651 matches
-
minoră și cultură majoră, Despre plenitudinea istorică), la fel, Emil Cioran (Sub semnul ireparabilului), Constantin Noica (Pentru reabilitarea individului), Vasile Băncilă (Profetismul și timpul nostru). În special acesta din urmă are o contribuție remarcabilă la surprinderea notelor definitorii ale specificului ardelenesc (Semnificația Ardealului, Ardealul adolescenței noastre) și la relevarea marilor însușiri filosofice ale lucrărilor lui Lucian Blaga, prin studiul de mare ecou în epocă, Lucian Blaga, energie românească, ce se tipărește și în volum, în colecția „Gând românesc” (1938). Revista se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
Ghiță este un exemplu elocvent: zbătându-se între pofta de câștig și grija pentru familie, el nu le poate împăca. Când opțiunea se face la timpul potrivit, lucrurile iau o întorsătură fericită, ca în Spiru Călin. Preocupat de realitățile sociale ardelenești, S. a ilustrat, în câteva nuvele, modul de formare și caracteristicile intelectualității românești din Transilvania. Elocventă este Budulea Taichii, în care se imaginează o biografie a lui Mihai, fiul lui Lepădat Budulea, lăutarul satului. Provenit din țărănime, răzbind în viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
o asemenea Întrebare. În orice caz, „epoca imperială” din trecutul Transilvaniei a fost perioada care a marcat cel mai profund nu doar structurile sale de civilizație, ci și memoria istorică a provinciei. Tot ceea ce ni se Înfățișează astăzi ca specific ardelenesc (și nu ca variantă localizată a folclorizării panromânești) datează din această eră, pe care istoricii o numesc „modernă”. Toate clișeele despre civilizația de factură occidentală a Transilvaniei, despre consecvența, măsura și destoinicia ardelenilor se raportează la vremea În care capitala
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XE "Joseph" este Întâmpinat de mama lui Iancu, fluturând În mâini un steag alb și conducând o ceată spectaculoasă de amazoane din munți. Femeile Îi oferă monarhului mâncăruri românești tradiționale pe care acesta, se pare, le apreciază, găsind delicios „balmoșul” ardelenesc pregătit pentru prânzul Împărătesc. În spatele acestei puneri În scenă, În aparență plină de căldură, se ascundea Însă umbra Înnegurată a Craiului Munților. După ce regizase și pusese la punct toate amănuntele primirii și deși va urmări pretutindeni, de la distanță, cortegiul imperial
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și al respectului față de valorile celuilalt, dragostea și puterile spiritului se pot concilia cu sentimentele naționale, atunci când nu intervine să le smulgă din rosturile lor firești cea de-a treia putere, Istoria. Textul ca memorie și sentiment: o poezie populară ardelenească din anul 1838 Adeseori, destinul postum al textului literar se dovedește a fi unul ingrat. De obicei, posteritatea reține doar capodopera, acele note valorice perene capabile să traverseze netulburate avatarurile sinuoase ale gustului literar. Această perspectivă leneșă, tributară exclusiv unor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Jókai introduce În scrierile sale numeroase cuvinte și expresii românești, transcrise În ortografie maghiară, cum ar fi „pópa”, „kalugyer”, „pandur”, „Domnye Zeu”, „dráku”, „multiemescu”, „mulcám, domnule”, „norok bun”, „sze treaszka”, o bogată toponimie românească, a cărei transcriere redă fidel pronunția ardelenească („Valle Drakuluj”, „Csetátye Máre”, „Csetátye Drákuluj” etc.), precum și o onomastică românească nu mai puțin variată, care pleacă de la numele familiilor aristocratice din Principate („Ghika”, „Sturdza”), le Înregistrează pe cele tradiționale În Transilvania („Onuc”, „Iuon”, „Tódor”, „Pável”, dar și terminația În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
383. Ibidem. Ioan Lupaș, Avram Iancu XE "Iancu" ..., ed. cit., pp. 20-21. Ștefan Pascu, op. cit., p. 40. Major Györfy, „Floarea”, Foaie literară, I, 1838, nr. 4, p. 32. Vezi, În studiul următor, „Textul ca memorie și sentiment. O poezie populară ardelenească din anul 1838”, textul poeziei și o analiză a acesteia. Ibidem. Argumente convingătoare pentru o istorie literară care să țină cont de criteriile estetice ale epocii pe care o abordează, la Alexandru Duțu, „Reconsiderarea literaturii «vechi»”, În volumul Istoriografia literară
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Dan. Într-un capitol, Introducere în proza transilvană, B. vorbește despre apologia vieții rurale la scriitorii ardeleni și despre critica orașului (a civilizației urbane), socotit „locul înstrăinării”, cetatea în care domină străinul, decadența și corupția. Această atitudine ar fi specific ardelenească (deși nu lipsește nici la scriitori din alte regiuni românești): „Ceea ce în sensul cel mai larg putem numi umanismul transilvan își are originea în acest atlas al satului. Transilvania și-a descoperit curând o vocație profetic-didascalică; ea a devenit o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
