376 matches
-
profesorul Ramsay citește o lucrare pe care el și Rayleigh o adresau Societății Regale privind descoperirea. În anul 1904 Rayleigh primește Premiul Nobel pentru Fizică, iar Ramsay pentru Chimie. Cu toate acestea, nu ei au fost primii care să descopere argonul, deși au fost primii care l-au identificat. Izolarea argonului a avut loc în 1785, la Clapham, Londra, de către Henry Cavendish. Având propriul său laborator, el a inițiat diverse investigații ale chimiei atmosferice. Luând o mostră de aer, Cavendish trecea
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
o adresau Societății Regale privind descoperirea. În anul 1904 Rayleigh primește Premiul Nobel pentru Fizică, iar Ramsay pentru Chimie. Cu toate acestea, nu ei au fost primii care să descopere argonul, deși au fost primii care l-au identificat. Izolarea argonului a avut loc în 1785, la Clapham, Londra, de către Henry Cavendish. Având propriul său laborator, el a inițiat diverse investigații ale chimiei atmosferice. Luând o mostră de aer, Cavendish trecea un curent electric prin aceasta și absorbea gazele formate, însă
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
reușit să identifice elementul care produse acele linii, însă descoperirea acestuia era doar rezultatul încercării de rezolvare a unei enigme legate de o trăsătură a nitrogenului: de ce densitatea acestuia depinde de modul în care a fost obținut. Principalii izotopi ai argonului sunt Ar(99,6%), Ar(0,34%) și Ar(0,06%). În natură K cu un timp de înjumătățire de 1,25x10 ani se dezintegrează în Ar(11,2%), restul dezintegrându-se în Ca. În atmosferă Ar și Ar sunt
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
de octet, este foarte stabil și opune o rezistență foarte mare la combinarea cu alte elemente. Până în 1962 se credea că toate gazele nobile sunt inerte din punct de vedere chimic. În august 2000 s-a creat primul compus al argonului, expunând o mostră de argon înghețat, care conținea fluorură de hidrogen, la raze ultraviolete. S-a obținut hidro-fluorură de argon (HArF) un compus stabil până la temperatura de 40 K (-233 °C). Argonul reprezintă 0,934% din punct de vedere al
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
și opune o rezistență foarte mare la combinarea cu alte elemente. Până în 1962 se credea că toate gazele nobile sunt inerte din punct de vedere chimic. În august 2000 s-a creat primul compus al argonului, expunând o mostră de argon înghețat, care conținea fluorură de hidrogen, la raze ultraviolete. S-a obținut hidro-fluorură de argon (HArF) un compus stabil până la temperatura de 40 K (-233 °C). Argonul reprezintă 0,934% din punct de vedere al volumului și 1,29% din
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
că toate gazele nobile sunt inerte din punct de vedere chimic. În august 2000 s-a creat primul compus al argonului, expunând o mostră de argon înghețat, care conținea fluorură de hidrogen, la raze ultraviolete. S-a obținut hidro-fluorură de argon (HArF) un compus stabil până la temperatura de 40 K (-233 °C). Argonul reprezintă 0,934% din punct de vedere al volumului și 1,29% din punct de vedere a masei din atmosfera terestră. Se extrage din atmosferă prin intermediul fracționării, un
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
august 2000 s-a creat primul compus al argonului, expunând o mostră de argon înghețat, care conținea fluorură de hidrogen, la raze ultraviolete. S-a obținut hidro-fluorură de argon (HArF) un compus stabil până la temperatura de 40 K (-233 °C). Argonul reprezintă 0,934% din punct de vedere al volumului și 1,29% din punct de vedere a masei din atmosfera terestră. Se extrage din atmosferă prin intermediul fracționării, un proces prin care de asemenea se obțin și gazele azot, oxigen, neon
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
din punct de vedere al volumului și 1,29% din punct de vedere a masei din atmosfera terestră. Se extrage din atmosferă prin intermediul fracționării, un proces prin care de asemenea se obțin și gazele azot, oxigen, neon, kripton și xenon. Argonul care fierbe la 77,3K se obține industrial distilând aerul lichid, obținând azot(87,3K) și oxigen(90,2K). Aproximativ 700.000 t de argon se obțin anual. Ar se obține din dezintegrarea K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
proces prin care de asemenea se obțin și gazele azot, oxigen, neon, kripton și xenon. Argonul care fierbe la 77,3K se obține industrial distilând aerul lichid, obținând azot(87,3K) și oxigen(90,2K). Aproximativ 700.000 t de argon se obțin anual. Ar se obține din dezintegrarea K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei tehnici se pot data roci. Argonul are un spectru larg de folosință fiind folosit în următoarele domenii: Deși nu este toxic, argonul este periculos deoarece
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
se obține industrial distilând aerul lichid, obținând azot(87,3K) și oxigen(90,2K). Aproximativ 700.000 t de argon se obțin anual. Ar se obține din dezintegrarea K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei tehnici se pot data roci. Argonul are un spectru larg de folosință fiind folosit în următoarele domenii: Deși nu este toxic, argonul este periculos deoarece, înlocuind oxigenul, provoacă asfixierea.
