11,287 matches
-
om, îl luminează, relevându-i valorile esențiale, îl ferește de umbrele întunecoase ale întunericului, îndeplinindu-și astfel rostul cel mai adânc. În cărți, omul găsește elixirul ,,tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte.” E o tinerețe veșnică, în care arderea nu pare să consume materie, ci să se ridice din ea, într-o permanentă regăsire. Și atunci, din jocul parcă instabil al cuvintelor, din magia care pâlpâie neliniștită în jurul lor, se desprinde un sens nebănuit: puterea de a le face
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de-acasé. Așadar, pédurea face oxigen. Dar féré oxigen nu existé viațé. Céci ce-ar fi viața féré oxigen? În primul rînd, n-am mai putea sé facem niciodaté focul și nu s-ar mai préji nimic. Pentru cé oxigenul Întreține arderea. Dar féré ardere nimic nu se préjește. Ce ar fi viața féré ardere? N-ar fi nimic. N-ar fi uzine și motoare cu ardere interné. N-ar mai există nici autobuze. Și nu s-ar mai face niciodaté focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
face oxigen. Dar féré oxigen nu existé viațé. Céci ce-ar fi viața féré oxigen? În primul rînd, n-am mai putea sé facem niciodaté focul și nu s-ar mai préji nimic. Pentru cé oxigenul Întreține arderea. Dar féré ardere nimic nu se préjește. Ce ar fi viața féré ardere? N-ar fi nimic. N-ar fi uzine și motoare cu ardere interné. N-ar mai există nici autobuze. Și nu s-ar mai face niciodaté focul. Dar ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ar fi viața féré oxigen? În primul rînd, n-am mai putea sé facem niciodaté focul și nu s-ar mai préji nimic. Pentru cé oxigenul Întreține arderea. Dar féré ardere nimic nu se préjește. Ce ar fi viața féré ardere? N-ar fi nimic. N-ar fi uzine și motoare cu ardere interné. N-ar mai există nici autobuze. Și nu s-ar mai face niciodaté focul. Dar ce am mînca noi dacé nu am avea cu ce sé fierbem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sé facem niciodaté focul și nu s-ar mai préji nimic. Pentru cé oxigenul Întreține arderea. Dar féré ardere nimic nu se préjește. Ce ar fi viața féré ardere? N-ar fi nimic. N-ar fi uzine și motoare cu ardere interné. N-ar mai există nici autobuze. Și nu s-ar mai face niciodaté focul. Dar ce am mînca noi dacé nu am avea cu ce sé fierbem cartofii? Am mînca numai carne crudé că primitivii. Dar féré oxigen nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
baza avizării capacităților de producție pentru export, prevăzute în studiile tehnico-economice ale Combinatului de Fibre Poliester din Iași, Combinatului de fibre Sintetice Săvinești și Combinatului de Fibre Artificiale Brăila. Propune valorificarea la export a deșeurilor celulozice ce se distrugeau prin ardere la C.F.A. Brăila. Propune realizarea de operațiuni de aport valutar, exportând, în zona de devize libere, produse importate din țările din Est (clearing). În întreaga sa activitate, externă și în țară, a dovedit profesionalism, pasiune și dăruire. PAVEL CHIRICĂ Născut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului universitar iașiot. "Din cinci afișe, puse la patru etaje diferite, trei au fost arse." "Constanți mai sîntem. Ne-am ocupat din moși strămoși cu otrăvitul fîntînilor și cu arderea grînelor. "Ces Latins des Carpates"! E în tradiție și să ciopîrțim cărți cu toporișca, și să le sechestrăm, și să le trimitem la topit. Ba le-am și mitraliat, în 22 decembrie '89. Ca să nu mai spun ce-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se zărea în profunzime, apoi corpul ei sfredelitor în aceleași culori se retrăgea tot mai mult sub scaun până la dispariția lui totală, moment în care se spărgea și coșmarul. Dar urmau altele și altele și ea înțelegea că numai consumarea, arderea și repetarea lor aveau căderea s-o liniștească, ca să-și poată asuma noua condiție de deplină singurătate. Confesiunea. Iertarea. Mama În duminica aceleiași săptămâni, s-a înfățișat din nou părintelui-confesional. Nu-l mai vizitase de o vreme, dar acum, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
minuscule piese cu rezervor. Invitație nu prea luată în seamă de bursă, pentru că industria de brichete era de multă vreme în recesiune, mai ales de când nimeni altul decât un brăilean descoperise aprinderea chibritului, țigării, ochiului de aragaz și motoarelor cu ardere internă sau cu injecție prin arcul electric produs de privirile bărbaților la trupul frumoaselor din Brăila, proces care putea fi și exportat (desigur, îmbuteliat) prin clonare. N-ar fi zis nimeni nimic, invenția treacă-meargă! Era de bun augur și deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
