371 matches
-
scrieri ar fi păstrate cu grijă de către un colecționar al cărui nume nu poate fi făcut cunoscut și care trăiește într-un oraș care nu poate fi dezvăluit. Desigur, nici autorul acestei fabulații și nici posesorul acestor scrisori nu cunoaște aramaica și nu au competența necesară să dovedească autenticitatea scrierilor antice. Este regretabil că mare parte din publicul cititor de astăzi nu-și dă seama de absurditatea acestui scenariu. Moartea lui Isus nu este doar afirmată (sau cel puțin presupusă) în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
populară. Osanalele lor, ca aluzie la Ps 118, erau o recunoaștere că cel care intră în templu „în numele Domnului” nu este nimeni altul decât David, cel destinat să fie regele și domnitorul lui Israel (cf. Ps 118,19-27, după parafraza aramaică). Un astfel de eveniment sugera fără loc de îndoială că regele lui Israel era Isus, nu Cezar. Astfel, din chiar momentul intrării sale în Ierusalim, Isus se afla pe făgașul unui conflict cu autoritatea romană. Al doilea motiv pentru care
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
judecata iminentă din cauza eșecului în a împlini dreptatea (Is 5,1-7). Parabola lui Isus i-a iritat pe mai marii preoților pentru că știau că parabola lui Isaia era îndreptată în special împotriva orânduirii templului. Putem nota această perspectivă în parafraza aramaică a lui Is 5, în interpretarea rabinică ulterioară și într-un sul de la Qumran (4Q500) ce datează din primul secol î.C. Era imposibil ca argumentul lui Isus să nu sară în ochi: din cauza răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, după cum o
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
prin care Osea promisese reînnoirea lui Israel: Ne va face să trăim în două zile și, a treia zi, ne va ridica și ne va face să fim în fața lui (6,2). Acest oracol este însă deviat prin filtrul tradiției aramaice: „El ne va face să trăim în zilele mângâierii care vor veni; în ziua învierii morților el ne va ridica și ne va face să fim în fața lui” (Os 3,6, după Targum; textul în italic indică diferențele în aramaică
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mai multă intensitate ideii de înviere (care nu era tocmai semnificația originală a sublinierii ebraice), dar a dobândit în plus o nuanță mesianică prin cuvintele „în zilele mângâierii” (cf. 2Sam 23,1 în aramaică). Legătura cuvintelor lui Isus cu tradiția aramaică este izbitoare. Încrederea lui Isus că Dumnezeu îl va învia furnizează o mărturie în plus că Isus și-a anticipat moartea. Vom adăuga mai multe detalii despre învierea lui Isus în Capitolul 3. Procesul lui Isus Începând cu secolul al
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Moartea lui Isus Moartea lui Isus a avut loc brusc și dramatic. Conform evangheliilor sinoptice (Mt 27,45; Mc 15,33; Lc 23,44), pe la ora trei după-amiază, Isus a strigat deodată: „Elo-i, Elo-i,lama sabach-thani?”. Aceste cuvinte în limba aramaică, luate din Ps 22,1, înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. În fața acestor cuvinte comentatorii sunt dezorientați. Cum ar trebui să le interpretăm? În diferite părți din relatarea pătimirii se simte ecoul detaliilor din Ps 22
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de intertextualitate, care creează dificultăți analistului. Așa cum am arătat, cartea Monicăi Broșteanu abordează un subiect care prezintă interes pentru mai multe domenii de cercetare. Pentru a acoperi cum se cuvine această problematică interdisciplinara, studiul necesită cunoștințe de arabă, ebraica și aramaica, de limbi moderne, de lexicologie, de semantica și de traductologie, de teologie creștină și islamică, de Biblie și Coran precum și de multe altele. Monica Broșteanu, conferențiar la Catedră de Limbi și Literaturi Orientale a Universității din București, este - dintre specialiștii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ÄÖ, precum și misteriosul ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh („Eu sunt cel ce sunt”). b. pentru Septuaginta (Biblia greacă), ho theós, ho kýrios, kýrios pantokrátÄr. c. pentru Noul Testament, pe lângă ho theós, ho kýrios, sunt cele ce desemnează Persoanele Treimii: ho pater, dublat de aramaicul Abba, ho huiós șto¤ theo¤ț, tò pne¤mă și, în sfârșit, IQso¤s Christós. 