882 matches
-
știind să privească cu drag în ochii de copil, zburând în permanență spre sinele adânc, autoarea ne acordă cu generozitate atâta încredere atunci când ni se confesează în acest fel:”Văd întinsul albastru al mării și Curcubeul, care, tandru și delicat,arcuindu-se peste întinderea ei nemărginită, pare a fi punte între două lumi, unind Cerul cu Pământul. Atunci, gândului aripi îi pun și urmez puntea multicoloră dincolo de zare, fără a ști de mă voi mai întoarce.”(” Curcubeul”) Fiecare fragment confesiv se
GÂNDURI ÎN AMURG-PREZENTARE CARTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372804_a_374133]
-
desăvârșește harul și munca artiștilor. Aici e ochelarul ce mărește și dă vedere evenimentului cultural și artistic românesc, cronica e ogorul pe care se seamănă flori și se țese lumină pentru scenă, convorbirea cu presa e orizontul afectiv al scenei, arcuit spre public! De ce, dacă nu de aceasta-i mai multă nevoie în teatru azi?! De ce-ar mai juca actorii, dacă presa nu le-ar urma și deschide deopotrivă poteca la public, dacă nu drum ci perete ar fi între
IOAN BATINAŞ. BOLTA TEATRULUI, STREAŞINĂ NU PIEDESTAL... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372843_a_374172]
-
confecționa fluiere. Își așeză pe un alt scaun, din apropierea sa, câteva lame din oțel, foarte bine ascuțite, vreo trei scoabe lungi, pentru găurirea vergelelor, în lungime, și niște dăltițe și un cuțit. Mă privi pe sub sprâncenele albe și dese, ce arcuiau peste doi ochi albaștrii și umezi. Își ridică de pe frunte clopul, după care îmi zise: No, fecioare, nu vrei să guști vinul meu? și îmi împinse o cană din lut plină cu o substanță lichidă de culoarea trandafirului bătut. Prinsei
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
la Heliade între Vii, i-am răspuns. - Departe, a zis el. - Departe. - Eu vin de la un prieten care a murit, a continuat domnul. Nu l-a durut nici măcar o unghie, niciodată. A fost sănătos tun. Și ieri, odată s-a arcuit și a murit. - Dumnezeu să-l odinească, i-am spus. A urmat un moment de tăcere. Între timp, troleibuzul a ajuns la intersecția străzii Lemnea cu Calea Victoriei. - Vezi, tată, aici, la parterul blocului vechi de după restaurant..., a reluat discuția vecinul
LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII (O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI AL ANULUI 1981) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371089_a_372418]
-
Ipostaze > CU PUMNII STRÂNS DESCHIȘI Autor: Sofia Raduinea Publicat în: Ediția nr. 1196 din 10 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Cu pumnii strâns deschiși Culeg în palmă zorii dimineții; Cu ochii larg închiși Strâng în priviri tot cerul; Cu tălpile arcuite în extensie Zdrobesc bulgarii de roua; Prin iarbă crudă Plimb picioarele goale Cu tocuri diafane; Aș vrea să zbor Să lipesc trupul curcubeului De pletele-mi cărunte: Să-mi lumineze noaptea Să-mi bucure ziua; Pe linia orizontului Vreau să
CU PUMNII STRANS DESCHISI de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347771_a_349100]
-
stamba verde din câmpie, ca la Horeb să pot ajunge și sufletul să mi-l încânt de sus, cu-a Ta pictură vie mai fascinantă ca un cânt. Priveam întâi spre-un cer năuc de-a Soarelui înverșunare, ce-și arcuia azurul zvelt din zări spre-o nesfârșită zare; apoi privirea mi-o-mbăiam în feeria de culori și fluture-mi doream să fiu ca să mă zbengui printre flori ... Când pe Horeb mi Te-ai vădit ca rug arzând fără să
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
mai conta, căci o atinsese pe a ei, apoi o strânse mai bine și se învârtea așa în jurul ei?! O vedea cum zâmbește, cum îi clipesc ochii că prin farmec, cum ea se desprinde și fuge cu părul în vânt arcuindu-se prin acolade în căderea lor, iar din depărtare deja îi spune ștrengărește:”prinde-ma!”. Oricum, acei ochi pe care ii vedea aevea, erau deja în el și nu stiia cum se putea furișa el din sinea lui ca să ‘fugă
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
te înapoiezi în sicriuși singur să tragi capacul, ermetic.Pe oasele proprii - poeme amare am să scriu,Evidențiindu-mi gândul profetic.Marilor mari, metafora nu-mi străjuiți.Cine ar vrea să-și preschimbe creierii săiîn cununi de lauri, blânzi și arcuiți -Cu ai mei?! Îmi admir dușmanii când mă omoară fin ...Și liniștit dezghioacă alune între dinți.Pe rugul nemuririi am să ard deplin,Cum carnea lor n-a ars în suferinți.... XXI. CV-UL RENATEI VEREJANU, de Renata Verejanu , publicat