J. Popfiu, I. Papiu, I. Pop-Florantin, D. Petrino, A. Densușianu, Miron Pompiliu (care semna și Moise Popiliu), Victor Russu, Elia Trăilă, Z. Antinescu. Sub pseudonimul Cassiu se ascunde Al. Roman, un atent și pătrunzător observator al moravurilor din mediile urbane ardelenești, comentate cu umor și vioiciune. Redactorii s-au străduit să contribuie la realizarea unității culturale a românilor. În acest scop, activitatea Societății Academice Române și evenimentele vieții literare din Iași și București sunt urmărite atent. Se publicau informații diverse privitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285225_a_286554]
-
țăranilor. Totodată, la 24 august 1922, împreună cu I. Petrini, directorul general al agriculturii a urmărit lucrările de împroprietărire pentru Școala de agricultură și 60 44 pomicultură.În altă ordine de idei, Lapedatu a promovat politica Partidului Național Liberal în ținuturile ardelenești. În acest sens, a întreprins acțiuni de refacere a organizațiunilor locale și județene, de înființare a noi organizații și de alegere a comitetelor județene. În concepția sa, scopul organizațiilor liberale din Ardeal consta în principal, în a rezolva problemele de
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
intens preocupate în cursul anului 1946 de reorganizarea vieții politice. Lui Alexandru Lapedatu i-a revenit coordonarea demersurilor liberale de refacere a structurilor județene din Transilvania. El a propus unificarea energiilor politice ale formațiunilor politice tradiționale, prin ideea unui ,,bloc ardelenesc”. În cuvântările sale, el a afirmat credința în izbânda Partidului Național Liberal. Pentru alegerile din 1946, conducerile celor două partide istorice au adoptat în urma propunerii lui Alexandru Lapedatu, hotărârea de a candida în Transilvania pe baza unui cartel electoral 64
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
50-’80 ai secolului trecut - se orientează întreaga tematică a prozatorului, preocupat în mod esențial de definirea de sine în raport cu un mediu social deformator. Proza lui realizează o sinteză, care îl singularizează printre scriitorii contemporani, între realismul de solidă tradiție ardelenească, evident prin mulțimea, diversitatea, exactitatea faptelor prezentate în narațiuni, pe de o parte, iar pe de alta, tematica existențială a descoperirii esenței autentice a eului în confruntarea cu ceilalți, care reprezintă sursă de înstrăinare de sine și de strivire a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
preciza o atitudine față de adevăr, primește confesiunile a doi foști adversari, unul călău, altul victimă: călăul este viitorul său socru, activistul de partid Radu, care a înfăptuit colectivizarea agriculturii cu pistolul, distrugând oamenii și tot ce întemeiaseră ei în satul ardelenesc, victima este Carol Măgureanu, ultimul fiu al unei familii de țărani gospodari, care s-a salvat de la moarte petrecându-și toată tinerețea închis, ascuns în pivnița casei părintești. Radu pozează el însuși în victimă - i-a fost incendiată casa în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
pentru tipul muntenesc al Mioriței. Tot așa cum varianta culeasă de la cântărețul Gh. Avasiloaiei din Goești, județul Iași, constituie tipul moldovenesc al capodoperei. În cadrul tipului transilvănean au fost înglobate un număr mare de balade, de cântece lirico-narative și de colinde. Versiunea ardelenească este redusă ca întindere epică, schema fiind simplificată la două elemente: cadrul nupțial și testamentul ciobanului. Tema transhumanței este mai slab reprezentată în variantele transilvănene. Nucleul tematic comun pentru toate zonele în care se cunoaște balada este testamentul ciobanului. Variantele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
și testamentul ciobanului. Tema transhumanței este mai slab reprezentată în variantele transilvănene. Nucleul tematic comun pentru toate zonele în care se cunoaște balada este testamentul ciobanului. Variantele moldovenești au o notă de pronunțat lirism, fapt ce le diferențiază de variantele ardelenești, în care se tinde către epicizare. În Transilvania și în Banat, concomitent cu formarea versiunii-baladă, s-a constituit și o versiune-colindă. Între baladă și colindă a existat un schimb reciproc de valențe artistice, însă versiunea-baladă a exercitat o influență mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
o parte a ardelenilor au trecut munții, așezându-se în aceste ținuturi. Întrebarea este de unde au venit? Unii cercetători îi consideră coborâtori din Maramureș, alții presupun că vin din zona Banatului, iar documentele istorice spun că ar proveni din satele ardelenești din zona Vadul Feleacului de lângă Cluj Napoca, unde Ștefan cel Mare avea posesiuni primite în dar de la Matei Corvin. Atunci când stăpânirea maghiară era prea accentuată în Ardeal, o parte din locuitori au trecut munții căutând sprijin la domnii moldoveni. Cancelariile domnești
Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
și era ales membru al Academiei Române. Scurt timp îndeplinește funcția de ministru al Propagandei. După 23 august 1944, considerat criminal de război, e judecat în contumacie și condamnat la muncă silnică pe viață. Ascuns timp de trei ani în sate ardelenești, de foștii săi studenți, C. se predă în 1947, dar procesul său, început imediat, nu va fi dus la capăt. Fără vreo sentință judecătorească, rămâne în temnița din Aiud până în 1962. La eliberare, i se propune să publice la „Glasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
