354 matches
-
bine zăvorât în paginile cărților cu legende... Nu cumva nebunia îmi joacă feste cu mult mai mari ca până astăzi? Și totuși... Parcă prea mult seamănă... Să fie chiar el? Exact, el trebuie să fie, îl știu acum, după frumoasa arcuire a liniilor spatelui său, după dezinvoltura cu care s-a ridicat dintre maimuțe și își cere dreptul la cunoștințe. Și totuși... oare e posibil, nu cumva mă-nșel? Chiar să fi ajuns el aici, în acest tablou ciudat de început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întrebat. Vreau să mă întorc în Londra, să o găsesc și să fiu singur cu Selina mea - sau nu chiar singur, la naiba, doar aproape de ea, suficient de aproape ca să-i simt mirosul pielii, să văd pistruii din jurul ochilor limonii, arcuirea buzelor ei desăvârșite. Doar câteva secunde atât de prețioase. Doar atât cât să-i pot arde una zdravănă, să o simtă. Asta e tot ce vreau. * Așa că acum trebuie să ies în oraș să mă întâlnesc cu Fielding Goodney la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar fi silit să urmeze ascensiunea mantiei, care acum dezvăluia Întreaga splendoare a trupului. Pe mușchii Încordați ai pântecelui vibra doar un cercel de aur susținut printr-un lănțișor. Zeci de ochi fixau buimăciți puful subțire care desena cu dulceață arcuirea pântecelui. Femeia continua să se Învârtă, extatică, contopită Într-un nor din ochi de păun. Deasupra capului, brațele Îi vibrau de Încordare. Părea că momentul acela nu se va mai sfârși niciodată. Apoi, brusc, muzica se opri, În aceeași clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care izbutea acum să Îndeplinească această mișcare. Ea Își duse o mână la spate, desprinzând un șiret. Rochia Îi lunecă repede peste spate, dezgolind-o. Pe trupul ei apăruse șarpele multicolor Încuibat pe pântecele ei, de unde urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al său, alipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întindea picioarele, tot mai obosite și neascultătoare În timp ce palmele bătătorite de muncă În vie și grădină se bucurau de răcoarea plăcută a brațelor de furnir de nuc ale fotoliului, i se părea că timpul făcea și el o buclă odată cu arcuirea scurtă a cefei Însoțită de obișnuita durere ascuțită și crepitantă: trosnetul crengilor subțiri În pădure sub pașii căutătorilor de ciuperci. Aceasta trebuie să fie culbuta Întoarcerii, Își spunea el, mulțumit de imagine. O imagine rară, depășită de lozincile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să țină ochii mereu deschiși, pentru că nu dădeau greș niciodată. O apăsare ușoară a mânilor, o balansare lentă a capului ei pe pernă Într-o parte și alta, un zâmbet nicicând vizibil În alte Împrejurări sau un strigăt Înăbușit, o arcuire neașteptată a corpului ei urmată de o Înceată destindere, ca o tentativă de zbor mereu amânată, erau tot atâtea semne că drumul ales era cel bun. Ea a zis că Îi este sete. El i-a Întins sticla de Volvic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acea tulburătoare modificare a distanței, prin care toate Îți par la Îndemână. Îndreptă din nou sulul de hârtie poroasă ajutat acum și de Iolanda. Căldura mâinilor lor Îmblânzi parcă hârtia și nudul rămase destins, zâmbind enigmatic unei lumi ascunse sub arcuirea moale a brațului ei subțire. Încă arăți bine, zise Petru, după atâția ani În care ai stat ghemuită În tine ca Într-o scoică... Urmează doar să mă declari perlă naturală, zise Iolanda zâmbind. Am Îmbătrânit până și În desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi fată sau băiat?, Întrebă Goanță pătruns de curiozitate. Cu toții, ca la un semn, ne-am Întors privirile Întracolo unde, În mod firesc, trebuia să existe ceva. Dar În locul acela nu exista absolut nimic. Picioarele i se ondulau Într-o arcuire perfectă de linii, iar Între ele, sus, la rădăcina trunchiului, nu se afla nimic. Ca-ntr un desen nevinovat de copii. Ia uitați-vă, băi, n-are puță!, zise Goanță amuzat și râse prostește, uitând parcă pentru moment ce era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mierea; și chiar deasupra biroului, portretul pastel, ca un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie a cefei. Când Îl Îndemnam pe birjarul ca o păpușă de cârpă să mâne mai iute, el se apleca doar Într-o parte cu o mișcare semicirculară specială a brațului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
