473 matches
-
propriu, motorul paranoiei, este în stare să nege complet realitatea, să inventeze un teatru de păpuși în care el însuși e mereu prințul care vine cu condurul de argint și-n care Cenușăreasa îl așteaptă mereu, pregetând să trăiască cu argatul de la grajd, mai murdar, ce-i drept, dar mai sigur. Aici ajunsesem cu the continuing story. Vrei să știi acum (și cu câtă atenție fața ta bizară, mongolă, cu părul umed, se lipește de clavicula mea) dacă am fost la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mirel se respiră un aer moldovenesc care se găsește la Duiliu Zamfirescu, Anghel, Gârleanu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu. Eroul se reîntoarce din călătorie și parcurge drumul de la gară spre casa veche cu trăsura, trecând pe bulevardul provincial. Curtea boierească are argați și un păsăret gălăgios, iar la masă fiecare membru al familiei își are locul dinainte știut. 3. Noul roman Epocile literare influențează evoluția genului romanesc. În secolul al XIX-lea, realismul revoluționează fenomenul autenticității prin instalarea în real și prin
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și să încropească o ghețărie nu era mare lucru. Din documente am mai aflat că „feredeul svintei mănăstiri Trei Sfetitele” era la mare căutare. La 28 mai 1703 (7211) Constantin Duca voievod dă un privilegiu în care spune: „Pentru șease argați carii sintu de-aduc butuci la feredeul svintei mănăstiri”. Pe aceștia „i-am iertat ca să fie în pace... de toate dările și angheriile câte sânt pe alții”. Aista-i semn că târgoveții țineau la o baie de aburi și un
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
s-a dedicat construirii catedralei din Boroaia, așezământ unic în Europa. În 1972, rămâne văduv. Peste un an, se călugărește la Mânăstirea Antim din București. Pleacă apoi la Căldărușani. Ultimii 19 ani și-i petrece la Cernica. În limba veche, «argat» însemna slujitor pe lângă casele boierești, cuvânt din aceeași familie cu «argea» - război de țesut, termen de origine dacică. Toată viața, părintele Ilarion a fost un argat al celor suferinzi care credeau că poate alunga diavolul din mințile lor. Preot de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
apoi la Căldărușani. Ultimii 19 ani și-i petrece la Cernica. În limba veche, «argat» însemna slujitor pe lângă casele boierești, cuvânt din aceeași familie cu «argea» - război de țesut, termen de origine dacică. Toată viața, părintele Ilarion a fost un argat al celor suferinzi care credeau că poate alunga diavolul din mințile lor. Preot de leac L-am văzut în noiembrie 1998. O umbră în sutană neagră se ruga continuu. Rugăciunea era întreruptă pentru ca fiecare bolnav să-și rostească numele. «Piei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe cei care se roagă, dar de părintele Ilarion nu se apropia, continuă Haralambie. Când striga la diavoli să tacă, tăceau. Așa a pățit și în ianuarie, când necuratul dintr-un bolnav făcea urât. «Animalule, ce faci, îmi răstorni casa?» «Argatule, te strângem de gât!», țipau diavolii, dar nu se puteau apropia de el. Părintele Serafim citea și el câteodată moliftele Sfântului Vasile. Diavolii îi rupeau mâinile și el stătea în ghips câte trei luni. Sau rupeau lanțuri. «Argatule, te omorâm
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
răstorni casa?» «Argatule, te strângem de gât!», țipau diavolii, dar nu se puteau apropia de el. Părintele Serafim citea și el câteodată moliftele Sfântului Vasile. Diavolii îi rupeau mâinile și el stătea în ghips câte trei luni. Sau rupeau lanțuri. «Argatule, te omorâm! Nu mai citi! Ne arzi cu rugăciunea!...» «Taci din gură-acolo! Ce faci gălăgie?» Se potoleau. Țipau iar. Ne arzi cu rugăciunea! Venim la noapte și-ți dăm ispite!...» Activiști în rugăciune A stat între ziduri zidit. Sau
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
