760 matches
-
datoriei dublată de atracția suicidară pentru situațiile extreme. Pe urmele celor șapte stâlpi ai înțelepciunii, ei sunt preoții unei religii păgâne a deșertului. Oameni ai pământului, ei sunt și oameni ai mării și ai văzduhului. O castă aparte, ce își arogă privilegiul independenței de acțiune, dar și al nobleței capabile de sacrificiul suprem, ei navighează în această mare terestră arsă de soare cu aceeași energie cu care Corto sau Rasputin se devotează întinderii lichide. Războinicii din jeep-uri sunt ultimul suspin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe care a făcut-o ca jandarm în timpul războiului, pe teritoriul sovietic. Eu m-am purtat cavalerește în timpul războiului, tratând cu compasiune populația civilă și instruindu-mi ostașii ce-i aveam sub conducere să se poarte omenește, fără a-și aroga dreptul de cuceritori - fapt contrastant cu mentalitatea soldatului rus - trecător pe teritoriul nostru, precum hoardele barbare de altădată. Numitul Vatas, cel care m-a bușit de pământ în clasa I spărgându-mi placa de ardezie, în război, în calitate de component al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu se cere privită chiorîș un ceas întreg, din toate părțile și din toate planurile, ca o chestiune de rezolvat, în care burghezul e satisfăcut cînd a găsit vaca”. În opoziție cu acest utilitarism „burghez”, artistul liber și suveran „își arogă dreptul naturii de a crea forme noi, fără asentimentul nimănui”. În altă parte, „înapoierea” consumatorului de artă autohton e deplînsă și denunțată drept retard provincial în raport cu marile centre ale Europei occidentale: „Magdeburgul e un oraș cubist. La Paris, cubismul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și revine din nou la larvă, trecând prin trei sute de mii de specii vegetale și cincizeci de mii de fluturi diferiți. Făptura omenească nu era altceva decât un număr în acea imensitate și, cu toate astea, avea pretenția să-și aroge dreptul de a o distruge, de a da gata plante și animale care dăinuiseră de milioane de ani. Își roti privirea de jur-împrejur, la umbrele imenselor trunchiuri, la apele râului, la acoperișul de frunze și la pământul umed și noroios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
remarcat jurnalista referindu-se la Theo. Chiar că ați ajuns cu educația lui la nivel de artă, a continuat ea, mai notându-și ceva. —Mulțumesc! i-a răspuns Hugo cu o jumătate de secundă înainte ca Amanda să-și poată aroga succesul. Bărbatul a privit-o în semn de scuză, realizând ce greșeală făcuse. Totuși, pentru el a fost un motiv de mare mândrie și, în același timp, de amarnic regret că Theo nu a izbucnit în plâns și nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
angajați într-o adevărată „campanie de măsluire a istoriei revoluției”, între care Ion Iliescu, Ion Cristoiu, Pavel Coruț, Sergiu Nicolaescu, Virgil Măgureanu, Silviu Brucan, Radu Portocală și mulți alții - unii dintre ei, deși susțin revoluția pură, sunt invalidați pentru că își arogă merite false, alții pentru că mizează pe teoria conspirației. Opinia lui Marius Mioc este detaliată în ceea ce privește deturnarea revoluției, după consumarea ei. El observă, de pildă, foarte atent felul în care confuzia și haosul asupra prelucrării datelor revoluției au fost lăsate cu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Leonardis aflând de îngrozitoarele torturi la care fusese supus călugărul, îi luase apărarea; se dusese la președintele Tribunalului și susținuse cauza lui Tommaso, dar acesta se dovedise a fi inflexibil, asta și fiindcă dominicanul nu dorise să aibă un apărător: "arogându-și dreptul de a ști mai mult decât toți laolaltă", cum se exprimase președintele. A avut parte deci de ceea ce s-a stabilit. De Leonardis semnalase torturile aplicate pe nedrept, dar acela negase, dând din colț în colț, că nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
soluții, viziuni noi. i. Micii dictatori. Sunt acele persoane care au tendința să dea mereu ordine, să-și impună ele punctul de vedere. Intervențiile sunt în cele mai multe cazuri stupide și răutăcioase, inutile și iraționale (Bouchard, 2006). Ori de câte ori au ocazia, își arogă mai multă putere decât au, ei fac tot posibilul să avanseze cât mai repede, își asumă responsabilități mai mari decât cei din jurul lor, sunt în general muncitori, însă evită să facă parte din proiecte în cadrul cărora nu s-ar putea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și purtătorul oficial de cuvânt al creatorilor pe lângă colecționari și muzee; editorii de cărți, aflați la granița dintre lumea eco-nomică și lumea simbolică, sunt conștienți de funcția pe care o monopolizează, de valorizare a muncii autorului; nu ezită să-și aroge alura unor "dive"; jurnaliștii sunt conștienți de puterea lor de a face sau desface notorietăți și de a legitima unele semnături; prin stăpânirea scriiturii sau a imaginii catodice și difuzarea lor masivă, tendința lor este de a considera că sunt
