382 matches
-
însă de transferul în același registru al enormului, al grandilocvenței elanului patriotic și a sublimului erotic aflate într-o perfectă simbioză și într-o proximitate infecțios-derizivă cu ordura. În spectacolul grotesc de commedia dell’arte pe care-l oferă acest arlechin degradat, Nae Girimea, se pot citi toate deformările. Lupta cu cocoși este însoțită de o mascaradă cu căței îmbrăcați în roșiori care ucid inamicul turc : Războiul de Independență a fost redus la un spectacol canin. Îi urmează o interpretare cacofonică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ada: Râsete În Întuneric; Pnin; Duzina lui Nabokov; Invitație la o decapitare; Mary; Bend Sinister; Glorie; Foc palid; Lucruri transparente; O frumusețe rusă și alte povestiri; Darul; Apărarea; Ochiul; Rege, regină, tâlhar; Opinii ferme; Poezii și probleme; Inventarea valsului; Priviți arlechinii; Tiranii distruși; Detalii ale unui apus de soare; și desigur, romanul său cel mai cunoscut, Lolita, care i-a adus celebritatea internațională și a fost ecranizat. A publicat de asemenea traduceri din Pușkin și Lermontov și un studiu despre Gogol
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întinse, Închizându-le brusc, numai ca să-și arate minuscula inițială scrisă parcă cu creta pe partea interioară neagră și la fel de brusc Își lua din nou zborul. Dar cea mai constantă sursă de Încântare din timpul acelor lecturi era modelul de arlechin al geamurilor colorate inserate Într-un cadru văruit de ambele părți ale verandei. Privită prin aceste sticle magice, grădina părea ciudat de Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
steaua, luna, fântâna etc. ori epitete precum „liniștit”, „dulce”, „rece”, „alb”, „albastru”), încă din Fântâni carteziene, sentimentul lumii și al sinelui ca spectacol derizoriu, ca succesiune de măști îl anunță pe adevăratul D., acela al cortegiilor comic-funerare, al peisajelor cu arlechini și jucători de zaruri. „Soarele negru” al lui Baudelaire și corbul lui Poe sunt figurile tutelare ale acestor tablouri încremenite: totul e dublu („omul despicat în două” din Abel), lumea și sinele sunt imperii ale întunericului, iar răul (sugestia crimei
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
întunericului, iar răul (sugestia crimei e adesea prezentă) se repetă fără încetare. Conștiința revenirii acestui spectacol al răului și al absurdului aduce, în plan estetic, ironia și livrescul, oscilând între umor și disperare. În Câmp negru (1982), mai multe poeme (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Poema porților) continuă această linie a travestiurilor: jocul încremenit al identităților-măști - eul și dublul său - devine substanța poemului, care se reduce adesea la un joc de repetiții și dedublări: nu există revelație sau schimbare
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
plânse aplecat peste fratele său Daniel. [...] Dedesubtul lui plângea celălalt Daniel. Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit.” (IX. Coborârea lui Daniel). Dacă poezia autentică e „coborâre” în fântâna-infern, revelație și blestem, lepădare de sine, așa cum mărturisesc cele Nouă variațiuni..., în Arlechini la marginea câmpului (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), viziunea poetului pare că se obiectivează: el privește și se privește oarecum din afară, cu detașare, poemele au un echilibru clasicist, o tentă sentențioasă; „peisajele” sunt încremenite, Daniel (ipostază a poetului
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
el privește și se privește oarecum din afară, cu detașare, poemele au un echilibru clasicist, o tentă sentențioasă; „peisajele” sunt încremenite, Daniel (ipostază a poetului tânăr, în Nouă variațiuni...) rămâne undeva la marginea câmpului, nu coboară în „centru”, în sinele-fântână. Arlechinii sunt umbre, spectacolul trecerii lor e de un tragism și grotesc reținut. În Poemul lunii, onirismul, una din constantele acestei poezii, are specificul unui tablou al lui De Chirico: spațiul geometric, simetric, nemișcarea, de unde și senzația că stranietatea, absurdul nu
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o parte melancolia care vine din sentimentul trecerii și al deșertăciunii lucrurilor, pe de altă parte teama de inconsistență, de „neantul de deasupra” și din interiorul „lucrurilor”. Poemele sunt populate de manechine moarte, arlechini „cu fața ridată de somn”, îngeri înveliți în ziare sau cu ochelari fumurii, lanuri de grâu care se hrănesc cu sânge și cresc pe străzile orașului, cai „ridicați din fotolii”, care „rumegă literele căzute în iarbă”. Este o lume apocaliptică
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