străin. Se urcă deci și el în brișcă. Caii porniră pe aleea de la intrare, ieșiră pe poartă și, ocolind livada, se-ndreptară spre celălalt pătrat. Aci se aflau șiruri de grajduri și coșare de vite, depozite pentru unelte, case pentru argați, totul astfel așezat, încît, la zăvorârea porții celei mari curtea să rămână închisă. Fiecare grajd se compunea din două componente laterale de zid pentru vite, un șopron central pentru căruță și un pod pentru fân acoperit cu țiglă și de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în picioare, fluturîndu-și fusta și părul. Intra în toate șurile și dormea în fin. Nu se lăsase până ce nu se scăldase în heleșteu, gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilecție o constituia un soi de cavalcadă specială. Argatul de la grajduri le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu blândețe și fără șa, ducând pe călăreți încet, la o simplă bătaie cu palma pe spinarea lor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu blândețe și fără șa, ducând pe călăreți încet, la o simplă bătaie cu palma pe spinarea lor. Cei doi, supravegheați la început de argat, se dedaseră binișor la acest sport și colindau singuri moșia. Însă Otiliei îi venise alt gust: să se urce chiar pe calul lui Felix. Calul, masiv, suportă fără obiecție îndoita greutate, și astfel oamenii văzură, crucindu-se, noua arătare, un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scăpăm de bombardamente. În ziua aceea, ca să vorbesc ca în evanghelii, umblam hai-hui prin curte și, jucându-mă la întâmplare - nici nu mai știu dacă voit sau nu -, am întors cheia în ușa povernei, unde mama mea intrase cu doi argați; era locul unde erau stivuite mari butoaie de țuică, așa-zisa țuică de Văleni. Sau, poate, am întors brusc cheia în ușă, speriat de cei câțiva oameni din curte care au început să țipe „Vin rușii!“ și au luat-o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu voci scăzute, ca la mărturisirea unui secret. Simțiseră mirosul de țuică venind dinspre povarnă. Și s-au îndreptat toți trei, tiptil și prudent, cu armele în mână, spre povarna unde o încuiasem pe maică-mea și pe cei doi argați. Au spart ușa cu piciorul și au intrat. Noroc că maică-mea și cei doi se ascunseseră în partea de lângă ușă și, când s-a deschis, ușa i-a ascuns în spatele ei. De altfel, rușii erau atât de magnetizați de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de magnetizați de marile butoaie de țuică, încât nu se uitau decât la ele; au tras în ele cu pistoalele, s-au pus în genunchi și au început să sugă. Atunci a ieșit repede afară mama mea și cei doi argați, care m-au luat în goană pe sus și m-au dus departe în sat, de groaza venirii rușilor, de care mulți fugeau înspăimântați, strigând cât puteau: „Vin rușii!“ Mie însă, venirea rușilor nu-mi apare ca o amintire neplăcută
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu blonda, totul plutind deasupra Limei, În Monterrico și posibilitatea de a călători În orice clipă doreai În Europa sau de a te vindeca de neurastenie și de a umple casa de musafiri Într-o zi cînd nici indigenii, nici argații În portocaliu nu-și puteau face apariția, nici administratorul portocaliu, dar totuși albastră, nu mă putea căuta la biroul pe care mi l-am aranjat foarte frumos și unde mă simt minunat, desigur, desigur, acum ar trebui să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzu că Al Capone devine foarte serios. Întotdeauna trebuie să-ți găsești o țintă În care să tragi, spuse el grav. — Bineînțeles că nu trăgea În ei, draga mea; nu fi atît de naivă; dar Îi făcea să danseze. Chema argații... — Erau indigeni? — Metiși, țărănoi, naiba știe ce erau! Era grozav să-i vezi cum sar. „O să-ți găuresc vîrful piciorului“, zicea și poc! o Împușcătură, poc! Încă una și poc! Încă una și tipii săreau de zor. „Nu, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
naiba știe ce erau! Era grozav să-i vezi cum sar. „O să-ți găuresc vîrful piciorului“, zicea și poc! o Împușcătură, poc! Încă una și poc! Încă una și tipii săreau de zor. „Nu, nu, nu! Don Fernando! Domnișorule!“ strigau argații. — O, nuuuuuuuuu! — Doar nu trăgea În ei, draga mea. — Nu trăgeam fiindcă nu era nevoie. — Du-le gheața, Întrerupse Carlos dialogul, adresîndu-se lui Celso. Le-a dus-o, spuse Arminda, dar Celso era Încă acolo. Lasă c-o duc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mod extensiv. Ferma de aici e numită Ranch. Unele au suprafețe de mii și mii de hectare, proprietate particulară sau proprietate de stat, dată în arendă. Organizarea unui Ranch e redusă la minimum. Câteva construcții pentru personal compus din 5-6 argați cowboy, care umblă călări pentru inspectarea turmelor. Vitele se nasc, se dezvoltă și mor pe câmp. Acolo unde iarna e grea se face fân. În statele sudice nici atât. În farwest vin fermierii din zona porumbului pentru a-și cumpăra vite
