3,560 matches
-
ceea ce numim limbaj de lemn). Văd aici ideologia pătrunzând în gramatică; semn că ideologia stăpânește căile prin care se poate acționa asupra minții cetățeanului; este o formă de atentat la sensul tare al libertății. Dorul față de forme de viață tradiționale, arhaice (ceea ce ar însemna esențiale, cele care constituie principii ale vieții actuale; a se vedea sensul termenului grecesc arhe) ne este dat de acele modalități de-a fi în lume diferite de ale noastre, dar care le fac posibile pe acestea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
poate observa rolul bărbatului în cultura arabă: huwa înseamnă "el". Femeia nu are loc în expresia arabă pentru "id est", nu înseamnă nimic în devenirea identitară. Totuși, în perioada preislamică, beduinele își însoțeau bărbații în luptă - iar printre marii eroi arhaici sunt și câteva vestite poete (Al-Hansa', Rabi'a), care au lăsat "pecetea de fier încins" asupra neamului lor. De-a lungul secolelor islamice însă, structurile familiale și cele de putere s-au dezvoltat exclusiv sub controlul bărbaților, într-o ordine
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
maestră în arta supraviețuirii, la un trai acceptabil, la școlarizare, apoi la bunăstare și aspirații sociale și culturale împlinite. Totodată este parcurs drumul conștiinței individuale și de grup, al ideologiilor simultane și succesive, cu fiecare nouă etapă: de la cea quasi arhaică, a țăranilor înapoiați și resemnați, la cea a celor ce au acceptat fascismul local, siliți sau doar interesați de avantaje mărunte, în vreme ce alții, în contact cu nordul mai dezvoltat, ajung la conștiința și protestul social, ocupînd latifundiile necultivate imediat după
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
Franța), cu deschideri spre existențial și social - (3) Barbu: autor al celei de-a doua revoluții posteminesciene a limbajului poetic (în sensul "poeziei pure" mallarmeene) și introductorul temei "balcanice" tratate în aceeași cheie - (4) Blaga, care transfigurează modern mentalitatea tradițională, arhaică, iar prin ecourile din Expresionismul german recheamă setul de influențe care, în alt moment, modelaseră personalitatea poetică eminesciană. Avangarda "eclectică" din interbelic, reprezentată de: (1) Vinea, ca mare "animator" și go between al curentelor europene de avangardă în România - omologul
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
Din ele se desprinde portretul unui spirit erudit căruia știința teoretică nu i-a atrofiat flerul limbii. Așa se face că istoricul are un foarte eficient dozaj al limbii de care face uz. E miezos fără să fie dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei savante cu mustul vocabulelor pitorești. De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie a catapetesmelor
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
părul lui uscat, plin de praful puțului de apă. Sângele lui se făcu foc, sufletul i se topi și viața i se scurse toată în mâinile lor." (pag. 109) Sinceritatea aceasta a stilului, lucrătura minuțioasă asupra sonorității fiecărei fraze, pshidelelismul arhaic sunt câteva din certele calități - remarcabile - ale Mariei Ellis. Numai că exercitarea lor bidimensională nu duce, de cele mai multe ori, prea departe. Fără o tramă palpabilă - și nu inventată simultan cu arborele genealogic narativ - și fără o conștiință a jocului de
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
și dramele doamnei ToganÜ, interesul ei pentru fenomenul posedării de către spirite, eseul scris în tinerețe oferind o interpretare de mare originalitate unui personaj feminin din capodopera Genji. Simetrii vizibile Ce au în comun cele două romane? Fiecare apelează la fondul arhaic și la marea tradiție literară a propriei lumi, au inserate pasaje de poezie sau de proză, ca oglinzi ale căror ape curg spre adâncul esoteric al semnificațiilor. Ca arhitectură narativă, ambele au structură ternară: trei zile și trei nopți ordonează
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
plin secol XX tradiția șamanelor japoneze. Cât despre povestea doamnei RokujÜ, cea îndrăgostită de strălucitorul prinț Genji, cu sentimente atât de puternice încât ajunge să-l terorizeze, și pe el și pe femeile care îl iubesc, parcă reia o practică arhaică. Doamna ToganÜ manifestă aceeași tărie, cruzime și elevație spirituală ca doamna RokujÜ: femei din familii aristocrate, instruite și foarte cultivate, pline de talent și de spirit posesiv. Domnișoara Christina distruge tot în viață și în moarte: femeile familiei par apăsate
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