piață și a racilelor comunismului în România trimite la un gen de scriitură caracterizat prin finețea observației și ironiei, prezent și într-o serie de articole dedicate unor poeți români contemporani. SCRIERI: Fântâni carteziene, Iași, 1980; Câmp negru, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, București, 1985; Poezii, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1991; Apocalipsa de carton, Iași, 1993; Urechea de cârpă, Iași, 1993; Mirele orb, Iași, 1995; Nevasta lui Hans, Iași, 1996; Deasupra lucrurilor, neantul - Au dessus des choses, le
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
singurătate”, întrucât comunicarea cu cei „vii”, cei care au dus o viață normală, a devenit imposibilă: „Ne despărțeam... O! cine mai întreabă / de cei ce nu-s? de cei ce-au fost pe vremuri? / Mulțimea vinde îngeri la tarabă / și arlechinii mor în Bethleemuri... Prizonier al unui lirism al suferinței și degradării (I. Negoițescu), C. contemplă puritatea cu priviri stinse și obosite, apărându-se de „ochii depresiv de albaștri ai copiilor” și de „suavele nerușinări ale naturii” prin ironii amare („Pleacă
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
în „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare” (unde susține rubrica „Brize”), dar și în „Arta”, „România literară” ș.a., din afara urbei. Textele lui, omogene, cu o marcă stilistică distinctă, se cereau strânse între tartajele unei cărți, ceea ce se și întâmplă începând cu Arlechin în iarbă (1972), după care vor urma Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), suită de reflecții percutante despre mânuitorii de penel, Madona cu gâtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999), Pretențiile barcagiului Caron (2000). Citadin de speță
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
orfevrilor verbului”. Șartul narațiunilor sale, în care Iașii respiră prin toți porii, vine și din fina lor modulație. Condusă cu eleganță și bun gust, ritmată în subtile lentori, fraza nici nu are nevoie de semnătură ca să-și releve grifa. SCRIERI: Arlechin în iarbă, Iași, 1972; Viața în teleferic, Iași, 1979; Viețile după Vasari, Iași, 1980; Madona cu gâtul lung, București, 1987; Mă-ntorc în Bermude, Iași, 1999; Pretențiile barcagiului Caron, Iași, 2000. Repere bibliografice: Virgil Mocanu, Val Gheorghiu, București, 1985; Al.
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
gâtul lung, București, 1987; Mă-ntorc în Bermude, Iași, 1999; Pretențiile barcagiului Caron, Iași, 2000. Repere bibliografice: Virgil Mocanu, Val Gheorghiu, București, 1985; Al. Călinescu, Arta fragmentului, CRC, 1987, 49; Liviu Antonesei, Proză artistă, „Opinia studențească”, 1988, 1-2; Val Condurache, Arlechinul, gimnasta și orașul, RL, 1988, 37; Dicț. scriit. rom., II, 375-377; Ioan Holban, Secretul lui Val Gheorghiu, RL, 1999, 20; Florin Faifer, Un ceremonial al neprevăzutului, LCF, 1999, 28; Codrin Liviu Cuțitaru, Nu pot vorbi onest decât la persoana întâi
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
ta limbă ca un străin este desigur rezervat Marelui Înotător, celui exclus de la petrecere, om totuși apropiat și străin 620. De unde acest sentiment, pe care îl evidențiază foarte just G. Deleuze, că, chiar unică "o limbă rămâne frământată, haină de arlechin, amestec schizonfrenic prin care se exercită funcțiuni de limbaj foarte diferite și centre de putere distincte". Kafka a relevat fraza spirituală a dnei Klug (Jurnal, 6 ianuarie 1912): "Știți, eu vorbesc mai multe limbi, dar în idiș". Să fii oaspetele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ARLECHIN Autor: Mia Popa Publicat în: Ediția nr. 1385 din 16 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului ARLECHIN Arlechinul de ieri istovit de puteri ilar,vrea să-ți mai spună alba mea soră,Lună n-ai să fii tu nebună n-ai
ARLECHIN de MIA POPA în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349735_a_351064]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ARLECHIN Autor: Mia Popa Publicat în: Ediția nr. 1385 din 16 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului ARLECHIN Arlechinul de ieri istovit de puteri ilar,vrea să-ți mai spună alba mea soră,Lună n-ai să fii tu nebună n-ai iubi pământeni, inutile dureri, rictus de arlechin inundă un suspin... Nu fi soră,nebună, nu iubi
ARLECHIN de MIA POPA în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349735_a_351064]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ARLECHIN Autor: Mia Popa Publicat în: Ediția nr. 1385 din 16 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului ARLECHIN Arlechinul de ieri istovit de puteri ilar,vrea să-ți mai spună alba mea soră,Lună n-ai să fii tu nebună n-ai iubi pământeni, inutile dureri, rictus de arlechin inundă un suspin... Nu fi soră,nebună, nu iubi,dalbă
