752 matches
-
odată cu reîmpărțirea imperială germano-italo-bolșevică din anul 1940. După 23 August 1944 a venit tăvălugul modernizator sovietic. Nici unul din imperii nu a reușit să distrugă toate tradițiile și obiceiurile identitare, dar le-au stânjenit mult. Originea daco-romană și limba română și aromână fixată într-o gramatică savantă și un lexic inovator susțin un popor și o populație rezultate din ultimele cuceriri romane din nordul și sudul Danubiului. A doua modernizare a României, decisă cu multe ezitări în anii 1990, a trecut o
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
modernitate, pe carpe diem, cum scria Horațiu. Un astfel de profil rămâne creionat și în literatura, arta și filosofia românească modernă și contemporană de către mulți aromâni. Am citat recentele pagini din proza istorică a lui Neagu Djuvara, cu vechi origini aromâne. În trecut, poezia și muzica lui A. Pann (1793/7-1854) din secolul al XIX-lea, iar în secolul trecut O. Goga (1881-1938), V. Eftimiu (1889-1972) și alți poeți cu origini balcanice. La loc de frunte stă, desigur, teatrul și scrierile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de care cei mai mulți dintre aromâni se simt apropiați istoric, lingvistic și tradițional, ei s-au așezat în Dobrogea și în porturile dunărene apropiate. Atât istoria politică a țării, cât și cea cultural-artistică și religioasă consemnează numele unor personalități de origine aromână, din care câteva am citat în paragrafele de mai sus. În anul 1888, poetul aromân Constantin Belemace (1844-1932) a compus Parinteasca dimandare (blestemare), echivalentul imnului românesc Deșteaptă-te române! (17) Dacă românii dintre Prut și Bug, împreună cu locuitori din Bucovina
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
așezat în Dobrogea și în porturile dunărene apropiate. Atât istoria politică a țării, cât și cea cultural-artistică și religioasă consemnează numele unor personalități de origine aromână, din care câteva am citat în paragrafele de mai sus. În anul 1888, poetul aromân Constantin Belemace (1844-1932) a compus Parinteasca dimandare (blestemare), echivalentul imnului românesc Deșteaptă-te române! (17) Dacă românii dintre Prut și Bug, împreună cu locuitori din Bucovina și din Transcarpatia ("basarabeni" numiți impropriu de regimul țarist la începutul secolului al XIX-lea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
credințele transmise intergenerațional, cât timp sacrul nu a fost copleșit de forțele profanului, a-religiosului și a-teismului agresiv, cu care s-a însoțit nu doar comunismul, ci și modernitatea, până în contemporaneitatea recentă, regândită de unii filosofi ca "postmodernitate". Limba aromână sau macedoromâna face parte din limbile romanice răsăritene, alături de română (sau dialectul daco-român), meglenoromână și istroromână. În vreme ce unii lingviști o consideră dialect al limbii române, alții, după anul 1990, susțin tot mai insistent că ea este limbă de sine stătătoare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cele ale istoricilor români până la cele ale lingviștilor germani, cu mențiunea însă că au fost realizate cu peste 30, chiar 50 de ani înainte. În momentul în care Enver Hodja a început construirea unui stat național albanez omogen etnic, comunitatea aromână (pentru care statul român sprijinise edificarea Albaniei) a început să dispară din istorie. Aromânii din sudul Albaniei, din Saranda, mi-au arătat cu emoție actele de identitate din anii '50, în care la "etnie" scria: "rumân". În cazul istroromânilor, un
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
case pentru sătenii din Vadu Roșca, Rast și Arbone după inundațiile catastrofale din 2005. Biografia sa include aspecte care îl plasează cu predilecție în extrema dreaptă a axei politice. Originar din comuna Zagna (jud. Brăila), este fiu al unei familii aromâne, deportate în Bărăgan în tipul regimului comunist din cauza afilierii ei la Mișcarea Legionară. Cunoscut pentru religiozitatea afișată inclusiv printr-un crucifix amplasat în fața casei sale (fostul sediu al ambasadei Argentinei), prin venerarea icoanelor și confesiunile publice, este ctitorul multor biserici
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pe teritoriul țării noastre, sunt vorbite 15 limbi: română (19.700.000 vorbitori), romani balcanică, romani carpatică, romani vlahă (numărul total al romilor este de 2.933.206), maghiară (1.450.000 vorbitori), germană (45.000 vorbitori), turcă (28.700), aromână (28.000), sârbă (27.000), tătară (22.000), bulgară (6.750), greacă (4.150), poloneză (2.760), găgăuză, limba română prin semne (pentru persoanele cu deficiențe de auz)62. În afara teritoriului României, limba română se mai vorbește în: ▪ Republica Moldova, unde
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