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
responsabilități, și delegându-le, abdică de facto de la ele. Se produce astfel o veritabilă deturnare a puterii. Aceste "derive" administrative sunt denunțate de Pierre Legendre (1968), care, ca jurist publicist și instituționalist, se ridică împotriva puterii pe care și-o arogă pe nedrept administrația. Adevărată citadelă de competențe și cunoștințe, înscrise în durată, imagine a continuității statului, "birourile" își construiesc treptat și ineluctabil autonomia față de calendarul unei puteri politice schimbătoare și efemere. • Forma "concurs" Comanda publică se efectuează adesea în cadrul unui
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sentiment funest, o eroare deplorabilă care se alimentează din același izvor! Ce? Această revoltă îngrozitoare a Proletarilor împotriva Capitaliștilor provine tot din faptul că se confundă Banii cu Bogăția? Este produsul unor cauze diverse. Din nefericire, anumiți capitaliști și-au arogat monopoluri, privilegii, care ar fi de ajuns pentru a explica acest sentiment. Dar, când teoreticienii demagogiei au vrut să îl justifice, să îl sistematizeze, să îi dea aparența unei opinii raționale și să îl întoarcă împotriva naturii înseși a capitalului
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mai este un simplu muritor învestit cu drepturi ce-i sunt delegate de către alți oameni care, prin urmare, le posedă. Nu. El este un om superior umanității, căutându-și drepturile în el însuși, și printre drepturile sale el și-l arogă pe acela de a pondera profiturile, de a ține echilibrul între toate pozițiile și condițiile. Este foarte bine, îmi zic eu, în acest caz îl voi copleși cu reclamații și cereri, atât timp cât voi vedea un om mai bogat decât mine
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
alcătuită ființa lui. E puțin lucru acesta? Este enorm. Heidegger "formalizează", structurează, articulează ceea ce poate fi cunoscut, dar care până la el nu a fost cunoscut cu rigoarea ontologiei. Când spun "ceea ce poate fi cunoscut", atrag atenția că Heidegger nu își arogă puteri magice în filozofie. Filozofia nu e magie și nu poate pătrunde în culisele existenței. Nici "de unde" (venim), nici "încotro" (ne ducem) nu-i stă lui Heidegger la îndemînă să ne spună, așa cum, de fapt, nu-i stă nimănui pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tipic), lipsa lor de precauție, complicitatea lor în ignoranță, ușurința cu care își apropriază nevăzutul, felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere, scamatoriile la care se dedau de îndată ce intră în arena lui, felul competent pe care și-l arogă în organizarea văzduhului, promptitudinea cu care descriu, schematizează și fișează absolutul sub pălăria unei "științe sacre" ce investighează non-naturalul ca și cum l-ar avea pe masa de disecție. De ce toate astea când eu pot să port în mine "frica de Dumnezeu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
către tron a fost cauza indirectă, deși principală, care i-a făcut pre români să primească tăcând, cu o rezistență mai mult pasivă, umilirea dualismului. Al treilea mod e cel mai simplu, deși cel mai greu și mai nedrept. Ți-arogi cu insolență drepturile altuia și te susții în proprietatea lor prin puterea brută, proprie ori străină. Să cercetăm aceste trei puncte, unul după altul, și să vedem dacă vreunul din ele poate fi rațiunea atitudinei escepțiunale a ungurilor din Austria
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Leibnitz: nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensu, nisi intellectus ipse. (Nimic nu e în minte care să nu fi fost mai întîi în simțiri decât mintea însăși. Această restricțiune trebuia s-o întrevadă orișicine care-și arogă dreptul de-a bănui știința autorului logicei. Cu restricțiunea lui Leibnitz însă, această teorie a lui Mill, care du reste, nu este a lui Mill, ci foarte veche și anume a lui Epicur, e admisă de foarte mulți filozofi, de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sarcinilor, dar rău primiți cînd era vorba de împărțirea puterii. Această atitudine avea un corespondent în sentimentele Europei față de SUA: europenii apreciau Statele Unite pentru postura lor de furnizor de securitate și pentru că le permiteau în mod diplomatic europenilor să-și aroge un statut progresist în tabăra occidentală, dar resimțeau negativ repetata confuzie a intereselor particulare americane cu cele mai generale. În plus, Kissinger a încercat să separe politica externă de constrîngerile interne (birocratice). El folosea în mod curent canale diplomatice ascunse