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
cu mâinile goale, fără arme ori unelte, fără cai, fără provizii, fără nici un fel de facilități deci. Așa că pare aproape neverosimil cum au reușit aceștia să fure pe învățătorul lor... Arhiereul Caiafa se încruntă, iar linia buzelor sale subțiri se arcui în jos. Ponțiu Pilat îi observă figura îngrijorată și tremurul mâinii și zâmbind cu sarcasm savură din plin adevărate momente de exaltare. Știa că prin ceea ce spusese îi provocase arhiereului suferință și furie. Caiafa se stăpâni totuși. ,,Procuratorul este cinicˮ
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
găseau pasageri pentru ca barca să nu facă o cursă în gol - era tăiată de canale prin care apa Dunării se scurgea în balta ce se întindea în spatele celor două străzi, câte avea orașul pe malul său stâng. Peste canale se arcuiau poduri de lemn, prin scândurile cărora Ana, oprindu-se, putea să vadă sub pașii săi temători, cum apa se învolbura bolborosind în jurul pilonilor, smucind puternic bărcile acostate în apropiere și-apoi se desprindeau aruncându-se-n vad în jucăușe cercuri
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului DIALOG CU TIMPUL - Sunt triunghiul cu vârful în Cerc Străpung până la tine Infinitul Spre Timpul Magic. Mai încerc Perfecțiunea tainică. Fecund e spiritul. - Ești mereu Triunghiul Sublim Mă arcuiesc în juru-ți și-ți cer O Deltă de Lumină, un imn. Sunt înger. Jumătate pământ, jumătate cer. - Sunt pentru orice suflare Dionysos, purificat homeric, Șarpe - medic și ghicitoare, Strămoș mitic , logosul himeric. Referință Bibliografică: DIALOG CU TIMPUL / Elisabeta Iosif : Confluențe
DIALOG CU TIMPUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346791_a_348120]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > LECȚIE DE TOAMNĂ Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului toamna rănită de nepăsarea mea îmi disecă gândurile arcuind pe portativul uitării frunze muzicale vrând să mă învețe ca pe un școlar plictisit renașterea prin moarte structurată metalic în galben cu nori de prost gust ce-și aruncă diamantele sfredelindu-mi dureros sufletul într-o mineriadă interminabilă Referință Bibliografică
LECŢIE DE TOAMNĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346872_a_348201]
-
o povară ontologică. O superbă felie de poezie autentică am găsit în finalul ''Copiilor noștri'' la pag.30 din ''Philemon și Baucis'': ''Și ultima dintre înfrângeri mi-o asum-/Dac'am avut răgaz doar pentru plângeri/ Noi nu ne-am arcuit spinarea sub înfrângeri!'' Toți avem dreptul la opinie/scris/citit. Fiecare își găsește universul în creația fiecărei creații, deoarece în cuvântul visat sălășluiește ființa doritoare să iasă la lumină și să retrăiască în cuvântul propriu care se întrupează în metaforă
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului Și totu- i căutare... Ca un fulger de lumină nestăvilite gânduri au poposit într-o grădină așteptând o primăvară nouă E-atâta sevă în cuvinte și-atâta dor pe buzele fântânii că simt cum se-arcuiește trupul cald al zilei peste inima pământului ce și-a trezit adâncul din somnul nerodirii Și totu-i o minune... Ca un izvor de iubire cuvintele au răsărit înmiresmate atingând cu degete subțiri rotunjimea pietrelor ce-și împart încrezătoare bucuria
DIN SOMNUL NERODIRII de VALENTINA BECART în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346399_a_347728]
-
i-au cuprins sânii în căușul palmelor și i-au mângâiat fin mameloanele, înfierbântându-le prin căldura interioară ce-o emanau. Curând, s-au ridicat spre umeri în același timp cu halatul ei. Înțelegând că o dezbracă, Anca s-a arcuit puțin cu mâinile aduse pe piept și l-a rugat în șoaptă: - Te rog... stinge lumina, Viorel! - Sssst! Nu ne deranjează. Nu intră nimeni, am pus siguranța... - Dar mi-e jenă... Nu pot! - De ce să stricăm momentul? a întrebat el
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
soare Și știam ca viața asta Poate fi o sărbătoare. Te simțeam ca pe o floare Ce îmi crește drept în piept Și mă - nvață să rabd toate, Să îndur și să aștept. Te simțeam și în penelul Ce își arcuiește pașii, Pe tărâmul de culoare Ca-n alai când trec nuntașii. Te simțeam în primăvara Ce îmi înflorea castanii Și vedeam cu ochiul minții Că de ceară ne sunt anii! Te-am văzut în tot și-n toate Și în
TE SIMȚEAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377036_a_378365]
