383 matches
-
Ada: Râsete În Întuneric; Pnin; Duzina lui Nabokov; Invitație la o decapitare; Mary; Bend Sinister; Glorie; Foc palid; Lucruri transparente; O frumusețe rusă și alte povestiri; Darul; Apărarea; Ochiul; Rege, regină, tâlhar; Opinii ferme; Poezii și probleme; Inventarea valsului; Priviți arlechinii; Tiranii distruși; Detalii ale unui apus de soare; și desigur, romanul său cel mai cunoscut, Lolita, care i-a adus celebritatea internațională și a fost ecranizat. A publicat de asemenea traduceri din Pușkin și Lermontov și un studiu despre Gogol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Întinse, Închizându-le brusc, numai ca să-și arate minuscula inițială scrisă parcă cu creta pe partea interioară neagră și la fel de brusc Își lua din nou zborul. Dar cea mai constantă sursă de Încântare din timpul acelor lecturi era modelul de arlechin al geamurilor colorate inserate Într-un cadru văruit de ambele părți ale verandei. Privită prin aceste sticle magice, grădina părea ciudat de Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a fost. S-a pervertit. Și dacă nu va mai fi teatrul ceea ce-a fost, nici societății nu-i va merge bine. Se duc toate pe prune. Fără teatru nu vom putea râde... Și acuma de unde se suflă? Din arlechine. Totuși, anterior te-am întrebat ceva, d-le Henri. A! Da. De iapă... Pe alocuri, Valy cam exagera cu gluma. Trecea mai binezis, ușor de la măgulirea exagerată la gluma proastă, tot exagerată și ea. Trec din nou cu vederea modul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
somn, În limfa tăcută mai explodează stelele vechi. De cînd nu-i mai aud mașina de scris s-a golit casa și Tiberiu e tot mai departe, Închis În frumusețea lui, În costumele lui sclipitoare, aureolat de ochii melancolici ai arlechinilor, abandonîndu-se În carnea unei femei ca să uite, ca să scape de obsesia unui loc, unde lumina se stinge din ce În ce mai des și cuverturile și covoarele și creierul și cuvintele și simțurile se degradează. Azi am găsit În cutia poștală un plic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Iartă-mă, n-ar trebui tocmai acum... totuși mai ești supărat pe mine și pare un motiv serios. Vornicu-Japonezul roși, zâmbind strâmb, pe jumătate de gură. Supraveghetoarea ? Repeta, desigur, mereu același cuvânt, „parșiv“, „parșiv“, cuvântul exotic, ca un cod. Convulsiile arlechinului ? Dublu triplu multiplu salt peste cap și iar în picioare, drept, țeapăn, cu capul bine ras, rezistent. Pregătit să primească răspunsul care, în sfârșit, cobora până la dânsul : — Ți-am spus că nu sunt supărat, mormăi în cele din urmă Vornicu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prea aproape. Dacă nu mă crezi idiot, trebuia să nu fi venit și să nu mai adaugi nimic. Nu pot face anumite lucruri ! Ca prieteni și colegi, așa, să rămânem, nu cred că e cazul să... Era lipită de umerii arlechinului. Dinții albi, ascuțiți, flămânzi, privirea umedă, trupul juvenil, chipul îngustat, de mumie. Clovnul se înveli în armura fluidă, aerul ardea, trebuia un pas, doar încă un pas, dar jocul minții devenise rece și sărac. — Ce să-ți spun, ce să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care servea Împreună cu fiica, trecînd pe lîngă mine, Îmi spuse: - Îți mulțumesc c-ai venit! Vocea ei amintea o vreme uitată, ce-mi răsări la ceasul acela de primăvară, de taină și duh. Vizavi de mine rîdea - plîngea, pe perete, arlechinul dăruit in 1946; avusese răbdarea de intermediar al lumii mele, nemișcat peste decenii. Ana vorbea. Era În tonalitatea vocii și În inflexiunile rostirilor ce urmară (după ce servi șirul de meseni, Își aduse un scaun și, forțînd un mic deranjament, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se apropiase de masa noastră să-ntrebe/ceară ceva, mi-a venit ideea salvatoare: Du-te de-aici. Lasă-ne să repetăm. De ce n-am fi fost eu, Lucian, Fluturel, tustrei, dintr-o trupă de teatru? Lucian chiar era un arlechin. Nu în iarbă, ci încadrat de bagheta sculptată a barului de la Bolta Rece. Mai ales că-și tot ridica jobenul, cu gest amplu, ca și cum ar fi salutat duduci dintr-o birjă. Chiar așa, Fluturel. L-am văzut eu pe Lucian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să țină pasul. Măresc compasul. Rămâne În urmă. Fuge. Dar râsul ei victorios te urmărește, te ajunge, te cucerește. Ce vrei, așa este ea; ți-a făcut-o, te-a pus in imbarazzo. Dar, brusc, devine serioasă; rigidă ca un arlechin, se așază pe ultima treaptă a scărilor, Începe să plângă. „Ce ai dragă?“, o Întreabă prietena ei, Bebe. „Nimic!“ „Păi de ce plângi ca o toantă?“ „N-am nimic, ce, de nimic nu poate să plângă omu’? Ia mai lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
