434 matches
-
Afirmația unei versiuni rezumative a temei de vals, în care timpii tari ai măsurii apar adesea anticipați de un amplu arpeggiato concluzionează secțiunea mediană odată cu restabilirea mișcării lente a introducerii (mouvement). Secțiunea finală a preludiului debutează cu scurte intervenții ale arabescului melodic introductiv, apelând inițial la o retimbralizare a sonorității sale prin schimbarea de registru. Coda (Plus lent) readuce în prim-plan motivul acordic introductiv, proiectat pentru prima dată în tonalitatea de bază fa# major. Ulterior, ipostaza răsturnării I a articulației
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
doua melopee (Plus lent, très doux et très expressif) ce se pierde progresiv (très lent, encore plus doux) în rezonanța aceluiași do major. În finalul preludiului, Debussy propune un adevărat studiu despre frumusețea vibrantă a sunetului în sine, prin plasarea arabescului melodic în prelungirea ecoului acordului de do major. Distorsionarea acustică astfel creată comunică sugestia vizuală a tulburării, a destrămării imaginii revelatoare. La nivel interpretativ, sunetul re din vârful acordului de încheiere necesită o subliniere dinamică suplimentară în scopul de a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
impetuos și exacerbat, adresată interpretului în mod paradoxal de către un artist ce se afirmase inițial ca maestru al introvertirii. Printr-o continuitate de concepție asistăm la un nou discurs atematic, a cărui mișcare giratorie nedirecționată desfășoară cu o dezinvoltură improvizatorică arabescuri caleidoscopice ce gravitează, cu prioritate, în spațiul generos al sferei atonale. Pentru încă odată, Debussy recurge la abandonarea ideii de pregnanță tematică, expunând o țesătură sonoră „compactă”, a cărei abstractizare rezultată tinde să acceadă la o treaptă superioară în ierarhia
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
20 - 24), rezonanțele alternative de cluster alcătuite din sunetele și plasează în mod deliberat sunetul do sub incidența ciocnirilor frecvente cu tonurile vecine, sporind tensiunea (cresc.) pe măsura avansării ulterioare spre registrul acut al claviaturii. Amplificarea rezultată, care conduce spre arabescurile expansive și scânteietoare ale celei de-a doua secțiuni, operează o modificare de pulsație (ce evoluează de la patru bătăi rapide la două bătăi lente), imprimând o neașteptată senzație de relaxare. Premisa armonică este construită în jurul scării pentatonice de expusă în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în spațiul restrâns al scării pentatonice: . În cea de-a treia secțiune (măsura 41), descoperim circumstanța unei noi ipostaze a aceluiași material tematic, transpus la un ton descendent față de versiunea originară și prezentat într-o suprapunere bitonală cu liniile în arabesc desfășurate în major (această ipostază recurge deopotrivă la diminuarea intervalului introductiv, „semnalul” inițial de cvintă perfectă transformându-se în cvartă perfectă). Dubla apogiatură ce anticipează tonul de va evolua spre formula de triolet , ritmului ternar atribuindu-i-se ulterior un
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în surdină a tremolo-ului suprapus unui fragment foarte îndepărtat al Marseillaise-i. Intenția de risipire a imaginii se realizează, mai ales, prin asocierea tonalității de do major a imnului cu zumzetul difuz al basului ce alternează sunetele . Astfel, observăm cum arabescurile bitonale ale introducerii își găsesc corespondența în natura capricios duală a acestui final. Asistăm la o stingere în surdină a unei adevărate extrovertiri improvizatorice, ce electrizează mulțimile într-o seară de iulie și ale cărei explozii de lumină pare să
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de poetica simboliștilor. Adoptând ideea de timp suspendat, inițiată de principiile filosofiei orientale, Debussy impune o cvasi-imobilitate a timpului muzical printr-un discurs expozitiv, non dezvoltător, care prin formulările sale repetitive se abate de la tradiționala dialectică tematică. Aprecierea pentru „divinul arabesc” al muzicii lui Bach conduce gestul creativ al compozitorului francez spre emanciparea elementului ornamental și a rolului îndeplinit de acesta în contextul discursului. El acordă o atenție sporită curbei liniei melodice, precum și noțiunii de linie „în sine”, explorând funcția sa
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
muzical, desigur), se spune că prințesa dansează-n contratimp. Pedeapsa-i e, atunci, un contradans: răstimp în care are de plătit cutare gaj sau o amendă (mică) unui paj. Menuetu-i dansul cel mai prețuit, dar nici cadrilu-ncrucișat, pavana, ca și arabescul, nu-s (dimpotrivă!) de disprețuit. Alte dansuri: twistul fals, valsul trist și paso-doble. Java, jerkul, samba, mambo, conga, tango și fadango. Patinada, unul din cele mai riscante, trepidansul, dans ultranervos, și, cel mai iute, looping-pongul. Snobinella, recte dansul prințeselor selecte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