tânara discipolă Toe și fratele acesteia. Dar cruzimea față copiii ei, față de sine însăși rămâne până la sfârșit cel mai greu de înțeles. Curioasă este nu doar întâlnirea celor două romane, ci și pasiunile similare ale celor doi autori pentru fondul arhaic, pentru o figură tutelară a propriei literaturi: Mircea Eliade a avut un veritabil cult pentru personalitatea și scrisul eminescian, Enchi Fumiko a transpus în limba japoneză modernă romanul Genji, capodopera doamnei Murasaki. Și, ca ultime coincidențe: Enchi Fumiko s-a
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
au astăzi pentru noi valoare în sine. Paginile lui Russo relevă o dominantă tematică asociată unei dominante stilistice, amîndouă la fel de vizibile. Pe de o parte, obsesia timpului, detectabilă pretutindeni și avînd un sens clar - regretul pentru dispariția Moldovei patriarhale și arhaice. Luptător pentru progres, participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident, Russo nu-i nici pe departe
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
o incredibilă și nemeritată glorie europeană, poema lui Russo rămîne astăzi notabilă doar printr-o anumită performanță stilistică. Deși preia schema simetrică și obositoare din Paroles d^un croyant, Russo o umple cu substanță locală, apelînd la turnuri de frază arhaice, la regionalisme, și prezentîndu-și opera drept un manuscris "găsit într-o mînăstire": încă o dovadă de arhaitate! în contrast cu fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
fi, în chip absolut evident, medierea. Familiarizarea treptată cu spațiile și cu gesturile aflate la distanțe mari. Iată motivul pentru care, practic, nu avem, în versurile Ioanei Nicolaie, nici tropi, nici algoritmi poetici minimaliști. Chiar dacă adesea sintagmele par a suna arhaic sau ușor dialectal, chiar dacă ne încurcăm din când în când în răsturnări de topică venite din alte vremuri, avem la tot pasul semnele unor căutări ale acordului dintre limbaj și rămășițele vagi ale unei lumi incert plasate între deasupra și
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
privi panoramic și unificator o realitate esențialmente fragmentată stă, în mod indubitabil, dualismul profund al artistului, unul născut din chiar regimul său existențial. Format la intersecția unor realități divergente, a naturii fruste cu mesajele culturii, a ruralului cu urbanul, a arhaicului cu modernitatea și a obiectualității cu virtualul, Max Dumitraș a spart barierele, a împăcat contrariile și a remodelat limbajele. Toate reperele culturii tradiționale mai mult sau mai puțin localizate istoric și etnografic, dar și acelea ale arhaicității pur și simplu
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
construiește, prin absorbția textului în imagine, cărți halucinante, concepe și dezvoltă acțiuni, creează instalații, intervine în spații publice, folosește camera foto și video, adaptează cele mai vechi și banale materiale și tehnici la cele mai subtile provocări ale contemporaneității. Formele arhaice se convertesc subit în repere ale unei surprinzătoare avangarde, clasicismul se instalează confortabil în forme de lut sau în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de nuiele, romantismul se naște din coloratura afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
de pictură Marin Sorescu. Lucrări mai vechi și mai recente, adică din anii �90, oscilînd între un abstracționism ingenuu și un figurativ ludic, conturează o personalitate artistică profundă și complexă, al cărei nucleu se constituie din fuziunea unei prodigioase memorii arhaice cu enorma capacitate de emoție a copilăriei. O lume placentară, abia enunțată la nivelul figurației, născîndu-se ezitant din substanța cromatică și din tușa sincopată, trimite nemijlocit către miturile elementare ale vieții domestice, cu precădere spre cele din orizontul bestiariului rural
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
Gheorghe Grigurcu Gheorghe Pârja ne propune un aliaj între vechime și modernitate, între simplitatea vocii inițiale a dezrădăcinatului și complexitatea rostirii sale pe planul unei culturi poetice care a evoluat. De la premisele universului arhaic poetul ajunge la un rafinament nervos ce-și caută efectele fără a se pierde din vedere arhetipul. Mai mult decît de Blaga, asemenea versuri ni se înfățișează precedate de "notațiile" lui Emil Isac, primul poet ardelean "modernist", cu alura lor
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
alcătuire a unui context muzical, fie o clasificare subtilă a materialității actului componistic, dictată de gradul de teatralitate al factorului sonor. Tentativele de repunere pe rol a oralității primordiale au totuși vagi șanse de izbîndă atîta vreme cît, spre deosebire de epocile arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a limbajelor particulare, insulare, nu de puține ori factice și perisabile. Mai mult, încărcate de anexe, în care se scufundă imperturbabil. Henry Flynt spunea că muzica de orientare conceptuală