funcția) și, prin aceasta, salvagardarea ființei de stat a Principatelor. Oracolul Pithiei din Delfi ascunde, deci, un fir roșu călăuzitor. Așadar, „la prima vedere” asistăm nu la un spectacol de idei, ele rămân persistente, ci la unul „manierist”, în care arlechinii se integrează manierei într-un chip care o contrazic. În esență, acel fir roșu este detectabil și poate fi definit ca dramatic. Relațiile politice internaționale, reductibile la marile puteri, dau un tablou schematic și, în cele din urmă, incorect, convulsiunilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost invadată de tristețe, degradare și moarte. Efectul căutat este deschiderea unei ferestre mici și întunecate într-o zonă din care inocența, ca sens pozitiv al lumii, a dispărut, rămânând în urmă doar mesagerii ei uitați și neputincioși: jucăriile, păpușile, arlechinii, mobilierul părăsit. În Elegie pentru ființe mici, în urma copilului mort, "care-a fost dus/Într-o cutie de păpușe/ În parcul de pământ și piatră", rămân jucăriile uitate, a căror tristețe tăcută păstrează intact sentimentul absurd și tulburător al intersecției
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și moarte: Un tren expres de tinichea/ O gară mică de carton/ A ruginit de nostalgie/ Și-un călător liliputan/ În vagonaș a adormit/ Și calul blând de lemn vopsit/ Încet, în gândul lui nechează/ Și plânge-amar bufonul mut/ Decoloratul arlechin". Trecute prin oglindă, în "țara de carton și vată" în care teatrul înlocuiește viața, și păpușile mor, asemeni copiilor, iar spectacolul funerar, un joc mecanic al unor "ființe mici", anunță vag alienarea, dezarticularea și absurdul din teatrul de mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
aparțin, cercetarea se aplică preponderent epocii vechi și premoderne, în spiritul unei elaborări caracterizate prin rigoarea investigației și elevația scriiturii. Colaborează cu versuri, articole, eseuri și studii la ,,Cronica”, ,,Iașul literar”, ,,Convorbiri literare”, ,,Symposion”, ,,Anuar de lingvistică și istorie literară”, ,,Arlechin”, ,,România literară”, „Dialog”, ,,Tribuna”, ,,Ateneu”, ,,Literatură și artă” (Chișinău), ,,Neeuropa” (Luxemburg) ș.a. Versuri i-au apărut în antologii publicate în Bulgaria, SUA, Polonia, Coreea de Sud etc. Deține Premiul pentru critică al revistei ,,Convorbiri literare” (1981) și Premiul Asociației Scriitorilor din Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
2004. González, Alberto & Willis-Rivera, Jennifer, L., "Remembering Selena", în González, Alberto, Houston, Marsha, & Chen, Victoria (eds.), Our Voices: Essays in culture, ethnicity, and communication (4th ed.), Roxbury Publishing Company, Los Angeles, 2004, pp. 56-61. Gyurcsik, Ilie, Paradigme moderne. Autori, texte, arlechini, Amarcord, Timisoara, 2000. Griffin, Em, A First Look at Communication Theory (3rd ed.), McGraw-Hill, New York, 1997. Hill, Forbes, "Convențional wisdom Tradițional form The President's message of November 3, 1969", 1972, în Carl R. Burgchardt (ed.), Readings in rhetorical criticism
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
208-209. 330 Ibidem, p. 209. 331 Ibidem. 332 Ibidem. 333 Ibidem. 334 Ibidem. 335 Ibidem. 336 Ibidem. 337 Ibidem; sublinierea mea. 338 Ibidem. 339 Ibidem. 340 Ibidem. 341 Ibidem. 342 Ibidem. 343 Ibidem. 344 Ilie Gyurcsik, Paradigme moderne. Autori, texte, arlechini, Editura Amarcord, Timișoara, 2000. 345 Lloyd Bitzer, "The rhetorical situation", 1968, în Carl R. Burgchardt (ed.), op. cit., pp. 60-68. 346 Lloyd Bitzer, op. cit., în loc. cit., p. 61. 347 Georgina Gabor, op. cit., 2014. 348 Kenneth Burke, op. cit., în loc. cit., p. 209
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