călduri, flacăra devenea săgeată, săgeata deveni după o milionime din ploaia secundelor, globulară, mistuitoare, cu aceeași încrâncenare solară, însăși partitura-mamă prin care devenise din făt, soare muzical, îndrăcit de a arde tot, condiționată prin scop: de a distruge cu plăcerea arderii, tot, tot, tot, dăruindu-se toată, toată, toată, se mira cum din microcosmosul solar devenise cogeamite galaxie de lumină, puțind a dragoste, beată de barbara năvălire a simțurilor, miros auditiv pentru îngerii indignați, beție la care trăgeau cu ochiul asceții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
este Petrică. — Norocul tău însă că el nu a fost interesat niciodată de operațiuni sîngeroase, chiar dacă după cîte știu eu, se ghidează după acțiunile unor kamikaze gen Cromwell, Robespierre sau Saint Just. Stîrpirea răului de la rădăcină, plivirea buruienilor fără milă, arderea furunculului, extirparea tumorii, nu-i așa? — Mă faceți să mă simt una din piesele cele mai importante ale aranjamentului, zice Petrică, va trebui să mă obișnuiesc cu ideea. Principiul dominoului, zice Monte Cristo, fiecare sîntem la fel de importanți, cade unul, îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
soldați aflați la un pas de moarte, într-un episod din piesa Capcana, datat și localizat „1942, noiembrie, 18. Cotul Donului, Kleskaia“: „GRIGORE: Să învingi clipa... Să învingi destinul vremelniciei... ia din rafturile memoriei legenda Paserii Phoenix... În propria-i ardere preexistă zborul reînălțării în azur... MIHAI: ...Simt la piept bănuțul de argint al vamei... Vâslașul ne așteaptă nemișcat pe sterpul mal al Styxului... N-auzi scheunatul Cerberului?...“ Este greu de crezut că doi soldați, aflați în bătaia gloanțelor, vorbesc astfel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dar ei sunt mulți... Printre adepții paradoxismului se numără și Ion Pachia Tatomirescu, autor al volumului Nichita Stănescu și paradoxismul (Aethicus, Timișoara, 2001). Având o ideologie nebuloasă, paradoxismul permite orice gen de discurs critic, inclusiv unul bombastic și patriotard: „Geniala ardere nestăvilită, totală, la rugul Poeziei, dăruindu-i-se conștient, cu toată ființa, a proiectat / projetat monumentala operă stănesciană, din profunzimile aurifere ale autohtonismului, în cea mai strălucită priveliște a valorilor literaturii universale din secolul al XX-lea.“ Inteligența exuberantă și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Focul de sub icoană s-a ridicat până la cer. Dumnezeu, alergic la fum, a strănutat de câteva ori, apoi, pentru ultima dată, și-a luat munca de la capăt. 6 zile Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau obscuritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tot mai orizontal, întregea absența. " Cine se va sui în muntele Domnului și cine va sta în locul Lui, mai întâi, în pământului lui Iacov se va întoarce." Pământul lui Petru 6 hectare de cenușă. Focul a topit schitul din temelii, ardere de tot neplăcută lui Dumnezeu. Vițelul cel gras a coborât de pe jertfelnic înainte ca flacără să deschidă poartă în cer. Petru a pus foc sub rădăcinile bisericii, apoi deasupra tăciunilor a dansat cu icoana Fecioarei până în zori. Dumnezeu și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așteptare ala creierului, apoi să-și spele goliciunile în inimă. Țigări furate una câte una, să iasă la numărătoare. Lanul cu porumb din spatele casei, podul șurei, gârla cele mai intime ascunzișuri. Fumul nu-și recunoaște cenușa, flacăra nu-și motivează arderea, aroma nimic mai personal, inspira adânc, respira: Asta este pentru Dumnezeu, doar așa mă va cunoaște pe dinăuntru. Unde nu-și băga Moșul nasul? Nici cu pătura în cap nu era singur, nici în closetul din fundul grădinii, nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște iluzii diforme. La 16 ani, minunea avea gust de ceară topită. Mergea la biserică ca într-o expediție în grădinile cerului. Acolo era liniște: tămâia aprinsă însemna tocul ușilor, uleiul miruia intenția mâinii drepte, lumânările, degete de martiri fumegând. Arderea de tot se întâmpla atunci când cenușa își recunoștea lumina, când focul se identifica într-o bucată de cremene, când cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept. Isaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de