997 matches
-
cu guler ascuțit care Își pierduse de mult apretul. Părul negru sârmos Îi dădea Înfățișarea sălbatică a burlacului care fusese vreme de atâția ani, iar această impresie era Întărită de fața boțită ca un pat nefăcut. Sprâncenele Îi erau totuși arcuite extrem de seducător, ca ale unei dansatoare indiene, iar genele Îi erau atât de groase, că păreau date cu rimel. Dar bunica mea nu observase nimic din toate acestea. Era concentrată la altceva. ― Un arab? Întrebă Desdemona de Îndată ce rămase singură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de mașini. Am tras un fum din trabuc, mijind ochii, și mi-am observat imaginea reflectată În geam. Am mai spus că arăt ca un muschetar. Dar mă mai asemăn și cu un faun (În special târziu În noapte). Sprâncenele arcuite, rânjetul malițios, flăcările din privire. Trabucul ținut Între dinți nu mă ajuta. Cineva mă bătu cu mâna pe spate. ― Mania trabucurilor, spuse o voce de femeie. În geamul fumuriu al lui Mies am recunoscut-o pe Julie Kikuchi. ― Hei, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se risipi. De data asta nu era ca de obicei. În seara aceasta cumnatul său, preotul, care trăise În lumea de basm a bisericii, Îmbrăcat ca Liberace, luase pentru prima oară o decizie Înțeleaptă. De Îndată ce Milton văzu podul peste râu arcuit ca o harpă gigantică, strălucitoare, panica puse stăpânire pe sufletul său. Îngrozit, Milton pricepu care era planul părintelui Mike. Așa cum intenționase și Capitolul Unsprezece atunci când amenința că avea să fugă de Încorporare, părintele Mike se Îndrepta spre Canada! Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu degetele pe brațul fotoliului. Privirea secretarului se agață cu disperare de catedra pe care stă împăratul. Urmărește, cu capul golit de gânduri, linia spăta rului înclinat și curbura, aproape în semicerc, a scaunului. Ochii îi ză bovesc asupra picioarelor, arcuite și divergente la extremități... Aude respirația sacadată a principelui. Înțelege că i-a epuizat răbdarea și atunci vorbește: — Vara trecută, unul dintre oamenii noștri din Campania... — Ce om? întreabă împăratul cu asprime. Secretarul arată cu un deget tremurând cupa de pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este nevoie. — Unu... În devălmășie, luptătorii se reped să-și ia armele și se așază în formație. — Doi... Pusio privește concentrat. Are la început impresia că fiecare apucă la întâmplare ce-i cade în mână: care un scut lung și arcuit, care o sabie dreaptă, care una încovoiată. După ce-i observă însă cu atenție, își dă seama că scutul face întotdeauna pereche cu spada, iar tracii se apără numai cu paveze mici, rotunde sau pătrate, și mânuiesc doar săbii cu lama
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are nevoie de mine. S-ar putea să fie în pericol! CAPITOLUL IX Prinde aproape temător între palme obrazul delicat, atinge în treacăt fruntea bombată, ca de copil. Se apleacă cu respirația întretăiată și își trece buzele fierbinți peste sprâncenele arcuite. Linge apoi pielea mătăsoasă. Simte sub degetele tremurânde con turul fin al pomeților. Nu e nevoie s-o vezi, chiar și ascunsă de umbrele nopții, chiar orb de-ai fi, tot îți dai seama cât este de frumoasă. Și toată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe acolo la prânz. Da, să nu credeți că n-am observat. Nu încape nici o îndoială că Ben Williams e superb. Părul lui șaten-deschis e moale, perfect aranjat și atârnându-i ușor neglijent peste ochiul stâng, sprâncenele lui sunt perfect arcuite, iar gropițele, exact la locul potrivit atunci când zâmbește. Firește că este pe deplin conștient de efectul pe care-l are asupra femeilor; sub toate fițele astea bate însă o inimă de aur, și să nu-i spuneți că v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai mult decât alți turiști, care considerau că trupurile lor erau simple prelungiri ale mașinilor. Polițiștii o urmăreau pe o tânără mișcându-și picioarele cu agilitate când pe pedalele interioare, când pe cele exterioare ale războiului de țesut, cu tălpile arcuite și Încordate dansând pe ele. În același timp, mâinile ei lucrau În alt ritm, trăgând de o sfoară exact cât trebuia de tare ca să facă suveica de lemn să zboare de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-i pot pricepe gustul, talentul morții fiind rar de tot. Fără rost a fost, de pildă, moartea lui Bonbonel. Subțirel, în haina perfectă periată, cu pantaloni pe dungă. De vreo 24 ani. Avea trăsăturile fine, complect bărbierit, nasul subțire ușor arcuit, buzele abia conturate, sprâncenele abia vizibile, fața alb-galbenă, pe care cea mai mică bubuliță era cu îngrijire ascunsă sub pudră. Gesturile îi erau întotdeauna "interesante", și la discuții spinteca ușurel aerul cu două degete alipite la vârf. Vocea îi era