31 Dorobanți Calafat) și a condus acțiunile de luptă pe Siret în 1917, în Basarabia în 1918, Maramureș și Ungaria în 1919. In aprilie - mai 1919 este comandantul Detașamentului Mixt din Maramureș, format din 3 divizii românești și două divizii ardelenești (D.16 și 18). Respinge atacurile maghiare și sovietice ucrainiene, și apoi trece la ofensivă și eliberează nord vestul țării. In 1919 în perioada augustnoiembrie, generalul Marcel Olteanu a fost guvernator al Budapestei, după ce a fost ocupată de armata română
Corpul voluntarilor ardeleni la Hârlău 1917-1918 by Miron Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/686_a_1342]
-
dovedească prin semne / drumurile pe care-au trecut / și unii după ce s-au născut / s-au mutat într-o osie de mașină, într-o sămânță / sau poate numai într-un singur cuvânt” (Dinastie de zei). Situat și în descendența liricii ardelenești, el proclamă: „Dar știu că e destul în acest anotimp / să semeni doar un stejar, ca să răsară Iancu” sau: „Pământ românesc legat de roată cu Horia” (Pământul). Și mitul Meșterului Manole este, nu o dată, convocat: „O, Doamne, de ce m-am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
Cânturile mele). Încă din 1864, B. începuse să culeagă poezii populare și a continuat această activitate, sistematic, în vara anului 1869, când, în calitate de membru al Societății „Orientul”, a primit însărcinarea de a culege, împreună cu Miron Pompiliu și N. Droc-Barcianu, folclor ardelenesc. Primele texte le-a publicat în „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, apoi în „Convorbiri literare”, „Noul Curier român”, „Trompeta Carpaților”, „Globul” și, în sfârșit, „Curierul român”. Procedând aidoma lui Miron Pompiliu, B. nu modifică textul, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285535_a_286864]
-
de B. au contribuit la valorificarea folclorului dintr-o regiune mai puțin cercetată până atunci, făcând cunoscute câteva doine de o frumusețe deosebită. O întinsă activitate a desfășurat B. în calitate de ziarist. Încă elev, el colaborase la cele mai importante publicații ardelenești, precum „Albina”, „Concordia”, „Familia”. A publicat articole și în presa maghiară, semnate cu pseudonimul I. Bágyai. În ziarul propriu, „Noul curier român”, a semnat, uneori cu pseudonimul Reștolțanu, numeroase articole, foiletoane și reportaje. Timp de peste optsprezece ani, a fost director
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285535_a_286864]
-
de cronicar moldovean, povestea evenimentele întâmplate cu 22 ani mai înainte când, în fruntea unui pluton de voluntari ardeleni din armata României Mici, a străbătut în lat Basarabia de la Prut și până la Nistru. Trecând prin primejdii multipte, feciorii din satele ardelenești au adus pacea și ordinea în provincia noastră românească și odată cu ea și steagul nostru ca simbol al reîntregirii românești de pretutindeni. Am citit această scrisoare cu răsuflarea reținută. Din ea picurau lacrimile neamului nostru, curat și sănătos în păturile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a Astrei. Să nu se creadă că gestul autoarei ascunde cumva vreo nuanță de protocronism, de orgoliu ideatic gratuit, ci e vorba pur și simplu de redescoperirea unui adevăr, a unei strategii discursive de filosofie politică ivită în spațiul cultural ardelenesc din deceniul patru al veacului trecut, o perioadă deloc nefamiliară Viorellei Manolache. De altminteri, discursul din Repere teoretice în biopolitică prelungește și întregește explorările autoarei în mentalul nostru colectiv, în structurile politice și culturale specifice spațiului românesc. Hermeneutica postmodernității sau
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Sándor, Ady Endre, Babits Mihály, Szép Ernö sau Jókai Mór. Selectate și prin prisma unor afinități, doar câteva dintre tălmăciri vor fi incluse în sumarul singurului volum de versuri ale lui A., Pământ (1922). Lirica din această carte depășește neosămănătorismul ardelenesc al momentului, chiar dacă, prin titlu și prin unele elemente de cadru, poate sugera apropierea de o poetică retardat tradiționalistă. Celebrând soarele, marea, pământul, focul, versul se lasă mișcat de sensibilitatea unui spirit modern, trecut prin filieră romantică și simbolistă. Poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285210_a_286539]
-
ales în zona Trotușului superior, și unele elemente de vocabular care circulă numai în estul Transilvaniei, în Carpații Orientali și în Bucovina, unele dintre ele fiind pe cale de a ieși din vorbirea curentă. Câteva sunt strict locale, altele au proveniență ardelenească, fiind aduse odată cu migrările “bejenarilor” peste munți. Iată câteva exemple de apelative regionale de la baza toponimelor corespunzătoare: boiște, blidar, bahnă, bobeică, budăi, ceair, chetrărie, chicere, ciungi, coșere, cuciur, curături, dâmb, podei, săliște, tinoasă “noroioasă”, glod, hățaș, hultoană, corhană, podiac, bute
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]