KorAP: Find »[drukola/base=arcaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...34 >

850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

se aflau caii. Iar un drum spre ei ar fi Însemnat un risc inutil. Nu, salvatorul lor nu avea să se arate În acea noapte. Dar amândoi știau cine era. Oană nu cunoștea, În Întreaga Europă și Asie, decât doi arcași capabili de o asemenea performanță: Petru Ilaș și Amir Baian. - Încotro? Întrebă Erina, Încă nevenindu-i să creadă să evadarea reușise. - Bună Întrebare. Cred că știu unde se află acum voievodul. Dar nu știu unde se va afla peste două zile. Oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să-și Întindă umbra asupra acestor ținuturi. - Retragerea! porunci voievodul. Pedestrimea, Înapoi cu două mii de pași, În semicerc, pe două flancuri, adânc În pădure! Cinci sute de călăreți În avangardă, atac fals asupra spahiilor, cu retragere rapidă. Cinci sute de arcași la liziera pădurii, cu săgeți aprinse pregătite. Ordinele Îi reaprinseră speranța. Era singur, dar vreme de aproape două decenii Învățase tot ce se putea Învăța despre luptele de pedestrime și cavalerie. Era adevărat, Oană nu fusese la o singură bătălie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din gânduri. Era dimineața Sfintei Fecioare, iar ștafetele sale Înștiințaseră locuitorii satelor de la nord de Suceava să se retragă În păduri, căci În acea zi Începea marea bătălie a eliberării. Casele puteau fi incendiate, oamenii puteau cădea Între două fronturi. - Arcașii trag doar atunci când dușmanii ajung la șase sute de pași, spătare Costea, continuă Ștefan. Țintesc În spatele lor, iar linia de foc le va Împiedica retragerea. Imediat după aceea, arcașii trag În plin, iar domnia ta, spătare, ataci cu cinci mii de călăreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a eliberării. Casele puteau fi incendiate, oamenii puteau cădea Între două fronturi. - Arcașii trag doar atunci când dușmanii ajung la șase sute de pași, spătare Costea, continuă Ștefan. Țintesc În spatele lor, iar linia de foc le va Împiedica retragerea. Imediat după aceea, arcașii trag În plin, iar domnia ta, spătare, ataci cu cinci mii de călăreți. Ai surpriza și ai avantajul numeric. În jumătate de ceas, n-ar mai trebui să fie nici un spahiu În viață. - Am Înțeles, măria ta! Iar apoi... - Apoi vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cobora spre șleahul Sucevei, detașamentul călăreților moldoveni atacase coloana spahiilor și, Înainte ca aceștia să organizeze apărarea, se retrăseseră. Fără să stea pe gânduri, turcii porniră În urmărire. După un galop de aproape o mie de pași, voievodul dădu semnal arcașilor. Dușmanii intraseră În raza de acțiune a săgeților. În Întunecimea pădurii, vânătorii domnești conduși de comisul Tudor Jurj așteptau cu neliniște ordinul de atac. Zdrobiseră armata lui Eminek, pe malul Prutului. Își salvaseră familiile și Își Îngropaseră morții. Adunaseră grânele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de la postul de comandă din centrul oștirii și venise printre ei. În jurul lui se vedeau mantiile albe ale Apărătorilor. - Vitejilor... spuse Ștefan, fără să ridice vocea, ca și cum ar fi vorbit cu un prieten aflat lângă el. Tropotele spahiilor se apropiau. Arcașii Își lansaseră deja primele săgeți. Se auzeau cai prăbușindu-se, gemetele răniților, ordinele guturale ale căpeteniilor. - Voi sunteți vârful de atac al oștirii... Ați biruit, până acum, pretutindeni. La Vaslui, la Lipnic, la Baia, În Țara Românească. La Ștefănești, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
exista centru, nu mai existau nici măcar adversarii. Nu mai exista nici o strategie, căci totul dispăruse În ceață. Și totuși, voievodul simțea că ceața aceea nu era Împotriva lui, ci Împotriva lui Mahomed. Informațiile care soseau din afara ceții Îi confirmau bănuielile. Arcașii Apărătorilor se dovedeau, Încă o dată, extraordinari. Căpitanul Oană Îi obligase să se antreneze noaptea, cu ochii Închiși, luând drept punct de reper doar direcția vântului. Le spusese adeseori că va sosi o clipă În care nu vor vedea nimic, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