1.2. Indicații despre aceste nume se găsesc în lucrări de mai multe tipuri:tc "1.2. Indicații despre aceste nume se găsesc în lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Schlosser, „Qui est le Dieu de Jésus?”, publicat în Le Monde de la Bible, nr. 110 din 1998, număr dedicat monoteismului, sintetizează, după afirmațiile autorului, o întreagă carte a sa, Le Dieu de Jésus, Paris, Cerf 1987. În final, abordează termenul aramaic „Abba”, încununare a revelației neotestamentare despre Dumnezeu. Derivat de la substantivul ab („tata”), această formă este un vocativ folosit în registrul stilistic al relațiilor intime de familie. Deși e atestat o singură dată în Evanghelii (Mc 14,36), știm din scrisorile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dintr-o rădăcina; nu apare însă tetragrama sacra YHWH. Echivalarea în engleză a cuvintelor și expresiilor este realizată cu multă finețe, cu variații în funcție de contexte. Cand se prezintă prima dată o rădăcină verbală, îi sunt indicate și echivalenții asirian, arab, aramaic și uneori chiar fenician. • Walter Bauer, Griechisch-Deutsches Wörterbuch zu den Schriften des Neuen Testaments und der übrigen urchristlichen Literatur, Berlin - New York, 1971. Cuprinde vocabularul Noului Testament și folosirea lui la Sfinții Părinți. În plus, are marele avantaj filologic că urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
qu’îl prononce le témoignage de foi en lui-même...”135. R. Blachère consideră însă că e vorba de un factitiv care înseamnă „Care dă pace, siguranța”, foarte apropiat că sens de următorul, despre care afirma că este neîndoielnic o formă aramaica (cf. notă privind v. 59, 23, p. 589). Înclinam să-i dăm dreptate, bazându-ne pe faptul că lista de la 59, 23-24 conține serii sinonimice. Semnificații de bază: dătător de încredere, de siguranță. 2.1.11.3. al-Muhaymin: SOI „apărătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îl înțeleg pornind de la sensul verbului haymana ‘al", care ar fi „a supraveghea, a păzi”. Ipoteza lui Blachère, care se întâlnește și cu cea a lui Abó Zayd al-Balh și spre care înclină și Gimaret este că muhaymin are sensul aramaicului mehaymonÄ, ale cărui echivalente arabe sunt ’amn, „vrednic de încredere” și mu’min, numele precedent. 2.1.11.4. al-Wakl: SOI „ocrotitorul” (3, 167), „scut” (4, 83.131.169; 17, 67; 33, 3.47), „se îngrijește” (6, 102
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Šaddai și ‘ElyÄn (Num 24,16). Că și ’Pl, ‘ElyÄn a supraviețuit apoi numai în texte poetice și liturgice. Însă în perioada postexilică târzie reapare pentru a accentua unicitatea lui Dumnezeu și stăpânirea lui absolută asupra lumii întregi: în partea aramaica din cartea Daniel, unde are forma ’Pl"h"’ ‘ill"i’" (3, 26.32; 4, 14.21.22.29; 5, 18.21; 7, 25) și în apocrife. În Gen 16,13, Hagar, îndată după profeția îngerului privind numele și destinul fiului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
si YHWH (v. infra 3. 1. 2.), apare în expresii antropomorfizante. Se vorbește de yemn ‘ElyÄn - „dreapta Celui Preaînalt” (Ps 77/76,10), penQy - „față” (Lam 3,35) ori p ‘ElyÄn (Lam 3,38) - „gură Celui Preaînalt”. În partea aramaica a Cărții lui Daniel, acest nume are forma ‘Ill"i’" (4, 14.21.22.29; 7,25), fiind sinonim cu expresia ’El"h"’ ‘ill"i’" (3, 26.32; 5,18.21), „Dumnezeul cel Preaînalt”. 3.1.1.4. Šaddai: „Dumnezău
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
41,3; 84/83,3); ’Elohm ƒ"y (2Rg 19,4.16; Is 37,4); ’Elohm ƒ"yym (1Sam 17,26.36; Ier 10,10; 23,36; Dt 5,26); ’Elaha ƒ"yya (Dn 6,21 - partea aramaica); theòs zõn (Estera gr. 6,13 și 8,12q): „Dumnezeu viețuiaște” (Ios 3,10), „Dumnezeul cel viu” (SC, Blaj); „Dumnezeu Cel-Viu”191, „Dumnezeul-cel-viu” (4 Rg/2Rg 19,16), „Dumnezeul cel viu” (Ier 10,10) (BVA); „Dumnezeul cel viu” (G-R, BS
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu-l numește pe Dumnezeu „Tatăl lui Israel”, ci ho pater, „Tatăl”, pater mou, „Tatăl meu” și, uneori, pater hymÄÎn, „Tatăl vostru”, după cum am arătat mai sus. Redând rugăciunea lui Isus din Getsemani, Evanghelia după Marcu transcrie ca atare cuvântul aramaic cu care Isus i se adresează lui Dumnezeu: Abba, „Tata” (Mc 14,36). Jeremias e de părere că diversitatea surprinzătoare de forme ce se întâlnesc în evanghelii, când e vorba de acest apelativ, de la forma corectă a vocativului grecesc páter
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
folosit că vocativ (Mc 14,36; Mt 11,26 par. Lc 10,21b) și mai ales la alternarea, în aceeași rugăciune, a lui páter și ho pater folosite că vocative (Mt 11,25-26 par. Lc 10,21) indică o bază aramaica, ’Abba, care, în timpul lui Isus, servea și că vocativ, si ca formă emfatica, si ca formă cu sufix de persoana I („Tatăl meu”, „Tatăl nostru”)251. Creștinii au învățat să folosească și ei acest nume în formă aramaica: ou gàr elábete
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