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
niște alegorii. Pe de altă parte, de multe ori calitățile sunt dublate și de unele slăbiciuni, ceea ce determină o decădere și o devalorizare a imaginii lor pilduitoare, destinate unui scop moralizator, pe care operele în care apar uneori și-l arogă. Donna angelicata se convertește într-un simbol al unei virtuți, ce eșuează însă în a se face verosimil sau cel puțin acceptabil de către cititori. 20 Alexandru Balaci, Boccaccio, Editura Albatros, București, 1976, p. 119. 22 La polul opus, donna demonicata
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
însă, drumețind acum călare,/ Nu-i slobod să vorbim decât în șagă;/ Zău, lasă slova sfântă, doamnă dragă,/ Pentru amvon și pentru seminare.”300 Cuvintele lui indică o reacție de respingere a atitudinii aproape eretice a femeii de a-și aroga dreptul interpretării Scripturii, ea răsturnând astfel un monopol masculin al hermeneuticii biblice.301 Personajul feminin conștientizează permanent că are experiența, dar nu și autoritatea de a interpreta textele și de a predica. Chiar din incipit, declară lipsa unei autorități care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
op. cit., pp. 53-100 passim. 454 Ibidem. 455 Susan Signe Morrison, art. cit., p. 109. 456 Elaine Treharne, op. cit., pp. 101-102. 457 Ibidem. 127 interpretarea Sfintei Scripturi, cu învățații (de exempu, cu diacul), „invadează teritoriul masculin al discursului”458 pentru că își arogă dreptul de a face exegeză biblică, ceea ce unei femei îi era cu desăvârșire interzis. Chiar și râsul sau glumele ei sunt distructive, subversive la adresa autorității masculine a vremii. „Criticii literari au oscilat între doi poli în ceea ce privește Prologul târgoveței, fie percepând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
niște alegorii. Pe de altă parte, de multe ori calitățile sunt dublate și de unele slăbiciuni, ceea ce determină o decădere și o devalorizare a imaginii lor pilduitoare, destinate unui scop moralizator, pe care operele în care apar uneori și-l arogă. Donna angelicata se convertește într-un simbol al unei virtuți, ce eșuează însă în a se face verosimil sau cel puțin acceptabil de către cititori. 20 Alexandru Balaci, Boccaccio, Editura Albatros, București, 1976, p. 119. 22 La polul opus, donna demonicata
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
însă, drumețind acum călare,/ Nu-i slobod să vorbim decât în șagă;/ Zău, lasă slova sfântă, doamnă dragă,/ Pentru amvon și pentru seminare.”300 Cuvintele lui indică o reacție de respingere a atitudinii aproape eretice a femeii de a-și aroga dreptul interpretării Scripturii, ea răsturnând astfel un monopol masculin al hermeneuticii biblice.301 Personajul feminin conștientizează permanent că are experiența, dar nu și autoritatea de a interpreta textele și de a predica. Chiar din incipit, declară lipsa unei autorități care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
op. cit., pp. 53-100 passim. 454 Ibidem. 455 Susan Signe Morrison, art. cit., p. 109. 456 Elaine Treharne, op. cit., pp. 101-102. 457 Ibidem. 127 interpretarea Sfintei Scripturi, cu învățații (de exempu, cu diacul), „invadează teritoriul masculin al discursului”458 pentru că își arogă dreptul de a face exegeză biblică, ceea ce unei femei îi era cu desăvârșire interzis. Chiar și râsul sau glumele ei sunt distructive, subversive la adresa autorității masculine a vremii. „Criticii literari au oscilat între doi poli în ceea ce privește Prologul târgoveței, fie percepând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de aur (felicissimum saeculum), dispariția lui Claudius venind în sprijinul reinstaurării ideii de principat aparținându-i lui Augustus. Narațiunea este scrisă, atenție, sub masca adevărului incontestabil, iar naratorul, în calitatea sa de martor implicat în evenimentele prezentate, ține să-și aroge un statut de superioritate, ba chiar atotputernicie în fața oricăror posibile întrebări: Nu se va da curs nici resentimentului și nici recunoștinței. Aceste lucruri sunt adevărate ca atare. Dacă cineva va întreba de unde știu, întâi și-ntâi că nu îi voi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
evidente de caracter juridic pe care nu a știut ori nu a vrut să o rezolve adecvat. Numărul relativ mare de martiri din timpul domniei sale, perioadă în care este atestată prezența creștinilor la curtea imperială, a fost cauzat de puterea arogată de magistrații provinciilor adesea influențați de discordiile poporului. Într-o situație asemănătoare se aflau și vârfurile înalte ale ierarhiei imperiale incapabile să depășească presiunile populare anticreștine. Din acest motiv, episcopul din Sardes, Meliton (+190), se plângea în anul 172 împăratului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]