trebui să transmită mesajele și să-și ucidă dușmanii. Învățaseră că calculeze distanța până la țintă și curba săgeții În cădere, fără să vadă absolut nimic. Și, după aproape un an de exerciții, zece din ei reușiseră. Unul din acei zece arcași continua să transmită mesaje, prin săgeți care se Înfigeau, fără greș, exact În mijlocul scutului ridicat de Apărătorul care trebuia să se afle, mereu, Într-un punct fix. Voievodul știa, acum, tot se se Întâmpla În jurul lui. Amir Baian la cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se desprinseră din lupta de acoperire a cavaleriei și urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar un zid de săgeți Îi seceră de la primul pas. Răzeșii se retrăgeau, dar locul lor era luat de arcași. Înaintarea urdiei era, pentru moment, oprită. Dar, din spatele ienicerilor, se auzeau tropotele achingiilor. Cei mai sălbatici și mai sângeroși războinici ai Semilunei erau trimiși de Mahomed să deschidă drumul spre voievodul Moldovei. Alexandru preluă comanda celor o mie de călăreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Blochează cu spada... șopti Oană. - Blochează atacul cu spada și lovește cu buzduganul. Îi doboară unul după altul... Revine Între vânători... peste două sute de achingii, cred... Cinci atacă... nu... cad loviți de săgeți... Două În spate, trei În față. - Doi arcași, În poziții opuse... Amir a lovit trei. Cine e În partea cealaltă? - Îl văd pe Pietro. Are tolba de săgeți pusă jos. A descălecat, stă În picioare și ochește. O săgeată... A doua... Achingiii sunt loviți din două părți. - Ritmul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ștefănel. În jurul lor, Apărătorii erau tăcuți, dar unii păreau a avea ochii umezi. - Și Încă ceva, adăugă Ștefănel. Tatăl meu e aproape. Nu-i spuneți Încă nimic. E suferind. Vom avea de reparat multe lucruri... și Încă ceva... ești un arcaș desăvârșit. Îți mulțumesc că mi-ai apărat fratele până la sosirea mea. Tu și Amir... Îți sunt dator cu o viață pentru asta... Pietro nu spuse nimic, dar se vedea că e uimit. Nimeni nu mai avea demult vești despre căpitanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Maestru. Trupele lui Mahomed transmiteau și ele semnale. Cereau sprijin din spate. Armata Moldovei aștepta porunca voievodului. Voievodul aștepta decizia lui Oană. Oană privea În el Însuși. Clipele treceau greu. Se auziră noi semnale ale Cuceritorilor. Atac pe trei coloane, arcașii În avangardă. Oană nu tresări. Aștepta. Primul care Înțelese fu Pietro. Știa ce Înseamnă această liniște. Concentrare. Apropierea unei decizii. Privi spre Ștefan. Ștefan Înțelese și el și făcu un semn ușor cu mâna. Amândoi Îl cunoșteau pe Cosmin Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Pietro. Știa ce Înseamnă această liniște. Concentrare. Apropierea unei decizii. Privi spre Ștefan. Ștefan Înțelese și el și făcu un semn ușor cu mâna. Amândoi Îl cunoșteau pe Cosmin Oană de o viață. Cuceritorii semnalizară o nouă etapă a luptei. Arcașii, săgeți aprinse, foc În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea centre de comandă. Arcașii mongoli ucideau, cu precizie, toți ofițerii. Oană Închise ochii. Vedea, În sfârșit, tot ce se petrecea acolo. Apăruse o forță pe care o simțea demult apropiindu-se. Acum, acea forță se dezlănțuise. Dar nu putea duce singură Întreaga bătălie. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ani cât o infinitate de vieți, Ștefănel Îl chema din nou. Îl chemase și atunci, dar el nu putuse auzi. Acum auzea. Sări În șa, strânse frâul și, cu mișcarea lui obișnuită, alunecoasă și extrem de rapidă, scoase spada. - Cincizeci de arcași În avangardă! Săgeți aprinse În adâncime, la o sută de pași În fața Cuceritorilor! Deschideți-le drumul! Lăncierii lateral, spadasinii pe două coloane! Corpurile doi și trei cavalerie pregătite pentru atac pe patru rânduri, În urma Apărătorilor! Răzeșii În formație de apărare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