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
000 t de argon se obțin anual. Ar se obține din dezintegrarea K prin captură de electroni. Cu ajutorul acestei tehnici se pot data roci. Argonul are un spectru larg de folosință fiind folosit în următoarele domenii: Deși nu este toxic, argonul este periculos deoarece, înlocuind oxigenul, provoacă asfixierea.
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
cum ar fi tratarea suprafețelor, funcționarea laserilor, iluminatul electric, obținerea reacțiilor de fuziune nucleară. Sunt utilizate, atât în iluminatul public, cât și al locuințelor, datorită randamentului mare față de becurile cu incandescență. Cele mai comune tuburi conțin un gaz nobil inert, argon sau neon, și vapori de mercur. Plasma astfel obținută emite în UV. Suprafața tubului este acoperită cu o substanță fluorescentă care emite un spectru continuu, în domeniu vizibil. În funcție de gazul de lucru utilizat se pot obține diferite culori ale radiației
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
Plasma astfel obținută emite în UV. Suprafața tubului este acoperită cu o substanță fluorescentă care emite un spectru continuu, în domeniu vizibil. În funcție de gazul de lucru utilizat se pot obține diferite culori ale radiației emise, (roșu pentru neon, albastru pentru argon, galben pentru vaporii de sodiu). Este utilizat în construcția televizoarelor, a monitoarelor și a tabelelor de afișaj. Pixelii sunt redați cu ajutorul unei rețele de mici incinte în care se formează plasma. Pentru fiecare pixel există câte trei asltfel de incinte
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
iulie 1916) a fost un chimist britanic, profesor universitar la Bristol și Londra laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1904, pentru descoperirea elementelor gazoase inerte din aer. Alături de Lordul Rayleigh a descoperit, în 1894, un nou element, denumit argon, aparent inert din punct de vedere chimic; și-au anunțat descoperirea la începutul anului 1895. ""ca recunoaștere pentru descoperirea gazelor inerte și a găsirii locului lor în tabelul periodic al elementelor"" s-a născut în Queen’s Crescent, Glasgow. Ambii
William Ramsay () [Corola-website/Science/308820_a_310149]
-
aducă Premiul Nobel mai târziu. A avut contribuții importante în chimia organică, chimia anorganică și chimia fizică. A cercetat structura moleculară a lichidelor pure și a explicat în 1879 mișcarea browniană ca rezultat al șocurilor moleculare. A descoperit gazele nobile ( argonul, (1894), în colaborare cu Lord Rayleigh) și gazele inerte (kripton, neon, xenon, 1895), împreună cu M.V. Travers și a determinat locul lor în sistemul periodic al elementelor lui Mendeleev, a obținut (1895) heliul. În anul 1903, alături de Frederick Soddy a anunțat
William Ramsay () [Corola-website/Science/308820_a_310149]
-
din America de Nord și America de Sud. Cantități mici se găsesc și în Africa de Sud.Pulberea de rutheniu se obține printr-un procedeu complex, prin reacția de reducere cu hidrogen a cloritului de amoniu-rutheniu, obținerea metalului compact se obține prin topirea pulberii în prezența argonului ca gaz protector.Rutheniul se mai poate obține din reactoarele atomice, acest tip de rutheniu fiind utilizat ca izotop radioactiv. Legăturile rutheniului sunt foarte asemănătoare cu cele ale cadmiului, fiind cel puțin 8 faze (trepte) de oxidare cele mai frecvente
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
iar bihidrura are cristale cubice. Alte câteva săruri de berkeliu sunt cunoscute, printre care se numără și oxisulfura de berkeliu (BkOS) și azotatul hidratat (), clorura (), sulfatul () și oxalatul de berkeliu (). Descompunerea termică la 600 °C a într-o atmosferă de argon (ce ajută la evitarea oxidării la ) produce cristalele ortorombice cu fețe centrate ale oxisulfatului de berkeliu cu valență trei (). Acest compus este stabil termic la cel puțin 1000 °C întro atmosferă neutră. Cel mai ’’longeviv’’ izotop al berkeliului este Bk
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
Chiar și păstrat sub ulei mineral, samariul se oxidează progresiv și prinde la suprafață o pojghiță de culoare gri-gălbuie datorată formării amestecului de oxid-hidroxid. Aspectul metalic al unei probe poate fi conservat prin sigilarea sa sub un gaz inert ca argonul. Samariul este complet electropozitiv și reacționează lent cu apa rece și foarte repede cu cea fierbinte pentru a forma hidroxidul de samariu: Samariul se dizolvă repede în acid sulfuric diluat pentru a forma o soluție ce conține ioni de samariu
