351 matches
-
le strînge aici cu minuție. În totul dăm peste o încrengătură de figuri insolite, culese din toate credințele: îngeri căzuți, zeițe incestuoase, demiurgi răi, catalepsii care îi mută pe inițiați la stele, șamani cu rol de receptacule divine, infernuri terestre, arhonți rîvnind la femei siderale, libații și îmbăieri purificatoare, răpiri celeste și căderi în trup - în totul o lume de himere la care cititorul privește cu o curiozitate contrariată, din neputința de a-i intui deznodămîntul. Unde vrea să ajungă autorul
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
Rezistînd unei inițiale presiuni, în 1983, acesta e nevoit a ceda la spartul tîrgului, în 1989, cînd, în urma participării lui Luca Pițu la un colocviu despre Descartes, comentat cu entuziasm de Virgil Ierunca, "Oxiurii Morții" îi dau un nou ultimatum "arhontelui de învățămînt superior". "Astfel, mărturisește Magistrul, voi fi avut șansa, în două reprize, ceva mai tîrziu, de a primi eticheta excluderii și a disidenții, cînd eu, nevolnicul, am fost și rămîn doar un apolitic activ + un practician al gîndemului răzleț
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
că puteam să mă joc cu ea. Acum, când veneau zorii, reveneam în mine. Nu mai îmi păsa de joaca ei. - Știi, i-am spus, am făcut odată o chestie de-asta în tren. Și nu mi-a plăcut. "Minți, arhonte", se hlizi caimacamul, trezit și el din moțăială. "}i-a plăcut, trecletule, ți-a plăcut." Cei doi bătrâni se treziseră și ei. El se ridicase și se chinuia să dea jos boccelele din plasă. L-am ajutat. Mașa se trăsese
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
din motivul lui ,Ubi sunt". Cuvintele pierite ,sus în azur, în tăcutul azur", iau cu ele o vîrstă biologică, dar și una poetică. Pînă la Cadavre în vid (1969), publică Echinoxul nebunilor și alte povestiri, o proză fojgăind de veșnicii arhonți, hierofanți și gnomi, mai mult sau mai puțin transfigurați. Există printre desenele lui Hyeronimus Bosch unele care ilustrează perfect aceste ,deliruri" sub control artistic. Omul - arbore în peisaj amintește de statuile - femei din Artiștii din insulă, cărora le dăduseră crengi
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
ultimă parte a domniei lui Vodă Șuțu peste Țară Românească. Povestirea focalizează valea Teleormanului, cu natura, satele și cătunele sale la răscrucea stihiilor, dar și a năvălirilor turcești sau, mai nou, a stăpânilor de pripas, cum ar fi cea a arhontelui Demetriu Caraminu, parvenit tocmai de la Țarigrad. Introducerea în starea de fapt a acelor locuri și vremuri o face moș Dobre din Ciupag, un sat de moșneni, inca nevitregit de setea maladiva de putere a ciocoiului levantin. Figură preapocaliptică, căci "e
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
că „liturghia” însemna atunci „serviciu public” în genere: juridic, politic, educativ sau războinic. În schimb, muncile făcute cu mîna erau considerate ca fiind sub rangul grecului liber, de unde nevoia unor sclavi care să-i scutească pe magistrați și patricieni, pe arhonți, tesmoteți și heliaști (funcții juridice) de stînjenitoarea ocazie a nevoințelor trupești. Cineva avea oțiu își merita demnitatea de om, cine nu avea intra în categoria dezmoșteniților pe linie zeiască. În schimb, cine făcea negoț era socotit o ființă mercantilă, fără
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
ana, Elena Badea Bartolomeu Constantin Săvoiu, general în rezervă al Armatei Române și Arhonte al Bisericii ortodoxe, a salutat de Sfinții Împărați Constantin și Elena vizita Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului Bartolomeu I la Milano, în perioada 15-16 mai, pentru a marca 1700 ani de ani de la Edictul din Milano. Într-o scrisoare adresată Patriarhului
Generalul (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu salută vizita istorică a lui Bartolomeu I la Milano by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78963_a_80288]
-
Iulian îl ascultă, se așeză modest și-i povesti visul său din ajun, cu arătările care-l cojeau și-l îmbucătățeau mărunt-mărunt fără să se uite la el, cu un aer așa, nonșalant. Gaspadin dădu din cap, mustăcind: — Ăștia sunt arhonții, Julien, paznicii vămilor cerești care te ronțăie pentru că nu le-ai plătit ce li se cuvine. — Și ce li se cuvine? — Nu știu. Tu trebuie să știi. Tu te-ai înhăitat cu ei. Nur Iulian se uită rapid la el
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