drept un ins mimat comun, posesor dezavuat al unei existențe prozaice, ce-și poartă cu resemnare condiția (a se vedea, din acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de profunzime a identității poetice cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Debutează cu poezie în "Convorbiri literare" (1977) și editorial cu Fântâni carteziene (1980). Colaborează la "Viața românească", "Luceafărul", "Cronica", "România literară", "Tribuna", "Dialog" etc. Cărți de poezie: Fântâni carteziene, Editura Junimea, Iași, 1980; Câmp negru, Editura Cartea Românească, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, Editura Cartea Românească, București, 1985; Poezii, Editura Junimea, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul, Editura Cartea Românească, București, 1990; Mirele orb, Editura Junimea, Iași, 1995; Deasupra lucrurilor neantul / Au dessus des choses, le neant (ediție bilingvă), Editura Axa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Și ling crucea celui răstignit sub măslini înroșiți/ îmi acopăr cu mâinile fața și strig:/ acesta nu sunt eu și aceasta nu este fața mea" (Peregrinări). În următoarele cărți ale lui Nichita Danilov (Câmp negru, Editura Cartea Românească, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, Editura Cartea Românească, București, 1985; Poezii, Editura Junimea, Iași, 1987), viziunile terifiante de acest fel se aglomerează. Contemplativ, mimând adesea detașarea, actantul specific își ascultă, cel mai adesea, "vocile din adânc", pe care le corporalizează într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
peisaj de sfârșit de lume: "Lumină roșie. Cer negru", "întinderea neagră și nesfârșită a deșertului", "stearpa priveliște", câmpul pustiit de un "soare negru, soare al sfârșitului" etc. Revin motivele și schemele parabolice dragi (îngerii și Căderea îngerilor, umbra, travestiul, scindarea (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Îngerul, Rază a lucidității), stilizate în desene încremenite, peste care bate aspru, halucinant, aripa neantului. Și aici, fără excepție, " Versurile sale sunt bântuite de obsesii nocturne, un aer lunatic stăpânește imaginația poetului și-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
linii de demarcație între cele două mărci ale universului danilovian: Lied nocturn, Melancolie, Ferapont, Orologiul anotimpurilor: Ieșirea din iarnă, Poem despre bătrânul domn Hokusai. În acest gen de texte, personaje deja recognoscibile ("plante de carne care se hrănesc cu sânge", arlechini "cu fața ridată de somn" și "oameni cu gura de pluș", îngeri orbi, înveliți în ziare, pruncul sfânt cu o carte în mână, "femeia cu sâni ca iarba/ pe care urcă în apus turme de melci bărboși") execută aceeași gestică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fiindcă încep și se termină cu mine", e chiar finalul poemului ce dă titlul cărții), poeta nu se poate împotrivi Avatarurilor unui sentiment, colorat stănescian, într-un ciclu întreg, în portocaliu. Direct, încă din titluri precum Alter ego sau Eu, Arlechinul, și mai ales în desfășurarea propriu-zisă a discursului poetic, Livia Iacob exploatează, apoi, filonul tematic al alterității interioare, raportând-o într-o manieră interesantă la nevoia de teatralitate, de mistificare a ființei care își găsește cu greu, într-un timp
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zdrențe, halebarda îi ruginește, iar "acasă" nu îl mai așteaptă decât "șobolanul însingurat și suferind", incapabil a mai roade cătușele care-i barează zborul peste "acoperișe/ orașe/ imperii". În ciuda arborării unei grimase cinice, la venirea Pe furiș a domnișoarei Teroare, Arlechinul "palid și gol" se pierde, învăluindu-se în umbra unei seri cumane, reci și oculte (" Se lasă umbra cu masca ei de fier/ peste masca mea de ceară/ cu întunericul peste/ întunericul ochilor,/ cu ignoranța mâinilor pline de sânge/ târându
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
steaua, luna, fântâna etc. ori epitete precum „liniștit”, „dulce”, „rece”, „alb”, „albastru”), încă din Fântâni carteziene, sentimentul lumii și al sinelui ca spectacol derizoriu, ca succesiune de măști îl anunță pe adevăratul D., acela al cortegiilor comic-funerare, al peisajelor cu arlechini și jucători de zaruri. „Soarele negru” al lui Baudelaire și corbul lui Poe sunt figurile tutelare ale acestor tablouri încremenite: totul e dublu („omul despicat în două” din Abel), lumea și sinele sunt imperii ale întunericului, iar răul (sugestia crimei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
întunericului, iar răul (sugestia crimei e adesea prezentă) se repetă fără încetare. Conștiința revenirii acestui spectacol al răului și al absurdului aduce, în plan estetic, ironia și livrescul, oscilând între umor și disperare. În Câmp negru (1982), mai multe poeme (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Poema porților) continuă această linie a travestiurilor: jocul încremenit al identităților-măști - eul și dublul său - devine substanța poemului, care se reduce adesea la un joc de repetiții și dedublări: nu există revelație sau schimbare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]