armonia dansului și a acrobațiilor. Nu se întunecase când au amuțit lăutarii, ca să lase să se audă ceilalți lăutari ce aduceau încă trei cete de călușari. De ce vorbesc românește? îl întrebă mirat Selin pe Toma Cantacuzino. — Așa vorbesc ei, sunt aromâni sau chiar români curați. — Sunt mulți pe aici? Or fi, cine-i numără? — Beiul știa că sunt români prin părțile astea? — Ei cum să nu știe, toți știm. Și-a făcut un conac pe aci în sudul Dunării, la Arbănași
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
insule străvechi de romîni sud-dunăreni, a unor toponime provenite din latină, marcate uneori de reflexe romînești (Calvomuntis, cu on > un; Amourion, Valetsicon, Verdicousia, Vigla, Domenicon, Kleisoura, Konkoulion, Milogusta, Praitorion, Velvento, Kaisarea, Gratsiani, Galliani), sau a unor forme transmise de populația aromînă (Sărună < lat. Salona = Saloniki; Lăsun < gr. Elason; Băiasa = gr. Vovusa, alb. Vojusë; Dzîna < lat. Ad Dianam, Ciuma Naltă, Suma cu Bradu, Moașa-Smolcu, Moașa-Gurguliu, Devol, Florina, Castoria, Veria, Serres). Numele de origine sau cu aspect fonetico morfologic romînesc se găsesc răspîndite
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un deal Ascuri la nord-est de Armeniș, ceea ce însemnează că e același nume, decupat defectuos din context. (V. Frățilă a găsit în zonă un toponim compus, Drumu Ascurii). Eugen Beltechi notează, în NALR-Banat (1980), toponimul sub forma Ascora. În dialectul aromîn există un apelativ ascur, ră, -ri, -re cu sensul „aspru“, în corelație cu care V. Frățilă presupune că un romînesc ascur (deși nu e cuprins în nici un dicționar), cu același sens, ar putea sta la baza toponimului. Fiind foarte apropiat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
căriciu, ceapă nemțească, chelcheză, gălbinele, gloanță, grînișoare, jarea galbenă, laba gîștii, ochiul boului, scîlci. Cea mai apropiată formal de baza apelativă a toponimului este chelcheză (cu ă > e și c > che, ca în cămașă > chemașă > chimașă, încap > închep). În dialectul aromîn există numele de plantă călcadza, iar în albaneză këlkaxë, ambele referindu-se la ceea ce se numește popular la noi rodul pămîntului. Tache Papahagi înregistrează un toponim Călcază, care ar desemna o baltă, în județul Mehedinți. Toponimul albanez foarte apropiat formal
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-a, -um + atus s-a petrecut în latina dunăreană sau în străromînă, adică dacă suntem în fața unor toponime minore moștenite din latină sau a unor entopice romînești vechi dispărute și fosilizate ca nume de locuri. Frățilă arată că în dialectul aromîn există un urmaș al etimonului invocat de noi (un loc în Epir numit Souma-cou bradou, adică suma cu bradu, „vîrfu cu bradu“). Legătura etimologică dintre cele două toponime face improbabilă originea antroponimică (numele de persoană Simcă, Simca, Simcea, diminutivat cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
larg și cu referire mai ales la vîrfuri de munte, de deal și de movile din cîmpie, fiind numai o coincidență de formă (deși S. Pușcariu crede că ar putea sta la baza unora dintre toponimele omonime). Existența în dialectul aromîn a unui apelativ tămpă, „vîrf, pisc“ oferă o bază mult mai plauzibilă geografic în primul rînd pentru ridicăturile de teren (de la acestea au putut fi denumite, prin transfer, celelalte categorii de topice), și anume un apelativ romînesc străvechi, tămpă, tîmpă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
scos din uz; se cunoaște expresia grumazul (sau grumajii) gâtului, întrebuințată în regiunile în care circulă gât. Tot S. Pușcariu crede că, în limba veche, grumaz a fost concurat și de gușă, păstrat în câteva localități din sudul Banatului, la aromâni și meglenoromâni cu sensul de „gât“. Este de presupus că grumazul ar fi fost gâtul întreg, iar gușa numai partea lui anterioară sau laringele. În acest caz, verbul a sugruma înseamnă strângerea gâtului de jur împrejur, iar a sugușa, apăsarea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele“. Pântece este moștenit din lat. panticem (forma de acuzativ a lui pantex), la fel ca în multe alte limbi romanice (italiană, franceză, catalană, spaniolă, portugheză). Există și în dialectele sud dunărene (aromână și meglenoromână). Este cel mai vechi, fiind atestat în Psaltirea Hurmuzaki (secolul 16). Despre burtă, în DEX se spune că originea sa nu este cunoscută. Se crede că ar fi de origine expresivă, datorită, pe de o parte, grupului consonantic
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Foale este, de asemenea, moștenit din lat. follis, care însemna „sac de piele umflat cu aer, balon, foale (pentru foc)“ și care a fost moștenit, cu sensuri diferite, de limbile romanice. În română, există în toate cele patru dialecte (dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân). Sensul de „burtă“ din română apare încă de la Coresi (se pare că burta umflată a fost asemănată, în glumă, cu foalele). Burtă este un termen răspândit în Muntenia, pântece în Moldova și Transilvania, iar foale în Banat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
