1,164 matches
-
intitulat Contra arienilor și a macedonienilor și care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii au încercat să descopere acest tratat, identificîndu-l cu opere anonime, cum sînt Esența credinței (De ratione fidei), sau Breviarul credinței împotriva arienilor (Breviarum fidei adversus Arianos), sau, în sfîrșit, cu o lungă scrisoare (nr. 3) a lui Faustus însuși. E vorba de niște teme nu foarte noi, după cum se poate vedea, mai ales după ce Ambrozie le tratase în mod strălucit, stabilind o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Romani e Barbari (sec. V-VIII), Augustinianum, Roma, 1986. Pentru această problematică, cititorul trebuie să recurgă și la studiile de medievistică. I. Scriitori din Africa Așa cum am văzut mai sus, din 430 provincia Africa intrase sub stăpînirea nemiloasă a vandalilor arieni, însă acest fapt nu anihilase vitalitatea intelectuală; mai mult, unii literați cunoșteau încă destul de bine cultura clasică, și cea mai mare parte a scriitorilor creștini se simțea îndemnată să combată cu armele gîndirii erezia ariană adoptată de vandali, să opună
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sub stăpînirea nemiloasă a vandalilor arieni, însă acest fapt nu anihilase vitalitatea intelectuală; mai mult, unii literați cunoșteau încă destul de bine cultura clasică, și cea mai mare parte a scriitorilor creștini se simțea îndemnată să combată cu armele gîndirii erezia ariană adoptată de vandali, să opună argumentele lor folosirii tiranice a violenței. Stăpînirea vandală s-a sfîrșit în 533-534, ca urmare a rapidei cuceriri bizantine, prezentată de propaganda imperială ca o refacere a Imperiului Roman. Sub multe aspecte, dominația bizantină în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
depășită. 1. Fulgențiu de Ruspe în cadrul creștinismului african din secolele al V-lea și al VI-lea, Fulgențiu a fost, poate, personalitatea cea mai importantă și mai valoroasă; activitatea sa intelectuală a fost orientată spre combaterea în primul rînd a arienilor și în al doilea rînd a așa-zișilor „semipelagieni”, adică a cercurilor de intelectuali din Gallia care nu acceptaseră doctrina augustiniană a harului și a liberului arbitru; evident, Africa resimțea în mod direct puternica influență a celui mai mare episcop
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deși era în exil, episcopii din Africa continuau să i se adreseze pentru a obține de la el explicații și răspunsuri în probleme dogmatice; în 515 a fost chemat la Cartagina de Trasamundus, pentru a discuta cu acesta despre conflictul dintre arieni și catolicii ortodocși, și a participat la o dispută în public cu teologii arieni pe care, firește, a cîștigat-o. în consecință, arienii l-au trimis din nou în exil în Sardinia, în 517. Fulgențiu a rămas acolo pînă în 523
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
obține de la el explicații și răspunsuri în probleme dogmatice; în 515 a fost chemat la Cartagina de Trasamundus, pentru a discuta cu acesta despre conflictul dintre arieni și catolicii ortodocși, și a participat la o dispută în public cu teologii arieni pe care, firește, a cîștigat-o. în consecință, arienii l-au trimis din nou în exil în Sardinia, în 517. Fulgențiu a rămas acolo pînă în 523, cînd a murit regele vandal; succesorul său, Ilderic, a inițiat o politică de toleranță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dogmatice; în 515 a fost chemat la Cartagina de Trasamundus, pentru a discuta cu acesta despre conflictul dintre arieni și catolicii ortodocși, și a participat la o dispută în public cu teologii arieni pe care, firește, a cîștigat-o. în consecință, arienii l-au trimis din nou în exil în Sardinia, în 517. Fulgențiu a rămas acolo pînă în 523, cînd a murit regele vandal; succesorul său, Ilderic, a inițiat o politică de toleranță față de ortodocși, iar Fulgențiu a putut să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
zece ani după aceea, în 532. Această energică activitate de apărare a dreptei credințe este însoțită și de o serie de scrieri, amintite atît de biograful său, Ferrando, cît și de Isidor de Sevilia. a) Opere antiariene Opera intitulată Contra arienilor, într-o carte (Contra Arrianos liber unus) i-a fost prezentată de Fulgențiu regelui Trasamundus, după ce acesta l-a chemat înapoi din Sardinia, pentru a răspunde anumitor obiecții ariene la credința catolică, propuse chiar de rege. Așadar, datează din 515