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
tot gazul este recirculat printr-un cartuș epurator care reține bioxidul de carbon. Sunt folosite și în activitățile de scufundare profesională cu alimentare de la suprafață, scufundare în saturație, case submarine și laboratoare hiperbare. Gazele neutre (inerte) folosite sunt: heliu, neon, argon; se mai pot folosi azot și hidrogen. Amestecul de respirație rezultat din combinarea oxigenului cu aceste gaze se mai numește și amestec de respirat sintetic. Amestecurile gazoase sintetice sunt utilizate în scufundare pentru evitarea unor accidente de scufundare ca narcoza
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
accident de decompresie datorită tabelelor de recompresie mult mai complexe. Amestecul respirabil Neox a fost folosit cu succes în scufundări simulate în laborator hiperbaric până la adâncimea de 300 m. Argox sau Argonox (Ar-O) este amestecul respirator sintetic alcătuit din argon și oxigen. În teorie, argox ar putea fi folosit ca un gaz de decompresie la palierele de mică adâncime 3 m...15 m (20% O, 80% Ar). Argox nu poate fi utilizat pentru scufundări mai profunde din cauza efectelor sale narcotice
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
În teorie, argox ar putea fi folosit ca un gaz de decompresie la palierele de mică adâncime 3 m...15 m (20% O, 80% Ar). Argox nu poate fi utilizat pentru scufundări mai profunde din cauza efectelor sale narcotice. <br/br>Argonul este un gaz inert foarte narcotic, mult mai narcotic decât azotul și de asemenea foarte dens, ce conduce la dificultăți respiratorii la adâncimi mai mari, însă nu produce distorsionarea vocii ca heliul. Argox este încă foarte rar utilizat și testat
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
narcotic, mult mai narcotic decât azotul și de asemenea foarte dens, ce conduce la dificultăți respiratorii la adâncimi mai mari, însă nu produce distorsionarea vocii ca heliul. Argox este încă foarte rar utilizat și testat ca și gaz pentru respirație, argonul fiind cel mai adesea utilizat în stare pură pentru umflarea costumelor uscate de scufundare pentru că are o conductivitate termică mai scăzută (68% față de aer) și un preț de cost relativ ieftin. Heliul nu se pretează pentru costumele uscate din cauza conductivității
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
este un crater de impact meteoritic în Regiunea Kirovohrad din Ucraina. Craterul are 24 km în diametru și vârsta sa este estimată la 65.17 ± 0.64 milioane ani, estimarea vârstei este făcută pe baza datării cu argon. Vârsta sa este situată cu o mică eroare în aceeași perioadă cu Craterul Chicxulub în Mexic și Granița K-T. Impactul Chicxulub se crede că a provocat dispariția în masă de la sfârșitul erei Cretacic, care a inclus dispariția dinozaurilor. Impactul
Craterul Boltîș () [Corola-website/Science/322895_a_324224]
-
milioane ani. Ulterior, datările radiometrice au redus incertitudinea. Concentrația de produse de descompunere a U238 în pahare din craterul de impact au fost folosite pentru a obține o vârstă de 65.04 ± 1.10 de milioane de ani. Analiza cu argon a dat o vârstă de 65.17 ± 0.64 milioane ani. Aceste vârste sunt similare cu cea a Craterului Chicxulub. Un studiu din august 2010 a unor piroane antice de ferigă sugerează că impactul Boltysh probabil a avut loc cu
Craterul Boltîș () [Corola-website/Science/322895_a_324224]
-
23300000-0 Diverse produse petroliere 23310000-3 Vaselină și ceară de țiței 23311000-0 Vaselină 23312000-7 Parafină 23313000-4 Ceară de țiței 23320000-6 Reziduuri de țiței 24000000-4 Substanțe chimice, produse chimice și fibre sintetice 24100000-5 Produse chimice 24110000-8 Gaze 24111000-5 Gaze industriale 24111100-6 Hidrogen, argon, gaze rare, azot și oxigen 24111120-2 Argon 24111130-5 Gaze rare 24111131-2 Heliu 24111139-8 Neon 24111140-8 Gaze medicale 24111150-1 Hidrogen 24111160-4 Azot 24111161-1 Azot lichid 24111170-7 Oxigen 24111200-7 Compuși anorganici ai oxigenului 24111210-0 Dioxid de carbon 24111220-3 Oxizi de azot 24111230-6
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]