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
mistice, colindele au apărut parcă mai pline de vitalitate, de prospețime, cu mesajul lor creștin nediminuat, fiindcă ele, spunea C. Brăiloiu, "reprezintă, în ansamblu, o adevărată Biblie a imaginației populare, o Biblie plină însă de ecouri păgâne", cu textele lor arhaice și cu muzica lor amintind de aceea a colindelor apusene, cum spunea tot Brăiloiu, cum toate secțiunile lor - protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul și fata - iubiți și pețitori, despre curtea feudală, edificatoare și moralizatoare, biblice și apocrife, colinde-baladă, colinde-cântec. Cât de
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
din urmă făcând parte Colindul leului, examinat de Adrian Fochi (1970), Mihai Pop, The "Colinda" with the Lion (1975), Monica Brătulescu, Motivul leului în contextul colindelor vânătorești (1979), Vasile V. Filip, Universul colindei românești în perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică, studiu monografic și cu un capitol despre colindul în cauză (1999). Asupra acestui colind s-a aplecat, cu stăruință, și Ion Taloș, în 1988, în Fabula (Berlin), în 1996 în Enzyklopädie des Märchens (Berlin, New York) și recent, mai amplu, în
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
Gheorghe, autorul Infernului discutabil ilustrează instinctiv mișcarea recuperatoare a spiritualității rurale,întoarcerea spre un trecut ocultat de nefastul "realism socialist".E o ofrandă dar și un soi de sacrificiu al poetului care-și subordonează puternicul impuls individualizant viziunii unei colectivități arhaice. Energia, dispoziția rebelă, intransigența trec în contul universului mitic autohton, comunicînd cu arhetipul unui sat pe cale de dispariție. În fond avem a face cu un sămănătorism trecut prin adîncimile creației lui Blaga și surprins în starea sa de criză finală
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
dreptul bizară alură a scrisului său. Mai precis, articolele pe care le semnează fac o impresie aparte din cel puțin două motive: mai întîi, fiindcă izbesc prin aticismul baroc al sintaxei folosite. Scrisul lui Ion Papuc are ceva din rafinamentul arhaic al scriitorilor de modă veche, rafinament vădit în lungirea frazei peste pragul obișnuit al modei actuale, dar și în imprimarea unui ritm lent, de curgere grea, care dă cititorului certitudinea unei profunzimi apăsătoare. Ion Papuc scrie profund, onest și fără
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
Geta Năpăruș. Cu primul, Ilie Boca are în comun sensibilitatea, rafinamentul unic al privirii și un interes profund pentru un anumit gen de livresc al imaginii, pentru sursele fruste ale picturii populare care perpetuează pînă astăzi un fel de reprezentare arhaică, fără identitate și fără vreun profil moral. Și la Mitroi și la Ilie Boca, această scufundare în memoria primordială a imaginii are drept consecință o expresie nedatată și o definiție a formei plastice care împinge contemporaneitatea pînă în aburii neoliticului
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
cu discursuri ale personajelor principale, exact ca într-un roman medieval. Iar limbajul este cel strict contemporan cu pașoptismul! Nuvelele se înrudesc mai degrabă cu Cronicile italiene din care s-a inspirat Stendhal și par traduse stîngaci dintr-o italiană arhaică. Singurele pagini de proză asachiană interesante rămîn prozele lirice, atent cadențate, compuse în mod vizibil de un poet; sunt cele dintîi piese de acest fel din literatura română și ele prefigurează viitoarele poeme în proză din a doua jumătate a
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de logică ale lui Athanase Joja? Cine i-a răspuns lui Ștefan Lupașcu? Cine a ținut seama de mecanica socială a lui Spiru Haret? Cine a luat act de ontologia lui Ilie Pârvu? Cine a reacționat la teza despre ontologiile arhaice a lui Tonoiu? Care au fost urmările comentariilor lui Teofil Corydaleu, predate timp de peste un secol în școlile noastre? Cine a evaluat valoarea soluțiilor oferite de logicienii noștri? Cine (cu excepția lui Noica în privința lui Mircea Vulcănescu) a continuat la noi
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
îndemn, primeai o lovitură de riglă, în dungă - de neuitat. O sticlă de cerneală de un litru odihnea pe catedră. Răsturnarea ei ar fi însemnat sfârșitul lumii. Spargerea unui geam ridica pentru prima oară în viață problema delațiunii.... Erau vremuri arhaice, fără computere în clase și camere video, jandarmi ajutați de bodyguarzi nu ne apărau de atacuri, noi elevii în șorțulețe nu aveam telefoane mobile, nu consumam hamburgheri și nu purtam adidași. învățătorul sosea la școală cu șareta sau cu gabrioleta
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]