lume și prea puțin la restul. N-am pregătit un test, dar am câteva întrebări: vă cutremură figurile de ceară, filmele de groază, porumbeii striviți pe șosea, vi se pare că lingurițele vorbesc, pisicile visează, manechinele din vitrine se holbează, arabescurile de pe linoleum dansează și salata cu ton are viermișori (s-a spart rima!Ă? Întotdeauna, uneori, niciodată? FILM Friptură în sânge Iulia BLAGA Da, îmi place la nebunie carnea, și deși știam că în cel mai recent film al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
lucrări beethoveniene. Suava melodie, care începe din măsura a doua, lunecă pe o figură de acompaniament ( a se vedea măsura I ) ce străbate întreaga mișcare. Tema II, tot cantabilă, este cântată de glasul catifelat al clarinetului, peste care coardele suprapun arabescuri. Cele două teme nu sunt supuse dezvoltării. În loc de dezvoltare, în repriză, melodia inițială a mișcării este lărgită; tema II apare tot la clarinet, ca în expoziție. La un moment dat asistăm la o convorbire între corn, viori, clarinet și flaut
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
secolul al XV-lea, ilustrația și miniatura se disting din ce în ce mai mult. Ilustrația este partea ornamentală a decorării; inițiale fără scene narative, tușe de aur sau de culoare cu care se împodobesc marginile rîndurilor, mai ales ancadramente care umplu marginile de arabescuri, frunzișuri și flori unde se ascund animale și mici personaje. Adesea alb, fondul este uneori pictat cu aur sau colorat; motivele decorative sînt deci mai libere și mai degajate (Heures de Marguerite d'Orléans, cca. 1430). Exuberanța sclipitoare a acestor
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
monumentale un element decorativ; scrierea cufică, deși a încetat repede să mai fie o scriere curentă, este modelul scrierii monumentale. Virtuozitatea scribilor era foarte apreciată și scrierea arabă se preta admirabil la toate variațiile pe care le exprimă bine cuvîntul arabesc. Caligrafiile erau în același timp ilustrații, ceea ce explică influența pătrunzătoare a scrierii asupra miniaturii și finețea incomparabilă a desenului său. Ea rămîne o pictură cu tentă plată, esențial decorativă, ignorînd a treia dimensiune și izgonind umbrele, care ar fi stricat
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cunoscut apogeul din secolul al XIV-lea pînă în secolul al XVIII-lea; un ilustru miniaturist iranian este Behzrad (1440-1530). Se observă asemănări între decorarea manuscriselor și arta tapiseriei, asemănări care se regăsesc în coperțile de piele fină, decorate cu arabescuri aurite cu fierul cald și utilizînd cartonul ca suport. Miniatura Indiei musulmane sub moguli reia mai întîi modelele persane, pe care le înlocuiesc repede cele oferite de rasa, fauna și flora hinduse. Influența europeană este puternică în secolul al XVII
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
amorsat. Totuși, cam din 1480 pînă prin 1520, această influență florentină și romană rămîne limitată mai ales la decorarea bisericilor și a castelelor, a căror construcție continuă să se inspire din principiile goticului flamboaiant; pilaștri în maniera antică, chesoane, frize, arabescuri stau mărturie a unei arte noi. O dată cu începutul domniei lui Francisc I, italienismul cîștigă teren, mai întîi în castelele de pe Loara, (Chenonceaux, Villandry, Chambord), apoi la Fontainebleau, datorită artiștilor italieni chemați de Francisc I și datorită a ceea ce se poate
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
poetului român, limitele, niciodată clar definite, dintre poezie, știința și cosmologie, imaginând un spațiu, în care analogii și metafore, dintre cele mai îndrăznețe, ne sunt propuse. Emulând discret modele clasice, ori mai moderne, dar apropiindu-se, prin îndrăzneala neobișnuită și "arabescurile" simbolice ale expresiei, de incandescenta limbajului rimbaudean din Iluminări, meditația, creionata, aici, doar în câteva paragrafe fulgurante, de maximă concentrare ideatica, plasându-se, ea însăși, "la limita investigării exacte", încearcă să prindă în încremenirea de "piatră" a cuvântului, momentul în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
comune, "monedă curentă". Pompiliu Constantinescu nu are puterea de seducție a lui G. Călinescu, bunăoară, și nici capacitatea asociativă - disociativă a acestuia. Nu vom întâlni în scrisul său fascinantele jerbe metaforice călinesciene, nici "academismul" solar al lui Tudor Vianu, nici arabescurile livrești ale lui Perpessicius, nici stilul artist streinian, nici maliția cârcotașă a lui Șerban Cioculescu. Pompiliu Constantinescu este exact ca un metronom, precis, ascuțit ca un bisturiu, efectuând în trupul operei incizii adânci și eficace. Încă înainte de a se manifesta