amintit în continuare pe Lola! Era o fată frumoasă. Poate cea mai frumoasă pe care o văzuse vreodată, cu părul ei lung fluturând în vânt și tunica ei albă, transparentă, care îi scotea în evidență mugurul roz al sfârcurilor, ușoara arcuire a pântecelui și părul negru al sexului. Era o viziune care neliniștea spiritul și, cu toate că se străduia să dea pagina, se întorcea mereu la ea, visând acea imposibilă fantasmă de a alerga tot pe plaja aceea, de a simți mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
presărate de stele, Împodobite cu pulberea de diamant a milioane de lumini, dincolo de care soarele a apus iar lumina roșiatică a zilei se stinge și Întinzîndu-se peste rîu - cuprins de o bucurie Înălțătoare, vezi cum trec bărci, remorchere, șlepuri, și arcuirea ca de aripă a podurilor -, s-a lăsat noaptea și acolo sînt vapoarele... sînt vapoare... și te cuprinde un dor sălbatic, nestăvilit, căruia nu-i poți da glas. CÎnd te Întorci din nou În cameră, te simți foarte departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Tăria ființei tale în blândă fragilitate, mâna obosită înflorind când poposește pe fruntea copilului, ori înverzind pe frunzele de pătrunjel; absorbind cu degetele-rădăcini sângele alb al cartofului și laptele vital al bulbilor de ceapă: statuie vegetală a mamei eterne. Sub arcuirea dragilor sprâncene să mă cufund în noaptea ochilor tăi ca să aud secreta bătaie de aripi ale tuturor grijilor: pentru părinții căzuți în neputința vârstei și bolii, pentru școlarul tău traversând strada sau luptând cu mulțimile abstracte din pagina cărții... Bucuria
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Împreună”, gîndi. Crezu și nu crezu gîndului, o scrisoare trimisă pentru asta Își tot aștepta - acum inutil, Își spunea - răspunsul, pentru că era prea tîrziu. Deodată Însă - atunci?, În altă zi? - o sanie, trasă de doi cai purtînd deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut pînă spre sfîrșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii cîmpii (unde o fi găsit sania asta?), amîndoi Încotoșmănați În șube, Lung cu gulerul dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
amurgul altei lumi; părul Îi cădea acoperindu-i umerii ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea Închipuirii mele Înfierbîntate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, În timp ce ea Își ținea fața Îngropată În arcuirea gîtului meu, Încît Îi simțeam din nou respirația calmă și caldă; era ca o pasăre bolnavă, obosită după un zbor lung, venită de pe alt continent aflat la milioane de ani distanță. PARTEA A PATRA Ultima parte a acestei cărți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
chipul... ― Niște hăinuțe, ca să-l pot scoate din Maternitate... ― Am Înțeles - a răspuns ea, Îndreptându-se cu mers de cadână, spre raftul din spate... După un timp În care, prefăcându-se mai mult că umblă după o anumită lenjerie, cu arcuiri de trestie, s-a Întors cu trei pachete. ― Acestea sunt seturile de lenjerie și hăinuțe pentru nou-născuți „bărbați”: pentru noapte, pentru zi și pentru plimbare - a prezentat ea marfa, cântat... Cu gesturi delicate, i-a arătat fiecare element al Îmbrăcămintei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
După război, bunică-sa începuse să facă păpuși, să aibă cu ce-și crește odraslele orfane, iar clopoțelul vestind vreun mușteriu umplea casa de bucurie. Maică-sa fusese frumoasă, se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros, cu ciorapi flaușați, îndesați în papuci îmblăniți, amesteca fiertura pe aragaz. Petrache veni din spate și o sărută pe tâmplă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi avut aceeași lungime cu a calului, numai că, de data asta, așezat pe două picioare. Ar fi avut urechi mici și ascuțite, țâșnind din părul creț, și o singură sprânceană groasă, dintr-o tâmplă în cealaltă, cu o ușoară arcuire în dreptul nasului. Care nas s-ar fi așezat bont pe maxilarele alungite, cu nările groase și răsfrânte, și peste o gură rânjind întruna din dinții lungi. Ar fi fost ușor adus de spate, dar asta doar din dorința de a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
considerat "cea mai lungă și mai fermecătoare scrisoare de dragoste din literatură" (Nigel Nicolson), această dragoste poate fi motivul pentru care scriitoarea și-a înzestrat eroina cu o existență echivalentă nemuririi, deci și cu o memorie enormă, în a cărei arcuire s-a țesut, cu miracolele și ciudățeniile ei, lumea modernă. În momentele ei de reverie și singurătate, Orlando, ajunsă la maturitatea vârstei de treizeci și sașe de ani, întoarsă sub stejarul adolescenței sale, intuiește cum e să fi trăit totul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
