4,072 matches
-
Din motive greu de imaginat, mulți albi sunt singurateci, nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe un fundal de stele, și pe ea, pe Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ție? Dragi to’arăși și pretini... Lume, lume... sorooo lume, din bucata mea de pâineee... Dictatorul a fugit... trrrrtrrrr... Nu vă fie frică... Mai bine mort decât... un căcat... Nu vreau să cobor... Nu vreau... Macarale râd în soare... macaraleee... argintii în zori de zi... Dac-am să crap, hienele astea mai au subiect... nu cine știe ce, așa, de-o coloană de pagina opt... Știi, nu durează mult extazul. Nu ține mult, chiar și dup-o doză... tot ce-ai avut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mâna dreaptă, plină de inele, la inimă, arată că-i este greu să respire, ridică dantela până la jumătatea nasului și-și culege o lacrimă cu o batistă gălbuie. Veghează mai apoi, cu fruntea pe muchia copârșeului din mahon, cu mânere argintii. Dacă vrea să leșine, probabil o va face mâine, pe la 11.45-12.00, când se va termina speech-ul directorului, când va începe să recepționeze condoleanțele. Va marca finalul. O vor sprijini cei doi doctoranzi de casă ai lui Pârvulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un fluture tatuat pe umărul stâng și-un stilet coborând spre sâni, cel mult șaisprezece ani. Întinde ostentativ țigara să i-o aprind. - Îmi cumperi ceva de băut, amice? se apleacă să mă pot uita în decolteul tricoului cu fire argintii și inimioare. - Caută pe altul, pe mine scrie, cu litere de-o șchioapă, „indisponibil”, „stăpânul nu e acasă”, “închis pentru deratizare”. N-ai văzut? - Ce ești așa nașpa? Doar bătrânilor le plac prospăturile. Hai, vreau un Martini cu gheață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dau numele arhipelagului și ale căror imense carapace Îi slujeau mai tîrziu pentru strîngerea apei de ploaie cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
agentei imobiliare cu întrebări despre unghiul în care cade lumina soarelui de dimineață în sufragerie și dacă guvernul provinciei ar autoriza crearea unui helioport particular în spatele piscinei. Înaintând spre scări, uite spatele delicios al prințesei Brandy, o haină de vulpe argintie aruncată pe umerii lui Brandy și metrii unei eșarfe de brocart legate în jurul chicii fâlfâitoare de păr roșcat a lui Brandy Alexander. Vocea reginei absolute și umbra de L’Air du Temps sunt trena invizibilă dindărătul a tot ceea ce reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ciment. Astea erau cuvintele, greșeală prostească, focar, prăvălire. Ghinionu’ avocatului. Marele meu accident. Sora Katherine venea să-mi verifice semnele vitale la fiecare șase ore. Să-mi verifice pulsul cu acul iute al secundarului de la ceasul ei bărbătesc, gros și argintiu. Să-mi lege banda tensiometrului în jurul brațului. Ca să-mi controleze temperatura, îmi împingea în ureche un fel de pistol electric. Sora Katherine era genul de călugăriță care poartă verighetă. Iar oamenii căsătoriți întotdeauna cred că răspunsul stă-n iubire. Sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sol și do. Sunt circa 160 de hertzi. Brandy Alexander și felul cum arăta transformau restul lumii într-o realitate virtuală. Își schimba culoarea din fiecare nou unghi. Devenea verde la un pas de-al meu. Roșie la următorul. Devenea argintie și aurie și apoi rămase undeva în spatele nostru, dispăru. — Sărmana, trista și dezorientata de ea, zise sora Katherine și scuipă pe podeaua de ciment. Se uită la mine cum lungesc gâtul ca să mă uit înapoi pe coridor și mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
numai că-i doar o vânzare de treizeci de minute. Aparatul de filmat sare la altă fată într-o rochie cu paiete, aceasta înaintează anevoie printre membrii unui public compus din vagabonzi și turiști din Midwest. De pe-o tavă argintie, fata oferă o selecție de tartine unui cuplu în cămăși hawaiiene identice care-și sărbătorește nunta de aur, dar cuplul și toți ceilalți, cu puloverele lor grele și colierele aparatelor de fotografiat, toți fixează ceva sus și la dreapta, afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