indică o bază aramaica, ’Abba, care, în timpul lui Isus, servea și că vocativ, si ca formă emfatica, si ca formă cu sufix de persoana I („Tatăl meu”, „Tatăl nostru”)251. Creștinii au învățat să folosească și ei acest nume în formă aramaica: ou gàr elábete pne¤mă douleías pálin eis phóbon, allà elábete pne¤mă hyiothesías en hÄÎi krázomen: abba ho pater (Rom 8,15): „Într-adevăr, n-ați primit duh de robie ca să vă fie iarăși frică, ci ați primit spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
s Christós (Iuda 4): „singurul nostru Stăpân și Domn Isus Hristos” (C); - Christòs kýrios (Lc 2,11 etc.); - ho kýrios IQso¤s Christós (Fp 11,17 etc. - foarte multe ocurente); - șérchouț kýrie IQso¤ (Ap 22,20): șVino,ț Doamne Isuse! Varianta aramaica a acestui nume, Mar"na, va fi fost prezentă în liturgia Bisericii primare, deoarece o găsim într-o aclamație din finalul Epistolei întâi către Corinteni: Marana tha!, „Vino, Doamne!” (1Cor 16,22). 3.2.2.1.3. tò ónoma: „Numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
atât de vestită în timpul lui Avicena. EVREII șI MEDICINA IUDAICĂ De sub pământuri milenare răsare civilizația popoarelor semite a căror contribuție în dezvoltarea medicinei este exemplară fiind relaționată medicinei din Mesopotamia, Egipt, Grecia, medicinei romane și arabe. Pe urme asiro-babiloniene, feniciene, aramaice, cananeene s-au afirmat civilizația și cultura vechilor semiți. Săpături arheologice și cercetări de texte și obiecte oferă omenirii probe de creativitate, vechime, autenticitate. De la celebrul Cod Hammurabi (rege al primei dinastii din Babilon, sec. XVIII î.Chr., și legile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sec. I î.Chr. - sec. I d.Chr.), puritani religioși, care nu se căsătoreau, nu făceau război, nu aveau sclavi, nu jertfeau animale, asistau bolnavi, bătrâni etc. De altfel chiar numele acestora trimite la profesia de vindecător, de medic (esseenoi în aramaica = vindecător = medic). Pietre funerare, inscripții pe plăci, manuscrise, instrumente, intră în arsenalul documentar confirmat de Biblie. În Chaldeea din sudul Mesopotamiei (Babiloniei), au trăit acum 4500 de ani sumerienii asimilați după 1750 î.Chr. de semiți (neamuri care se trăgeau
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
între care și neamul iudeilor. De unde au venit și când, nu se știe. începuturile, originile sunt cu atât mai interesante cu cât sunt mai enigmatice. Semiți rude cu cei din Chaldeea, locuiau și la marginea deșertului arabic, și vorbeau limba aramaică, apropiată de ebraică. Semiții chaldeeni aveau pasiunea astronomiei și adorau Soarele. Vecinătatea cu sumerienii i-a contopit prin interinfluențare. Limba a rămas cea semită. Așa intră chaldeenii în istorie încărcați de legende și povești fantastice, adunate și închinate eroului Ghilgameș
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și de rolul dobândit de iudaism În raport cu creștinismul și Întreaga tradiție religioasă și culturală modernă. Vom face doar câteva aluzii la religia huriților, puternic reprezentați În Siria, dar al căror epicentru trebuie căutat În Anatolia. În ceea ce privește epocile ulterioare, În mediul aramaic, nu ne vom putea opri asupra centrelor Înfloritoare din epoca elenistico-romană precum Hierapolis, Heliopolis, Doliche, Emesa etc., al căror nucleul originar al tradițiilor orientale se va dilua sub influența religiilor clasice - de altfel, și documentația referitoare la aceste centre este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căror nucleul originar al tradițiilor orientale se va dilua sub influența religiilor clasice - de altfel, și documentația referitoare la aceste centre este clasică -, ci, dimpotrivă, ne vom opri din varii motive asupra cazului Palmirei. Într-adevăr, aici se păstrează tradiții aramaice străvechi și, printre alte componente ale culturii amorite ( În primul rând cea araba), aportul semito-occidental pare foarte interesant; suntem, de asemenea În posesia unor bogate izvoare directe și relativ diferite, legate de multe situații, care ne oferă o panoramă limitată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
blamabile) ale neamurilor străine. Un rol de o deosebită importanță aveau la Ugarit asociațiile cu caracter religios, centrate pe culte divine și denumite Arzi¿u (termen atestat deja la Ebla și Emar și, În forma marzea¡, În lumea feniciană și aramaică ulterioară). Beneficiind de o structură economică și de locații specifice celebrărilor rituale, aceste „confrerii” mesele sacre publice care se distingeau prin consumarea rituală a vinului și prin stările de transă alcoolică ce decurgeau de aici. Este foarte interesant felul În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]