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și invers; civilizația le părea a fi însăși despărțitura dintre ele - paravanul portabil pe dinăuntru al omului. Credeau numai în autenticitatea stilată convenabil: noutatea ei eruptivă, contururile ei vâlvoi, lenjeria boțită a gesturilor spontane se cereau netezite după cuviință în arabescurile decorativului, tot așa cum, într-un motor, haosul exploziei se împleticește ordonator și fortuit prin tubulatura prevăzută în acest sens. Da, arta pune lumea în mișcare, dar trebuie bine strunită; domesticirea preafrumosului începe cu aducerea lui în frâul măsurii, care, impunându
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îi dau tonul peșterile naturale din grădinile în stil italian. Acest stil afectează mai puțin arhitectura care rămîne fidelă gustului clasic și mai mult decorația și ornamentația: fierul forjat întortocheat din piața Stanislas din Nancy, picturile de pe lambriurile din saloane (arabescuri, ghirlande sau peisaje exotice), mobile curbate, sculpturi cu aspect teatral, ca de exemplu Caii din Marly (1745) de Coustou. În sfîrșit, pictura este profund influențată: Antoine Watteau (Serbări galante), François Boucher și mai ales Fragonard pun pe pînză personaje de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Putin ține cu orice preț să rămână în istorie drept cel care a realizat această performanță. Dar, așa cum rușii nu se tem, de fapt, de scut, nici România nu trebuie să se teamă de amenințările Rusiei, care nu sunt decât arabescuri (înflorituri) ale "jocului de picioare" practicat de diplomația celor două mari puteri. Nu există termen de comparație între momentul actual și anul 1940, când România, singură, izolată și amenințată din toate părțile, a trebuit să cedeze bucăți mari de teritoriu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Rousseau, Shakespeare, Lesage, Pope, Voltaire, Richardson, Goldsmith, Fénelon, Diderot, d'Alembert, Montesquieu, Kant. Literatura română este reprezentată prin ediții valoroase din operele lui Varlaam, Dosoftei, D. Cantemir, V. Alecsandri, M. Eminescu, V. Conta, A. D. Xenopol ș. a. Impresionați, ne uităm la arabescurile inițialelor și la elegantele ornamente marginale, la perfecțiunea executării lor, gândindu-ne la marea fidelitate a paginilor caligrafiate din manuscrise. Cine ar mai avea azi priceperea și răbdarea de a face așa ceva? Incunabulul, cartea veche între magia timpului de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cioplitorul Tzamblakis, pentru care piatra nu avea nici o taină. Cioplise zi și noapte cu Înverșunare și cu dorința de a Învăța măiestria bătrânului grec. Dalta și ciocanul deveniseră prelungiri ale mâinilor lui Îndemânatice, scoțând la iveală flori somptuoase, animale ciudate, arabescuri ireale, ale căror secrete le cumpărase În tinerețea lui meșterul Tzamblakis de la un arab rătăcit În cetatea imperială. Începuse să simtă dulceața pietrei, la fel de suplă și lucioasă ca o catifea, da, Începuse să iubească pia tra și tot ce putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gâfâind sub povara anilor și-și ștergea sudoarea de pe frunte cu mâneca rasei simple, de stofă aspră și ieftină. „Banii sunt pentru altceva“, spunea el. „Banii sunt pentru săraci și pentru meșterii mei.“ Se bucura de fiecare statuie, de fiecare arabesc, de fiecare coloană cu o bucurie luminoasă de copil. Își cunoștea pe nume meșterii și calfele, până și ucenicii. știa ce necazuri are fiecare și medicul lui, Geronimo din Padova, avea mai mult de lucru cu familiile lor decât cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
așadar călugărului că În ultimii ani, după ce a fugit din ce În ce mai departe, gonit de disperare și Încercând să scape de visele pline de sânge, a lucrat Într-un oraș În care tocmai se clădea o catedrală uriașă, unde a sculptat flori, arabescuri și statui. Doar că, de spaimă, a uitat numele orașului. — E un oraș frumos, spuse el, pe malul fluviului celui mare... Cum Îl cheamă, Doamne? O, Doamne, Îmi stă pe limbă și nu pot să-l spun... — Fluviu? Întrebă călugărul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să-i spună lui Martin:..." Uneori aud clopote care există și alteori clopote care nu există..." N-am fost niciodată în Buenos Aires, se apără poetul local. N-am nici o lețcaie în buzunar ca să fi plătit clopotarii Sătmarului...! Moartea observă că arabescurile mânerului seamănă cu niște cârpe: încercă să-și tragă înapoi mâna de pe cuțit, dar pânzele cleioase i se înfășurară pe degete precum fâșiile de pe trupul muribunzilor. Icni, se smulse și sări în apele Someșului bolborosind printre reziduurile orașului și cioturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tradiție orală este mai propice pentru bârfe, decât pentru un control transparent al gestiunii. Plafon turcoaz, planșeu de marmoră lucioasă, covoare persane, porți de stejar sculptat, icoane de aur masiv, coloane corintice crem, fotolii Ludovic al XV-lea ornamentate cu arabescuri: fastul bizantin are încă zile bune la sediul patriarhiei ortodoxe. Sala de recepții este încă și mai impozantă, lucrată cu și mai multă migală, cu storuri purpurii la ferestre, cu tronul de lemn aurit așezat sub un baldachin înalt, împodobit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]