ARLECHIN de MIA POPA în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349735_a_351064]
-
nr. 1385 din 16 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului ARLECHIN Arlechinul de ieri istovit de puteri ilar,vrea să-ți mai spună alba mea soră,Lună n-ai să fii tu nebună n-ai iubi pământeni, inutile dureri, rictus de arlechin inundă un suspin... Nu fi soră,nebună, nu iubi,dalbă Lună. 14 octombrie,2014 Referință Bibliografică: ARLECHIN / Mia Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1385, Anul IV, 16 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mia Popa : Toate Drepturile
ARLECHIN de MIA POPA în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349735_a_351064]
-
vrea să-ți mai spună alba mea soră,Lună n-ai să fii tu nebună n-ai iubi pământeni, inutile dureri, rictus de arlechin inundă un suspin... Nu fi soră,nebună, nu iubi,dalbă Lună. 14 octombrie,2014 Referință Bibliografică: ARLECHIN / Mia Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1385, Anul IV, 16 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mia Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ARLECHIN de MIA POPA în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349735_a_351064]
-
basm pentru adulți, acest teatru de marionete lexicale, mimînd dispoziția copilului ce-ar fi putut fi mai lesne cucerit de rimele care îngîna simetriile nostime ale rațiunii cu iratiunea: "Un profet într-un bufet, un condotier într-un/ șifonier, un arlechin într-un scrin, un/ poet într-un sipet, un tragedian/ într-un pian, un filozof într-un pantof/ cînd se trage cortina voi priviți în armoarul/ cu fotolii, mese și personaje, așteptați/ lovitură de teatru: se despoaie o sirenă/ fiți
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
Suflete aruncat în trup ca regele într-un umbros sarcofag la ora cînd viermele părăsea mărul putred al stăpînirii de sine ți-am cumpărat încă un CD cu hîrșîit de valuri cu gîndul secret să te scap de ziduri de arlechini mahorcă de creneluri și de balul de steaguri de făcătura ce-și trăiește clipa de glorie. Nu mă mai primești poartă a liniștii! A plecat și Lenor cea frumoasă precum grădina Ghetsemani la vreme de rugă s-a risipit și
Daniel Corbu by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-website/Imaginative/10062_a_11387]
-
mort și te învia, o iubeai și murea lîngă tine ca un mormînt plin cu flori. căutai crucea și mîinile ei îți pliveau pleoapele în care creșteau femeile altor vise, nici nu se uita la ele, făcea tumbe, nu era arlechin, nici umbra ei nu era colorată, îmbrăcată în petice, era veselă ca și ea, eram trist ca și mine, se înțelege, nu venea de nicăieri, nicăieri se ducea și-ți lăsa sufletul vîndut, trupul crucificat în toate zările, puteai crede
Străina by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/14439_a_15764]
-
se smucește brusc și urcă țiuind pe terasă în ploaia fără martori în vântul fără reazem în spațiu cine vom fi noi peste o lună cine poate acoperi cu tălpile lui întinderea parisului cine a surprins firul de glas al arlechinilor de catifea abandonați de ani întregi pe rue des morillons 7 Nu știi nicicând câtă durere se mută de pe-ntinderea cerului pe umerii tăi în liniștea arborilor nu există vinovat filonul de rouă al zorilor îți lăcuiește gleznele până le
Poezii by Constantin Abăluță () [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
Watteau, reflectă influența lui Antoon van Dyck. Deși face impresia unei schițe, tabloul are o schemă compozițională foarte sugestivă: personajele sunt dispuse în formă de triunghi cu vârful la capul lui Iosif, în timp ce în centrul triunghiului se află Pruncul Iisus. Arlechinul "Pierrot" (1718-1719), cu tematică din lumea teatrului, reprezintă un personaj de comedie care în tablou - în mod paradoxal - este prezentat cu expresie tristă a feței, într-un veștmânt alb perlat. Opera se bazează pe ambiguitatea dintre teatru și viață. pe
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
și sărăcia, reflectând o dispoziție afectivă melancolică. Cunoaște pe Fernande Olivier, o tânără brunetă și elegantă, de care se îndrăgostește și cu care va locui împreună. În pânzele lui Picasso domină acum nuanțele deschise, senine (perioada "roz"). Fascinat de universul arlechinilor, acrobaților și clovnilor, merge adeseori la un circ din apropiere unde își găsește motive pentru tablourile sale. Vara anului 1905 o petrece într-un sat din Pirinei împreună cu Fernande. Lucrează acolo la tablourile care vor marca începutul "perioadei primitive" în
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]