flacără mugea și trepida în scurgerea lui monotonă, dar în curând urletul său deveni definiția liniștii, și dacă el, pe care nimeni nu-l mai percepea, ar fi-ncetat deodată, adevărata tăcere ar fi șiroit sânge din timpanele tuturor. Așa că, atunci când arhontele păși cu pași rari către muchia de brici a discului, putură percepe țocănitul delicat, ca de tușeu chopinian, al tocurilor lui pe dulcea suprafață. Preotul tuturor religiilor se opri chiar pe marginea nimicului, cu fața spre scurgerea purpurie. Ridică mâinile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rândul lor prin influența acestora. Optzeciștii se pregăteau să intre în rețeaua de fier a vechii ordini asemenea barbarilor pacificați ce primeau pământ la marginea imperiului, cu datoria de a-l lucra și apăra. Revoluția a schimbat însă totul. Brusc, arhonții vechii puteri și-au abandonat opera, migrând către politică sau alte domenii mai vizibile. Haosul inițial a fost de nedescris. Publicul s-a "bejenit" spre zone de interes mai noi și mai strălucitoare. Revistele literare, înmulțite ca niște ciuperci după
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aurul rarefiat ca o statuie de lumină, creșteam atât de rapid că am spart curând în țăndări caverna și scara spiralată și nesfârșitele paliere, și pământul și cerurile, 161 , până când în tot cosmosul doar eu și noaptea ne mai aflam, arhonți ai eternității. Globul purpuriu migrase în corpul meu de-a lungul coloanei, aprinzând șase chakra cu petalele sale de foc, iar acum îmi radia chiar pe creștet, ca o diademă a mai-mult-ca-Dumnezeirii. Pluteam pe spate în spațiul mai mic decât
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
om în afara legii, falsificator, exilat, vagabond, stricător al ordinii [...] este, teoretic, capabil și de crimă (p. 141). Asemenea lui Socrate, el nu are de gând să fugă din închisoare, și se teme să nu devină un fel de sclav când arhontele Aristodem îi propune să-l salveze luându-l acasă drept preceptor pentru fiul său (p. 142). Din punctul de vedere al filosofului cinic, acceptarea înțelegerii echivalează cu renunțarea la principiile de o viață, căci hainele, mâncarea, patul îi sunt dăruite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
protectorului său și-a dorit un singur lucru, să fie liber, se grăbește să-și ia mantaua, traista și bățul și să plece, deoarece acum socotește că poate să fie liber (p. 158). Dornic să facă ordine în cetate, proaspătul arhonte se adresează o dată în plus celui pe care-l socotește a fi un om dintre cei mai folositori societății, de vreme ce de la el pot învăța tinerii binele, respectul adevărului, al spiritului omenesc, al libertății (p. 166). Revenit în stradă, gânditorul-vagabond respinge
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sapiențiale, mult mai pline de Înțelesuri și de aluzii decât pretindea În mod prefăcut textul inscripțiilor ce le Însoțeau. Zbor de insecte și de reptile din jurasic, alegorie a lungilor migrații pe care Pendulul le rezuma desenându-le pe jos, arhonți, emanații perverse, iată-le căzând asupră-mi, cu lungile lor pliscuri de archeoptericși, aeroplanul lui Breguet, al lui Blériot, al lui Esnault, și elicopterul lui Dufaux. Așa se intră În Conservatoire des Arts et Métiers din Paris, după ce treci printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acelei prezențe era că grupul reprezentat fusese realizat În Întregime din pastă de sticlă, dar rațiunea emblematică trebuia să fie alta... Încercam să-mi amintesc unde mai zărisem imaginea aceea. Apoi mi-am amintit. Demiurgul, odiosul produs al Sophiei, primul arhonte, Ildabaoth, cel răspunzător de lume și de fundamentalul ei defect, avea forma unui șarpe și a unui leu, iar ochii lui aruncau o lumină de foc. Poate că Întregul Conservatoire era o imagine a procesului nelegiuit prin care, din plenitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin o soluție arbitrară, nejustificată prin nimic. În plus, găsim un contraargument serios în chiar mitologia sethiană (Evanghelia lui Iuda fiind un „produs” sethian). Conform acestei mitologii, lumea inferioară, sublunară numără treisprezece eoni, cel de-al treisprezecelea fiind stăpânul, guvernatorul Arhontelui. Conform Apocalipsei lui Adam, altă scriere sethiană, al treisprezecelea eon corespunde creștinilor „psihici”, creștinilor „de mâna a doua”, intermediari, aflați între „spirituali” și „hylici”. Așadar Iuda joacă rol de căpetenie, îi depășește pe ceilalți apostoli, dar într-o lume inferioară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spune exact: „și-a ieșit din minți”). Marcu insistă pe opoziția Galileea versus Iudeea - mai precis, Galileea versus Ierusalim. Fariseii care-L acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul („îl are pe Beelzebul” și „scoate daimonii afară întru/prin mijlocirea arhontelui demonilor”) „coboară de la Ierusalim”. Întâlnim același raționament per absurdum ca și la Matei: Satana nu-l poate scoate afară pe Satana; dacă se divizează, înseamnă că împărăția lui nu mai stă în picioare, nu mai durează, ci ia sfârșit. „Amin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
