cu copiii arțăgoși. Avea motive să spere. Luna nouă a venit în timp ce eu stăteam în propriul meu întuneric și nici o picătură de sânge nu a pătat așternuturile de sub mine. Pântecul mi se făcuse neted și sânii îmi ardeau, iar respirația îmi mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sută optzeci de grade în atitudinea mea. Lucrurile s-au petrecut în felul următor. M-am purtat colțos cu doctorii fără să reușesc altceva decât să-i silesc să fie și mai bănuitori cu mine. Pe măsură ce eu mă izolam mai arțăgos în tăcerea mea, refuzând să răspund la întrebări și să înghit medicamentele pe care mi le dădeau, mă socoteau din ce în ce mai evident un bolnav dificil. Îmi dădeam seama de asta din felul cum mă așezau pe scaun, impunându-și să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am încetat să le mai ocolesc. Un șofer arțăgos m-a înjurat. Ce căutam acolo? îi încurcam și se putea să-mi cadă ceva în cap. N-am protestat. Avea dreptate, ce căutam? O amintire? Amintirile nu mai existau. Erau amestecate cu noroi. 24 decembrie Augusta e plecată. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
una, hotărî el. Era ceva între rugăminte și poruncă. Între dorință și amenințare. A trebuit să mă supun. Și, din nefericire, am câștigat următoarea partidă. Bătrânul s-a enervat foarte tare. — Încă una, zise el. Se congestionase la față, tăcea arțăgos și întreaga mea situație atârna, simțeam, de un fir de păr. Respira greu și scrâșnea din dinți. Trebuia să pierd neapărat. Am încercat să mă trișez, dar, ca un făcut, diavolul își vârâse coada și îmi veneau exact cărțile câștigătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în treburi care nu-l priveau, când, întorcându-se de la fereastră, unde stătuse privind marea, el adăugă: „Nu te porți normal, dragă Daniel”. Atunci am priceput că stătuse de vorbă cu Laura și i-am zis pe un ton destul de arțăgos: „Cum ar trebui să mă port normal? Să spăl pahare murdare într-o cârciumă? Să caut un meșter de cruci căruia să-i fie milă de mine? Ori să mă întorc la pușcărie, să fac portretele gardienilor și să deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ateu n-am fost niciodată, spuse Du Maurier. Eu sunt ceea ce Huxley numește „agnostic“, un termen foarte util. Nu știu dacă chiar există o Ființă Supremă, dar, dacă există, sunt sigur că El - un El neutru - nu seamănă cu moșneagul arțăgos cu barbă lungă și albă de care am fost Învățați să ne temem În copilărie, și nici cu fiul lui, cel fără simțul umorului. Henry chicoti auzind această descriere satirică a părintelui ceresc. — Și Emma e la curent cu vederile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]