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și de Isidor de Sevilia. a) Opere antiariene Opera intitulată Contra arienilor, într-o carte (Contra Arrianos liber unus) i-a fost prezentată de Fulgențiu regelui Trasamundus, după ce acesta l-a chemat înapoi din Sardinia, pentru a răspunde anumitor obiecții ariene la credința catolică, propuse chiar de rege. Așadar, datează din 515 și pare să fie prima scriere a lui Fulgențiu. E bogată în informații privitoare la chestiunile teologice, iar Fulgențiu dovedește multă siguranță în abordarea acestei problematici. Mai avem Trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fiul, nu și celelalte Persoane ale Treimii, a căpătat natură umană; Dumnezeu a creat toate animalele, chiar și pe cele mai neînsemnate. în schimb, s-a pierdut Contra lui Pinta, într-o carte (Adversus Pintam liber unus), adresată unui episcop arian care încercase să combată lucrarea Către Trasamundus a lui Fulgențiu. Există o contrafacere a acestei scrieri, compusă mai tîrziu. Nu e sigură autenticitatea Expunerii foarte scurte despre Sfîntul Duh, prezbiterului Abragila (De Spiritu Sanctu ad Abragylam presbyterum commonitorium parvissimum). Chiar dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sigură autenticitatea Expunerii foarte scurte despre Sfîntul Duh, prezbiterului Abragila (De Spiritu Sanctu ad Abragylam presbyterum commonitorium parvissimum). Chiar dacă nu este amintit nici de Pseudo-Ferrando și nici de Isidor de Sevilia, îi este atribuit lui Fulgențiu un Psalm contra vandalilor arieni (Psalmus contra Vandalos Arrianos). A fost scris probabil la Cartagina, în perioada scursă între primul și al doilea exil, sau, potrivit altora, după reîntoarcerea sa la Cagliari, în urma eșecului suferit în tentativa de a domoli încrîncenarea arienilor și de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Psalm contra vandalilor arieni (Psalmus contra Vandalos Arrianos). A fost scris probabil la Cartagina, în perioada scursă între primul și al doilea exil, sau, potrivit altora, după reîntoarcerea sa la Cagliari, în urma eșecului suferit în tentativa de a domoli încrîncenarea arienilor și de a obține revocarea exilului. într-adevăr, din Psalm rezultă clar că persecuțiile ariene continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus, scris de Augustin, și vrea să le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perioada scursă între primul și al doilea exil, sau, potrivit altora, după reîntoarcerea sa la Cagliari, în urma eșecului suferit în tentativa de a domoli încrîncenarea arienilor și de a obține revocarea exilului. într-adevăr, din Psalm rezultă clar că persecuțiile ariene continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus, scris de Augustin, și vrea să le explice credincioșilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să-i încurajeze să facă față
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de epistolă. Primele două îi sînt adresate lui Fulgențiu și îi supun atenției unele probleme și dificultăți cu caracter dogmatic; în următoarele trei, Ferrando se ocupă de chestiuni cu conținut analog (despre cele două naturi ale lui Cristos, împotriva opiniilor arienilor că Isus Cristos aparține sfintei și indivizibilei Treimi). Au fost scrise la puțin timp după moartea lui Fulgențiu, adică după 532; cea de-a patra îi este adresată lui Eugippius, abate din Castrum Lucullanum (p. 000). Mai însemnate sînt ultimele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care a crezut că o poate consolida și prin activitatea literară și filozofică pe care s-a hotărît s-o desfășoare în acei ani. După cîțiva ani de înțelegere între elementul dominator, constituit din goți, și elementul roman, între goții arieni și italicii ortodocși, acest echilibru se strică. Teodoric începe să se teamă de o alianță între populația latină din Italia și Imperiul Roman de Răsărit, alianță care s-ar fi putut întări și mai mult prin tentativele încununate de succes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și nemiloasa stăpînire bizantină, între 535-555. în 568, după mai puțin de douăzeci de ani, are loc invazia longobardă, care distruge unitatea politică a Italiei, sporește și extinde sărăcia prin jafuri și persecuții violente (longobarzii erau păgîni, nu erau nici măcar arieni precum ostrogoții). După renașterea teodoriciană vine, în mai puțin de cincizeci de ani, o epocă de barbarie și de mizerie, care duce la depopularea satelor și a orașelor și la distrugerea culturii. Literatura din această perioadă e influențată de condițiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prezumtivul urmaș la tron. Avînd în vedere cine i-a sugerat lui Cassiodor să scrie această operă, sînt de înțeles și unele caracteristici ale ei, Cronica fiind în mod deschis filogotică, așa încît nu vorbește despre arianism, deoarece goții erau arieni, trece ușor peste jefuirea Romei de către