emanând mirosul ăla încins de plastic care-ți dă o durere de cap amețitoare când becurile stau în priză prea mult timp. Bradul e tot o magie și o scânteie, plin cu globurile noastre roșii și aurii și fâșiile alea argintii de plastic încărcate de electricitate statică pe care oamenii le numesc țurțuri. În vârful bradului e-același îngeraș jigărit cu față de păpușă de gumă. Polița șemineului e acoperită cu același păr de înger din fibră de sticlă care-ți intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
puțin în gură, Pio Rhea zice: — Regina pur și simplu nu are nevoie de problemele tale, nu în noaptea asta. Zice: Noi suntem familia de care fata de top are nevoie. Pe combina stereo e o poză într-o ramă argintie înfățișând o fată frumoasă pe un fundal uniform de studio, zâmbind unui obiectiv nevăzut, un fotograf invizibil spunându-i: Dă-mi pasiune. Flash. Dă-mi veselie. Flash. Dă-mi tinerețe și energie și inocență și frumusețe. Flash. — Prima familie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
n-am terminat cu ea. Dacă Brandy merge cu tine, zice Pio Rhea, estrogenele conjugate și le poate plăti singură. Și vaginoplastia. Și labioplastia. Să nu mai vorbim de electroliza scrotală. Pozei de pe combina stereo, stupidei fețe zâmbărețe din rama argintie, Dia Rhea îi zice: — Nici una din astea nu-i ieftină. Dia Rhea ridică poza și mi-o întinde, trecutul privindu-mă în față, și Dia Rhea zice: — Așa, așa a vrut să arate Brandy, ca târfa aia de soră-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prin publicul din platou în rochia ei cu paiete implorând oamenii să-i mănânce produsele secundare de carne. Brandy schimbă canalul. Brandy schimbă canalul. Brandy schimbă canalul. Evie e peste tot după miezul nopții, oferind ceea ce are pe-o tavă argintie. Spectatorii din studio o ignoră, privindu-și propria imagine pe monitor, blocați în bucla de realitate în care se privesc pe ei înșiși cum se privesc pe ei înșiși, încercând, așa cum facem de fiecare dată când ne uităm în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
plăcere a lor este să se învârtă în jurul oricărui obiect plutitor, lăsându-se foarte usor prinși cu ajutorul unei momeli puse într-un cârlig. Un lucru curios cu privire la ei este că în momentul când sunt trași pe punte culoarea lor frumoasă, argintie, se transformă într-un auriu murdar, cu pete albastre, însă după ce mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau folosindu-se de harpoane sau de cârlige de sidef, de os sau de lemn, pe care le fabricau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vadă, Tovarășa Lătrău spune: — Am ochi verzi, nu căprui, și culoarea naturală a părului meu e arămiul. Se uită în timp ce el scrie verzi, apoi zice: Și am un mic trandafir roșu tatuat pe bucă. Ochii i se opresc pe reportofonul argintiu care se ițește din buzunarul cămășii, cu micul microfon acoperit cu o grilă metalică, și spune: Nu scrie păr vopsit. Femeile fie își accentuează, fie își nuanțează culoarea părului. Lângă ei stă domnul Whittier, ținând strâns cu mâinile lui tremurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi, ca o friptură cusută cu ață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nimic. Țârul de Sfânt Fără-Mațe e mereu cu fața ridicată-n sus, cu gura deschisă ca a unui pui de pasăre, în timp ce-și toarnă pe gât chili sau plăcintă cu mere sau plăcintă cu carne dintr-o pungă argintie Mylar. Mărul lui Adam îi zvâcnește la fiecare înghițitură, limba îi împinge amestecul călduț în spatele dinților. Mestecându-și tutunul, Pețitorul scuipă pe covorul pătat și spuse că imobilul ăsta igrasios, încăperile întunecoase în care apa se scurge pe pereți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fie un nemernic. Așezată pe marginea unui scaun îmbrăcat în catifea albastră, Miss America încuviința dând din căpșorul blond. Scuturându-și buclele. Înțelegea. Înțelegea. Apoi a spus: — Cheia? Și domnul Whittier i-a spus: — Nu. Avea pe genunchi o pungă argintie de plastic Mylar plină cu pui Marsala, și peste tot în jurul lui covorul albastru era peticit cu bucăți lipicioase de mucegai. Fiecare pată umedă ca o umbră cu brațele și picioarele întinse. Ca o nălucă mucezită. Luând o lingură plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