umăr, piciorul Îi era de plumb. Nu se vindecase. Dar trecuse dincolo de durere. Căpitanul nu răspunse. Măria sa Îi Încredințase soarta acestei bătălii. Care Întârziase destul. Ridică brațul drept și porni la galop. În urma lui, Apărătorii galopau cu armele În cumpănire. Arcașii depășiră formația. O linie de săgeți aprinse traversă cerul, căzând la o sută de pași În fața lui Ștefănel. Presiunea asupra mongolilor scăzu. O altă linie perfectă de săgeți aprinse căzu În adâncime, lovind cai și călăreți care Încă nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul. Pietro văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul. Pietro văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană Îi privi traiectoria, ca pe un blestem. Vârful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
oameni masați În câmpie, unde Ștefan nu poate angaja lupta din cauza diferenței numerice. 28 august. Bătălii În munții Vrancei. Ne apropiem de zonele joase. Mesaje vin și pleacă. Cei doi voievozi pregătesc ceva. Pedestrimea s-a schimbat În straie ciobănești. Arcași travestiți au fost trimiși În avangardă. Mâine s-a ordonat... somn!!! Dacă nu mă Înșel, În 1462 Vlad a masacrat trupele lui Mahomed Într-un atac de noapte... 30 august. Seara. Copitele cailor sunt Învelite În cârpe. Vlad conduce flancul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

lui Ikeda Shonyu, Sansuke, se alătură, și el, grupului. Lui Nobunaga îi plăceau călăria, luptele sumo, vânătoarea de șoimi și ceremonia ceaiului, dar vânătoarea era, cu siguranță, unui dintre modurile lui favorite de a-și petrece timpul liber. Gonacii și arcașii aveau să fie epuizați până la sfârșitul zilei. Asemenea interese se puteau numi distracții, însă Nobunaga nu făcea nimic pe jumătate. În cazul luptelor sumo, de exemplu, când la Azuchi se organiza câte un basho, aduna mult peste o mie cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau, mai presus de orice altceva, atenția tuturor erau drapelele clanului Takeda. Treisprezece ideograme chinezești sclipeau aurii pe o fâșie de material roșu, lângă un alt stindard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
că suntem aici, spuse Nishina Nobumori, comandantul Castelului Takato și fratele mai mic al lui Katsuyori. Fiul lui Nobunaga, Nobutada, ale cărui forțe invadaseră în toată regiunea, estima că șansele unei victorii erau mari. După ce scrise o scrisoare, chemă un arcaș puternic și-l puse să trimită mesajul în castel. Desigur, era o invitație la capitulare. Răspunsul din castel sosi repede. „V-am citit scrisoarea...“ De la primele cuvinte și până la sfârșit, mesajul fusese scris într-un stil extrem de mândru. Oamenii din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete nu păreau să iasă din piepturile luptătorilor, ci din întreaga lor ființă, chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
oameni comandați direct de Mitsuhide la Onbozuka. În dreapta lor mai erau încă patru mii de oameni, printre care două mii sub comanda lui Fujita Dengo. Dengo bătea în toba mare, iar oamenii se desfășurau în formație de luptă. Membrii corpului de arcași din față își lansau strania ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se dispersară, înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se desfășurau în formație de luptă. Membrii corpului de arcași din față își lansau strania ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se dispersară, înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o clipă ca fumul prafului de pușcă să se risipească, în fața inamicului apărură războinici în armuri, cu lănci de fier, începând să-și croiască drum. Dengo și luptătorii săi de elită decimau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]