curgere; rătăcea departe și nicăieri; nicăieriul se ruga dimineața: Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul tot ce-mi tulbură ochii! Mereu în afara arenei. Pe scenă, în biserică, aceleași măști se topeau precum ceara lumânărilor sub icoane (sfinții percepeau arderea ca pe un plus de confort auster); de sub contur, chipuri firești, actori, decoruri, recuzite, oameni: Veniți la iarmaroc, veniți! / Aici, pe rând, sunt fiecare / nepoți de iude și de sfinți; Vând vorbe goale, ochi cuminți, / priviri și zâmbete bizare, / smerenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hău. Mâinile parcă îi erau blocate în rugăciune, picioarele desfăcute precum o spărtură în zid, doi stâlpi rigizi umerii, două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o poartă uitată deschisă peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea (stingerea se întâmplă când golești focul și nu fântâna din inimă). Domnișoara și-a desfăcut palmele, rugăciunea îmbrățișa necuprinsul, degetele, precum niște lumânări aprinse în noaptea de înviere, capul aproape căzut peste umărul stâng confirma aparențele. A fost femeie jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vreau să împart cu nimeni șotronul. Acolo, Dumnezeu îmi va deschide ușă în icoană. Credința, fie și cât un grăunte, mută munții din loc. Petru își imagina mânăstirea ca pe o însumare de spirite, ocean de rugăciune, grabnic ajutătoare, mijlocitoare, ardere de tot, jertfă pentru o mântuire comună. A bătut de trei ori în poartă și i-a deschis răzvrătirea. Dincolo de gard, o rezervație de individualități, fiecare în parte parte pentru sine, haită de lupi; sfințenia sfâșia până la os. Doamne, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu se dăruie ca o iertare în tot ceea ce există. Păcatul nu este o virtute, dar nici necurăție nu este atâta timp cât în el ai fost cu gândul tulbure, cu intenția necugetată, cu fapta nevoită; mustrarea, frica, remușcarea, umilința, regretul domolesc arderea. Părinte, unde începe și unde se sfârșește păcatul de care vorbești? Pune necurăției limite și tot ce o să văd de-a stânga mea voi mărturisi ție, dar până atunci, spune-mi, te rog, câtă nelegiuire se ascunde într-o iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vei găsi. Aici îți este Iordanul, Petre, botezul, primul semn că se moare și-n cer. Biserica era goală. Lumânarea, aprinsă a veșnică pomenire sub Ușile Împărătești. Focul, precum o înălțare din cenușă, indica sensul. Catapeteasma, jertfelnic pe muntele Tabor. Arderea de tot înmiresma cerul. Sfinții picurau din tempera nuanțe multicolore. Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a înălțat la cer. Petru și-a scos calamafca, paramanul, mantia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câteva ori, apoi, secerată de la genunchi, s-a prăbușit peste morminte. Clopotul, precum comandantul corăbiei, moare ultimul, așchiile de oțel din epiderma crucilor prevesteau altfel de priorități. Chiliile s-au aprins aproape instantaneu; rugăciunea este precum un rug, somnul animă arderea când inima imploră mântuire. Trapeza își mistuia cele peste 25 de înfometări, focul mesteca ferestrele ca pe niște bucăți de carne crudă, apoi scuipă jar până în magaziile chelăriei. (Starețul nu a cunoscut niciodată cum arde a secetă esofagul în postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
heruvimilor să cânte pentru o posibilă nuntă în cer; pe pământ, fără un scop definit, moartea sufla în foi. În mijlocul bisericii, două umbre arzînde se țineau de mână într-un șotron dantelat cu tăciune. Până mai sus de crestele Bârgăului, arderile de tot înmiresmau văzduhul; Dumnezeu, alergic, strănuta într-o batistă albă. Sănătate! Facă-se-n voia ta, Părintele meu îmbătrânit de bătrânețile lumii! La ora două dormeau lemn puterile cerești. Lemnul, ca să fie treaz, trebuie să înverzească continuu sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele, umezite de rouă, după fereastră, așteaptă rândul; babele cercetează frânghia de rufe pe care soacra expune neprihănirea miresei. Dansează, Genia mea, dansează! O astfel de nuntă se va întâmplă deasupra norilor, fumul întrupă îngeri când arderile de tot sunt plăcute lui Dumnezeu. 65. Treziți-vă, fraților, treziți-vă! Ardem de vii! A căzut blestem peste noi! A coborât foc din cer pentru păcatele noastre! Ardem! Ne facem scrum! Ne facem cenușă! Doamne, îndură-te de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]