petrecută înăuntru am mâncat curry de legume cu orez. Am mâncat somon teriyaki. Toate, alimente dehidomnișoaratate prin congelare. De mâncare aveam fasole verde sigilată în pungi de plastic Mylar pe care nu le puteai rupe cu mâinile. Pe fiecare pungă argintie era imprimată cu vopsea neagră inscripția „rezistent la viermi”. Aveam fasole verde rezistentă la viermi și tocăniță de pui la ceaun și știuleți întregi de porumb dulce cu bobul auriu. În fiecare pungă zuruia câte ceva, ca niște vreascuri sau pietricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rezistent la viermi”. Aveam fasole verde rezistentă la viermi și tocăniță de pui la ceaun și știuleți întregi de porumb dulce cu bobul auriu. În fiecare pungă zuruia câte ceva, ca niște vreascuri sau pietricele sau nisip. Fiecare pungă, o pernă argintie umflată cu azot pentru a-i păstra conținutul mort. Lasagna cu sos de carne sau ravioli cu brânză. Rezistente la viermi ori ba, Veriga Lipsă putea sfâșia o pungă doar cu mâinile lui acoperite cu păr creț ca ăla pubian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte, în perna argintie găseai chiftea de casă sau tocană de vită Stroganoff. Ne așezam pe covorul albastru al scărilor din hol, o cascadă cu falduri albastre, cu fiecare treaptă îndeajuns de lată încât puteam sta toți unul lângă celălalt și coatele nu ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unul lângă celălalt și coatele nu ni se atingeau. Era aceeași tocană Stroganoff pe care președintele și membrii Congresului ar mânca-o în timpul unui război nuclear, în buncărul lor ascuns adânc sub pământ. Era de la același producător. Pe alte pungi argintii era scris “Drăcușori de Ciocolată” sau “Banane Foster”. Piure de cartofi. Macaroane cu brânză. Cartofi pai dehidomnișoaratați. Toate astea, hrană la minut. Fiecare pungă avea un termen de valabilitate până la care n-avea să expire înainte de moartea noastră. O viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îngenunchează deasupra trupului lipsit de viață. Nu plâng, însă ochii lor sunt atât de măriți încât se vede albul jur-împrejurul irișilor, așa cum ai face ochii mari în fața unui loz câștigător. Privind leșul, Sfântul Fără-Mațe mănâncă spaghete reci dintr-o pungă argintie. În fiecare îmbucătură roșie din care picură sosul, sunt fire din părul pisicii. Aici suntem noi împotriva noastră pentru următoarele trei luni. Din capul scărilor, așezat în scaunul său cu rotile, domnul Whittier ne privește. Alături, Contele Calomniei e ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în copilărie. Îi știu gropița din bărbie, și fiecare pistrui de pe nas. Strungăreața dintre cei doi incisivi, știu cum obișnuia să fluiere prin ea. Aici și acum, îi dă o injecție câinelui. Stând în picioare lângă o masă de oțel argintiu într-o încăpere friguroasă cu faianță albă, ținând câinele de blana de pe ceafă, spune ceva despre paraziți la inimă. Când l-am găsit în cartea de telefon, eram orbit de lacrimi, mă temeam că ar putea să-mi moară câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scufundă. Cu mâinile tremurătoare agitându-se în aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie de plastic Mylar înlăuntrul căreia zornăiau bucățile de sfeclă uscate ca niște jetoane de poker. Sfântul Fără-Mațe a dat găuri în toate pungile conținând carne de porc, de pui și de vită. El nefiind în stare să digere carnea. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]