față de gnoza păgână, străbătută de la un capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă dublul rol, de concluzie și rezumat. Las cuvântul lui Sholem: Tronul reprezintă pentru mistica evreiască ceea ce pleroma, „plenitudinea”, sfera Divinității, cu puterile, eonii, arhonții și stăpânirile ei, reprezintă pentru misticii greci și primii creștini care apar în istoria religiilor sub numele de gnostici sau hermetici. Misticul evreu, deși condus de motive asemănătoare cu ale acelora, își exprimă totuși viziunea în termenii propriului fond religios
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de un perete, Înăuntrul morii. Fără nici o Îndoială, infarct. Iar pe acea piatră tombală de la Tomis a unui grec de acum două mii de ani, stătea scris: „Bărbat Însemnat am fost În viață, iar casa mea a avut nume. Am ajuns arhonte În cetate și am ținut mulți ani fără șovăire cumpăna dreptății. Faptele mele vor ști să vorbească și fără mine. Căci ajungînd la vîrsta de 50 de ani, cum Îi este rînduit omului, am murit. Călătorule, salutare!“ ZÎnele lui Zarathustra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă de la mine, vîn-zătorul". Drept încheiere, să transcriu încă acel imn de solemnă speranță - răscumpărarea întreitului suflet al cetei crăiești - tremurând cu harfele Ierusalimului spre lăcrimate și milostive seri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aluziile risipite în aceste scrisori, Puterea Apocrifă, sfâșiată de lupte intestine și ieșită de sub controlul fondatorului său Ermes Marana, s-a scindat în două grupări: o sectă de iluminați, discipoli ai Arhanghelului Luminii, și o sectă de nihiliști, discipoli ai Arhontelui Umbrei. Primii sunt convinși că în mijlocul cărților false ce inundă lumea pot fi descoperite puținele cărți purtătoare de un adevăr, poate extrauman sau extraterestru. Cei din urmă consideră că doar contrafacerea, mistificarea, minciuna intenționată pot reprezenta într-o carte valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ani - vârsta christică, așa cum avea să fie ea instituită peste câteva secole după numele unui alt genial cuceritor, Isus din Nazaret, zis Hristos. La 13 ani de la preluarea moștenirii tatălui său, Filip al II-lea, Alexandru este rege al Macedoniei, arhonte al Ligii corintene, faraon al Egiptului (chiar dacă, În ultima vreme, acest titlu este pus la Îndoială de unii istorici), „eliberator” și „restaurator” al cetăților grecești din Asia, „rege al celor patru părți ale lumii” În Babilonia și succesor al Marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o tavă pe care se zbătea capul meu. Asistența se prosternă pînă la pămînt. Epilog Frunzărind un sertar cu manuscrise vechi, cîteva hîrtii îngălbenite mi-au
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aș urca muntele/ fericit ca mirii aceia care făceau dragoste în cimitir/ pe iarbă verde ca să umilească moartea (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel, Blazonul de arhonte și marea obsesie a lui Daniel Corbu. O dovedește, cu asupra de măsură, cultivarea excesivă a imagisticii devoțiunii totale și a supliciului voluntar: răni, cuie, ghilotină, eșafod, coroană (iar "peste coroană se vor găsi mulți care să scuipe"!), "îmbeznate lințolii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Apărare, Socrate bagatelizează semnificația morții, substituindu-i caracterul irevocabil de paradox ori de silogism, transformând-o Într-o simplă materie brută a filozofării: Iar eu aș săvârși Într-adevăr ceva groaznic dacă, după ce atunci când m-au rânduit Într-un post arhonții pe care voi i-ați ales ca să-mi comande la Potideea, ca și la Amphilopolis și la Delion, acolo unde m-au așezat acolo am rămas, ca și oricare altul, Înfruntând primejdia morții, acum, În schimb, când Zeul Îmi rânduiește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]