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Francis Bacon, de pildă, în „Prefața“ la Instauratio Magna (1620), consideră că labirintul reprezintă însăși structura - sau arhitectura, edificiul - acestei lumi. Celui care îl contemplă îi apare cu destule căi ambigue, „asemănări înșelătoare între lucruri și semne, spirale și noduri arcuite și compli cate“. Așadar, la întrebarea cum arată universul nostru, modernii timpurii aveau un răspuns: arată în felul unui labirint, cu multe căi indecise, asemănări aparente, spirale și noduri complicate. Iar un asemenea univers nu poate fi accesibil vechiului concept
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bagă cât ai zice pește cuțitul În tine sau te lasă cu burta la gură și pe urmă du-te și caută-l pe altă planetă și, când ajungi acolo, vezi că are nevastă și o groază de copii...“ Sprâncenele arcuite ale Mașei se Încruntară la gândul că, umblând atâta În căutarea necunoscutului, ar fi dat peste o casă din care s-ar fi arătat o nevastă bărbătoasă, ținând În brațe un plod și cu alții agățați de poala ei. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
formă de glob. Mary a tras adânc aer în piept și s-a uitat în oglinda retrovizoare. În care a văzut toate acele trăsături aproape frumoase, pe care Alice se chinuise într-atât să le descrie - nasul aproape drept, sprâncenele arcuite dar prea blonde ca să mai fie vizibile, gura bine desenată dar distrusă de buzele uscate și mult prea roase. Un amestec nefericit de imperfecțiuni, un chip pe care-l uiți imediat ce l-ai depășit, un trup tremurător, de femeie deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ai purtat pașii nesiguri prăbușeai munții peste roata pe care am prins împreună spiță cu spiță... pribeag am întrebat dantelele crestate ce mărginesc cerul mi-au răspuns ciutele din tânguirile limbilor de clopot... zilele mi-au rămas agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin smulse din goliciunea gândului de pană... dacă mă vei căuta m-am ascuns în mesajele-ți scrijelite pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aerul rece și acoperea șuierul vântului. Îi priveam chipul ca printr-un caleidoscop și mă minunam de frumusețea ei exotică reflectată printre cristalele de gheață. Avea un păr negru și ondulat care-i cobora în valuri acoperindu-i umerii frumos arcuiți, ochii de un verde intens ce-i dezveleau primăvara din suflet, un surâs mai strălucitor ca tot ce putea să existe în jur și un gât lung și subțire ca un trup de săgeată care se voia terminat spre sânii
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
stare să-i reconstitui conturul trupului. Era subțirică, dar bine făcută. Pielea Îi era fină, dar nu prea deschisă la culoare și nu-ți era greu să-i ghicești o dîră de păr pe spate. Șira spinării Îi era bine arcuită, dar se ținea dreaptă. Arăta mai matură decît era, mult mai femeiușcă decît mi s-a părut cînd am văzut-o În contra luminii. Dar trupul ei, ce părea de copil, se armoniza perfect cu sînii care nu erau nici prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
somnoros. Îmi amintesc că am mai văzut ochelarii aceia pe undeva. Da, semăna cu unul din grupul celor trei care stătuseră lîngă focul din albia rîului noaptea trecută - cel cu favoriți exagerat de lungi și răsuciți puțin În sus, picioare arcuite și fața turtită. În plus, plasturele de pe bărbie și alifia de pe nas erau, fără Îndoială, semne ale Încăierării la care participase. — Poftiți, spuse el făcîndu-ne semn din bărbie și plecîndu-se adînc În fața Însoțitoarei mele. Îmi pare rău, dar vicepreședintele asociației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă încrețită roșie cu puchiței negri și broboada verde îi era căzută pe umeri. În afară de ie, nu mai avea altă îmbrăcăminte. Umbla desculță. Pielea îi era arămie. Sub sprâncenele arcuite, ochii păreau în ceață. Erau ochii cenușii, care-mi plac. Părea ieșită din trecut, ca și Nitacrit. Dar rudăreasa aceea era vie și cine o zărea nu ținea deloc să moară. Legendele ținutului Dunării nasc într-o clipă și cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toată lumea în afară de Henk și uneori cred că îl urăște și pe el. (Henk e echivalentul unei soții-trofeu pentru Franklin - un băiat slăbuț cu ochi alunecoși, care poartă blugi cu talia indecent de joasă, lăsând să se vadă un abdomen subțire, arcuit. Are părul șuvițat în nuanțe de bej, argintiu și galben ca mierea și o tunsoare trăsnită, cu țepi, pe care și-o face la Frederic Fekkai. Nu lucrează, probabil pentru că îi ia atâta timp să-și îngrijească părul. Franklin îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
compasiune. Nu mă deranja. S-a uitat lung, obraznic, la cicatricea mea, apoi a scos un pachet de țigări, l-a lovit într-un fel anume și țigara a țâșnit în sus și drept în gura lui. Cu o mișcare arcuită, a frecat un băț de chibrit de peretele de cărămidă roșie și, chiar când era pe punctul să-și aprindă țigara, vocea dematerializată a lui Rachel, dintr-o altă cameră, a spus: —Joey, stinge-o. A înmărmurit de uimire, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]