-
Maria o prezentă, spunându-i că este una din bunele ei prietene, pe care o cheamă Veta. La rândul ei, se părea că Vetei, Mache îi atrăsese atenția, lucru ușor de sesizat dacă urmăreai cum îl privea pe sub genele frumos arcuite deasupra unor ochi verzi. Fetele erau pregătite de drum, având fiecare câte un băgăjel în care, probabil, aveau ceva merinde și echipamentul pentru scăldat în apa brațului Borcea. Ziua caldă de vară era tocmai bună pentru scăldat. Maria strigă: - Hai
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
nu mai zâmbea și se părea că era pe cale să se înfurie foarte tare. -Vă voi răspunde tot eu. Nu e nicidecum un blestem, ci o mare ocară. Doar atât. Cei trei îl priviră cu dispreț iar arhiereul se schimonosi arcuindu-și buzele și schimbă priviri încrâncenate cu ceilalți doi însoțitori. Oamenii lui așteptau acum un singur semn. -Ești doar un biet bătrân nebun Tiqvah! îi spuse cu dispreț arhiereul zâmbind amar. Spunând acestea arhiereul Anna îi întoarse spatele și porni
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
zborul cel de iele.../ el cu zile-n veci pierdute - /răi și iad un vino du-te...” (Ielele Șoimanele). În tot acest univers liric definit de densitate semantica și aglomerare lexicala, se inserează certitudinea trecerii prin metafore subtile și frumos arcuite pe bolta fragilității umane:„O, iată unul prin altul/ cu sete ne soarbe înaltul/ prin gâtul lebedei clepsidre/ cu mii de ventuze anhidre;/ vis abur dor fior gând/ sublim zbor din umilul pământ.../ niciun silf nu ne desparte,/ zeul ne
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
Și cele vechi și cele de-nceput. Vă simt aproape...Ceara se topește Și se transformă-n cer , în necuprins , Să colindați rugul aprins de stele , În nopți de insomnie sau de vis. E Reghinul orașul ce tresare, Viori se arcuiesc plutind pe cer , La simfonia toamnei, muribundă Timid, vă deranjează-un menestrel. Cuvântul său de inima nestinsă Coboară în odaie sau salon... Scânteile din rugul nou de stele Vor arde exploziv sau monoton... E Reghinul etern, oraș fierbinte, Vă mulțumesc
SEARĂ DE NOIEMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373153_a_374482]
-
ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și el, nu numai eu, trăgând de lansetă. Eram terminat, dar mai mult emoțional... “Dă, Doamne, să-mi țină lanseta și să nu se rupă forfacul!” mă rugam în gând, făcând pact cu
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
Articolele Autorului Cândva scriam o poveste Pe inimă. În loc de litere, Erau aripi de heruvimi. Altădată Pe palmă mea, Desenăm o hartă, Voiam să ajung, Spre comoara ascunsă. Sălășluita în mijloc de gand. Pe gene am primit un stol de fluturi Arcuiau între vis și realitate. Am încercat să-i prind, Dar s-au preschimbat în praf de stele. Pe o urmă a pasului meu, A răsărit copacul vieții. Mult prea înalt. Frunzele lui aveau un rost: Să umbrească trupuri ostenite de
POVESTE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372143_a_373472]
-
lor de parfum și feerie, Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta. Ele sunt zugrăvitoare ale unei grandioase comuniuni a românilor de pretutindeni, rechemați de idealul național al României reunite și restaurate, de valorile Instituției Monarhiei, de Familia Regală a României, care arcuiește peste țară un simbol al istoriei sale: Majestatea Sa Regele Mihai I al României. Cristalizate într-o atmosferă profund omagială și de solemnitate, sărbătoarea zilei de 10 Mai consfințește ardoarea regăsirii forței și exploziei patriotice, a unității în diversitate, a
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și el, nu numai eu, trăgând de lansetă. Eram terminat, dar mai mult emoțional... “Dă, Doamne, să-mi țină lanseta și să nu se rupă forfacul!” mă rugam în gând, făcând pact cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
mâna lui puternică și la fiecare pas o privea drăgăstos. Din ochii lui izvorau razele care-i îmboboceau obrajii și-i luminau ochii, făcându-i să strălucească. Atunci, pașii ei ușori se armonizau cu pașii flăcăului, iar șoldurile ei se arcuiau pe linia sinuoasă a mlădierilor săltărețe ale lui. Toate aceste consonanțe sau disonanțe ale celor prinși în joc reprezentau acel „ceva” care da farmec horei din copilăria mea. Pe marginea horei, fețele femeilor se luminau sau se întunecau în funcție de mulțumirea
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]