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
rolului pe care trebuie să-l joace mecanizarea în fermele lor. Condus de P. Pană mergem să vizităm ferma Harold Bruder, la câțiva kilometri de Urbana. Ferma aparține unui bancher și e cultivată de familia Bruder în dijmă. Nu are argați. Bruder e bacalaureat, nu e proprietar, și lucrează în dijmă. Întinderea fermei e de 242 hectare. O lucrează în dijmă de 12 ani. Proprietarul dă pământul și clădirile, jumătate din semințe, plătește impozitul și dă jumătate din vitele de rentă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
piesă de Crăciun, În dialect, pe care mă duceam s-o văd când eram copil, o farsă evlavioasă, cu păstorii despre care nu se Înțelegea dacă locuiau la Bethleem sau pe malurile Padului... Sosesc regii magi și-l Întreabă pe argatul păstorului cum se numește stăpânul lui, iar el răspunde: «Gelindo». Când Gelindo află asta, Îl ia la bătaie pe băiat pentru că, zice el, un nume nu se pune la dispoziția orișicui... În orice caz, dacă dumneata ești de acord, colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
contenește. La unele ferestre mai este încă lumină, în speranța că Moșul va zări casa. Un zgomot ciudat se aude deodată în pod și pe hornul mic se zăresc două căpșoare simpatice foarte cunoscute. Moș Crăciun și-a trimis înainte argații lui, pe Phit și Milt, să vadă dacă am adormit, pentru a-mi pune cadouri. Curând, și-a făcut apariția bunul Moș căruia iam pregătit o farfurie cu prăjituri. Moș Crăciun, am zis eu cu jumătate de glas. Ho! Ho
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și foarte credincios, drept pentru care a dăruit o bucată din livada sa unor călugări spre a construi un mic schit. Călugării au construit mai întâi o mică bisericuță din lemn și câteva chilii. Fiind foarte milostiv, boierul Giurgiu lăsa argații săi să ajute și calugării din schit la muncile lor agricole . Unii dintre argați chiar s-au stabilit în jurul schitului și și-au făcut case. Așa au apărut Giurgenii Boirești (1849) cuprinzându-i pe cei care lucrau pe moșia stăpânului
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
călugări spre a construi un mic schit. Călugării au construit mai întâi o mică bisericuță din lemn și câteva chilii. Fiind foarte milostiv, boierul Giurgiu lăsa argații săi să ajute și calugării din schit la muncile lor agricole . Unii dintre argați chiar s-au stabilit în jurul schitului și și-au făcut case. Așa au apărut Giurgenii Boirești (1849) cuprinzându-i pe cei care lucrau pe moșia stăpânului și mai apoi Giurgenii Mănăstirești (1871) pe care-și construiseră gospodării creștinii care purtau
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
să mărturisesc sincer și bărbătește că don Muñagorri (fără doar și poate, un cabanier demn de toată lauda) e un amftrion posac și neatent. Aproape că nu ne-a adresat nici o vorbă, preferând să stea la taclale cu vechilii și argații; Îl interesa mai mult viitoarea expoziție din Palermo decât minunata Întâlnire a Naturii cu Arta, a pampei cu Carlos Anglada, ce se producea treptat chiar pe moșia sa. Pe când jos defilau animalele, negre sub soarele În agonie, sus, pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
flûte. E bestială, care-ți distrage cartea asta atenția de la estancia. Dar mai nainte am vrut să-l văd pe Manuel și el stătea pe terasă, cu mania taurilor. Să tot fi fost șase când am luat-o pe scara argaților. Io, ce mai, am rămas și-am spus Ah! Ce panaramă! Io, cu vintiagu saumon, rezemată În shorts Vionnet de ostreață și, la doi pași, Manuel, răstignit În fotol, că prin spătar Îi băgase cuțitașu lu Pampa În cârcă. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-l găsească poliția. Mie mi-a adus cartea cu poze, pentru ca bănuiala mea să cadă tot asupra ta. Fără să-i stea nimeni În cale, a ieșit pe terasă și a Înfipt pumnalul În Muñagorri. Ocupați jos cu taurii, argații nici nu l-au zărit. Asta-i Providența. Omul a făcut totul pentru a tipări o carte cu scrisorele scrise de un bobleg și felicitări de Anul Nou. E de-ajuns s-o privești pe damă pentru a ghici ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]