verbele (a) amăgi, (a) cuteza, (a) mângâia sau substantivul mărgea), ele au pătruns în latina dunăreană. Azimă, cu sensul „turtă din făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză“, există și în dialectele sud-dunărene (aromână și meglenoromână); provine din cuvântul latinesc azymus „fără drojdie“, împrumutat din gr. azýmos, termen folosit în terminologia religioasă creștină. În greacă, era un derivat de la zýmos „drojdie“, cu prefixul privativ a-. Limbile romanice occidentale au împrumutat termenul din latina ecleziastică
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
româna s-a constituit ca idiom cu identitate diferită de latină, și continuă și în zilele noastre. Se vorbește adesea de unitatea limbii române, ca despre o caracteristică recunoscută atât în sens larg, la nivelul celor patru dialecte istorice (dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istro româna), cât, mai ales, în sens restrâns, referitor numai la dialectul dacoromân. Considerată adesea drept surprinzătoare, unitatea limbii române este remarcabilă în comparație cu alte limbi europene și, în primul rând, cu celelalte limbi romanice; iată ce afirmă renumitul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
călătorie în spațiul geografic românesc, fiindcă multe dintre cuvintele cu istorie palpitantă sunt răspândite numai în variantele geografice ale limbii române (în cele patru dialecte istorice deja menționate sau în graiurile dacoromânești). Volume aparte vor fi consacrate prezentării unor cuvinte aromâne, meglenoromâne sau istroromâne ori unor termeni caracteristici graiului muntean, moldovean, bănățean, crișean sau graiurilor transilvănene. Cercetările din ultimii ani oferă material lexical cules și din vorbirea românilor din afara granițelor țării noastre; în domeniul lexicului, diverse elemente neînregistrate pe teritoriul României
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lexicale. Există și o altă perspectivă, care ține seama de poziția cuvintelor moștenite în structura lexicului românesc. Unele aparțin limbii literare, altele au rămas doar în variantele dialectale; între acestea din urmă, remarcăm unele care există numai în dialectele sud-dunărene (aromână, meglenoromână, istroromână), altele care s-au păstrat în graiurile dacoromânești arhaice și unele pe care le întâlnim numai în textele vechi românești. Cât privește termenii din prima categorie, cei din limba literară, aceștia sunt de diverse tipuri: pe lângă cei care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vgr. εγο, germ. ich, vsl. ază, vind. Ahám, vpers. adam, got. ik, arm. es, fr. je, engl. I etc., ceea ce nu poate însemna altceva decât că suntem în prezența unei pronunțări autohtone a formei eu. Țânțari, așa este denumită populația aromână din Macedonia, primul mare centru statal al romanității orientale în devenire. Presupunerea lui Cantemir cum că flaccus ar fi fost folosit „în cinstea boeriei ce zic ținsoria” (HVR, p. 119), adică censoria, de la censor „magistrat roman”, censio „evaluare, stabilire de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
iar populațiile cu care contactul a fost pasager au împrumutat cuvinte limbii române. A rezultat imaginea unei limbi artificiale atât ca naștere cât și ca existență dialectală: latina a generat limba română într-un spațiu restrâns, iar apariția dialectelor dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân este rezultatul expansiunii ulterioare a limbii române. La această schemă istorică revenise și Hasdeu după încercarea nereușită de a pune în valoare substratul. Astfel știința istorică tradițională a eșuat în imaginarea unui spațiu limitat de constituire a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se puteau naște altfel decât ca ramificații ale unei limbi de bază cum a fost latina pentru limbile romanice și protolimba i.-e. pentru limbile indoeuropene. Pentru a concepe trecutul limbii române ca punct de plecare a dialectelor ei (dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân) a fost inventată „româna comună” care trebuia să se nască într-o zonă restrânsă din „latina vulgară”. Această zonă a fost creată, la O. Densusianu, prin „evacuarea Daciei în anul 271” și concentrarea latinității în Iliria. Pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lumea bizantină, prezenți aici mai ales În vremea cruciadelor, sau chiar la sud-vest, designându-i pe „morlaci, dalmatini, italieni, europeni”, În zona Mării Adriatice. O altă dovadă a vechimii cuvântului În limba populară este oferită și de prezența sa În dialectul aromân, În general ca etnonim, fapt care Întărește totodată ideea unui contact cu „frâncii” pe direcția Sud. În acest caz, al dialectului aromân, se impune, În privința etimologiei, paralela cu turcescul frynk. 3. Semantica etnonimului: nivelul de bază al imaginii Mult mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]