goți în anul 410 și înglobează și alte detalii care corespund acestei cerințe. Cassiodor a scris și Originile și faptele goților (De origine actibusque Getarum), o istorie a goților în douăsprezece cărți, care pornește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Guntiges, un funcționar got al Imperiului de Răsărit. Cînd Iordanes a început însă acel rezumat, era cunoscut deja ca scriitor, iar activitatea sa se desfășoară înainte de 550; după aceea, s-a „convertit” (la viața monastică sau la catolicism, pentru că era arian: nu se știe precis). Iordanes începuse să scrie o Cronică prescurtată (Abbreviatio Chronicorum), mai precis o trecere rapidă prin întreaga istorie universală; și-a întrerupt munca pentru a se dedica rezumării Istoriei goților a lui Cassiodor, a cărei versiune abreviată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
educație literară, a devenit episcop al orașului său cînd era încă tînăr, cam în perioada 490-494; în această privință ne informează Ennodius, care i-a fost prieten. Avitus devine așadar cel mai prestigios episcop din regatul burgunzilor, care erau încă arieni; a fost permanent în conflict cu Gundobald, regele acestora, și a reușit să-l convertească la catolicism pe urmașul la tron, Sigismund, menținînd tot timpul strînse raporturi cu papa. A condus un sinod local organizat în Gallia care, în 517
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari din aceeași regiune (și, ca atare, mai bine informați decît alții). Alte epistole cu conținut dogmatic, specie cu o lungă tradiție în creștinismul antic, sînt cele Contra arienilor (Epistulae contra Arrianos), numite și cărți (probabil pentru întinderea și conținutul lor). Acestea trebuie să fi fost similare celor ajunse pînă la noi (nr. 2 și 3), intitulate Contra ereziei lui Eutihie, în două cărți (Contra Eutychianam haeresim libri duo
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sud-est; era ușor de presupus că revolta lui Ermenegild fusese organizată în înțelegere cu dușmanii. Leovigild l-a asediat și l-a învins pe fiul său, care se refugiase în cetatea Seviliei, însă, cîțiva ani mai tîrziu, după moartea regelui arian, succesorul său, Reccared, s-a convertit în 589, iar Biserica Catolică din Spania s-a dezvoltat rapid și, în urma hotărîrilor celui de-al patrulea conciliu de la Toledo, din 633, și-a extins autoritatea și asupra regilor vizigoți și a stabilit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
botezului (Epistola ad Bonifacium episcopum de trina mersione): textul e interesant deoarece aflăm de aici că ritul catolic al triplei imersiuni de la botez, în numele celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, era perceput de catolici ca o cedare față de ritul vizigoților arieni, căruia ei voiau să i se opună prin păstrarea ceremoniei tradiționale cu o singură cufundare; ne-a mai parvenit apoi un mic tratat Despre Paști (De Pascha), referitor la modalitatea de calcul a Paștilui. Folosind culegerile răspîndite în secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unde îl cunoscuse pe Grigorie, care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru, căruia i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru a scris și cîteva opere împotriva arienilor, însă pînă astăzi s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), dedicat surorii sale, Florentina și redactat în 589, la sfîrșitul conciliului din Toledo. Aici scriitorul reia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Tunnuna, ajungînd pînă în al patrulea an al domniei lui Reccared, adică se întinde din 567 pînă în 590; Cronica este foarte interesantă deoarece prezintă întîmplările din Spania din perioada cînd aceasta era disputată între vizigoți și bizantini, între arieni și catolici: povestirea lui Ioan se focalizează asupra evenimentelor din regiunea sa, asupra războaielor purtate de regele Leovigild pentru a recuceri Spania de la bizantini și asupra conflictelor dintre Leovigild și fiul său, Ermenegild, care, convertit la catolicism, se răsculase împotriva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
familie hispano-romană, așa cum dovedește numele tatălui său, Severianus; locul nașterii pare să fi fost Cartagina sau o localitate din provincia respectivă. Familia sa a fost exilată de vizigoți în jurul anului 559, probabil din cauza opoziției față de monarhie, care era de credință ariană; în plus, nobilimea hispanică privea cu simpatie Orientul bizantin, și acesta a fost un alt motiv pentru care a fost dispersată de puterea dominantă. în acei ani - mai precis, în 552 - începuse invazia bizantinilor în Spania, care a fost însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]