genunchilor. Exercițiu poate fi efectuat și din poziția inițială „pe ambii genunchi”, „pe un genunchi”, „așezat” - complicând astfel sarcina de executat. - exercițiu anterior, dar din stând ușor depărtat cu un picior înainte, fără sau cu îndoirea genunchilor, cu accent pe arcuirea corpului (extensia trunchiului) înainte de aruncare; - exercițiu anterior dar cu aruncarea unor obiecte mai grele - mingi medicinale de diferite greutăți (care ajută la localizarea mai bună a efectelor aruncării asupra segmentelor corpului); - exercițiu anterior, dar cu răsucirea ușoară a trunchiului; - aruncare
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
rotații. Ordinea de trecere a segmentelor corpului peste ștachetă este următoarea: brațul de aceeași parte cu piciorul de avântare sau ambele brațe, capul, umerii, trunchiul, bazinul, coapsele și în final gambele și tălpile. Această trecere se face sub forma unei arcuiri active (extensii la nivelul trenului superior), în care punctul maxim de arcuire peste ștachetă se află la nivelul bazinului.i ATERIZAREA - se face pe spate în regiunea toracală și/sau pe omoplați. Această fază nu ridică probleme deosebite, având ca
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
de aceeași parte cu piciorul de avântare sau ambele brațe, capul, umerii, trunchiul, bazinul, coapsele și în final gambele și tălpile. Această trecere se face sub forma unei arcuiri active (extensii la nivelul trenului superior), în care punctul maxim de arcuire peste ștachetă se află la nivelul bazinului.i ATERIZAREA - se face pe spate în regiunea toracală și/sau pe omoplați. Această fază nu ridică probleme deosebite, având ca și scop amortizarea șocului la reluarea contactului cu sectorul de aterizare (saltele
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
universului. Așa cum Anton Pan a cântat ceapa, I. Voronca dedică un imn cartofului, M. R. Paraschivescu închină laudă tomatei. În "Tristele" reînvie universul bucolic; "Pan", "Două octave", "Bucolică", "Mărul", " Privește acest mar e mai aprins/ decât obrazul tinerei fecioare/ și arcuirea lui ce dinadins/ a rotunjit ispita în dogoare". 2 Demostene Botez rămâne un poet de aceeași factură, (cunoscută din perioada interbelică), un poet al emoției, un poet sentimental, indiferent de temele abordate. Volumele: "Floarea soarelui" (1953), "Versuri alese" (1955), "Carnet
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
așa, după Stendhal, îl vede și Barrès, "gînditor, sălbatic, cu tenul învinețit al tinerilor care visează la Imperiu". Cînd i s-a șters de pe obraz sudoarea agoniei, continuă Barrès evocînd cadavrul din Sfînta Elena, i-au văzut reapărînd vioiciunea tinereții, arcuirea hotărîtă a buzelor, ridicătura energică a pomeților și a nasului. Era acea expresie încordată a eroului pe care trebuia s-o lase posterității ca pe ceva esențial și explicativ. Tînărul șef de clan din ținuturile corsicane, generalul din Italia și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
m-au luat și m-au dus într-un ținut necunoscut. Totul semăna cu un imens templu. Era soarele amiezii. Mă aflam în mijlocul unor ținuturi păduroase, nesfârșite ce se desfășurau în zarea înaltă împreună cu toate culmile unice în blânda lor arcuire, cu piscurile albe ce stau cu coamele lor în lumină și cu brâie de umbre pe la încheieturi. Aici, în vârful acestor munți care și-au dezbrăcat cămașa vegetației alpine, totul este ca într-o lume de legendă și de miresme
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
roților se angrenează și transmit mișcarea tranz.: Ideile și informațiile angrenează lumea part. angrenat, -ă nom. angrenarea A SE ARCUI Bolta se arcuiește deasupra ușii (agentiv: Ion se arcuiește de spate) tranz.: Ion își arcuiește spatele part. arcuit, -ă nom. arcuirea, arcuitul A SE ASCUȚI Vârful muntelui se ascute din ce în ce mai mult tranz.: Vrăjitoarea își ascute vocea part. ascuțit, -ă nom. ascuțirea, ascuțitul A SE ASTUPA Canalul s-a astupat din cauza inundațiilor tranz.: Inundațiile au astupat canalul part. astupat, -ă nom. astuparea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]