754 matches
-
două reviste aromânești create la Bitolia și tipărite la București: “Fratil’ia” (care s-a publicat între februarie 1901 și februarie 1902) și “Lumina” (care a apărut între 1903 și 1908). “Fratil’ia” era o revista bilunară, scrisă în dialect aromân, condusă de Nicolae Batzaria și el profesor la Liceul român din Bitolia. În această revista se publică versuri, proză, anecdote populare, articole și studii despre istoria și civilizația aromânilor.; unde se dă și o listă a absolvenților liceului în ultimii
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
a adus în primul rând reale servicii școlii, de exemplu prin modele de lecții, informații cu caracter cultural și istoric. În ea s-a publicat și literatură dialectală purtând semnături prestigioase. Gustate la vremea respectivă pentru farmecul exprimării în graiul aromân, aceste creații au rămas uitate în publicațiile vremii, timp de decenii, așa cum s’a întâmplat, de fapt, cu întreaga producție intelectuală aromână, după cel de-al Doilea Război Mondial, sub impactul politicii comuniste. În ultimele decenii, aceste creații din presă
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
s-a publicat și literatură dialectală purtând semnături prestigioase. Gustate la vremea respectivă pentru farmecul exprimării în graiul aromân, aceste creații au rămas uitate în publicațiile vremii, timp de decenii, așa cum s’a întâmplat, de fapt, cu întreaga producție intelectuală aromână, după cel de-al Doilea Război Mondial, sub impactul politicii comuniste. În ultimele decenii, aceste creații din presă au fost restituite în volume de editori preocupați de promovarea creațiilor în grai aromân sau român uneori cu sprijinul financiar al Guvernului
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
a întâmplat, de fapt, cu întreaga producție intelectuală aromână, după cel de-al Doilea Război Mondial, sub impactul politicii comuniste. În ultimele decenii, aceste creații din presă au fost restituite în volume de editori preocupați de promovarea creațiilor în grai aromân sau român uneori cu sprijinul financiar al Guvernului României - Departamentul pentru relații cu românii de peste hotare. În urma așa-zisei „acțiuni de eliberare a statelor coaliției balcanice“, soldată cu distrugerea a numeroase așezări românești, victime, închiderea școlilor și dărâmarea bisericilor, mulți
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
Sterie Ciumetti la Silistra Așa cum s-a dus la Bitolia când liceul românesc avea nevoie de profesori, tot așa vine în Cadrilater să își aducă contribuția la îmbunătățirea regiunii, în dorința de a crea condiții mai bune de viață confraților aromâni din zonă. Din nou va fi în compania cumnatului său, Pericle Papahagi, care acum e directorul liceului din Silistra. Ambii au lungi discuții intelectuale legate de cultura și limba aromână si de nevoile aromânilor, problemă care continuă să-i preocupe
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
trăgea tot dintr-o familie de păstori, din zona munților Pind, și care a urmat numai șase clase de liceu. Pe vremea aceea în Balcani nu era obișnuit ca fetele să studieze. Prin soția lui, Sterie va avea ca rude aromâni însemnați. Anastasia (Seaua) era soră cu Pericle Papahagi, ambii fiind copiii lui Despina (Despa) Caragiani (scris uneori și Caraiani; măritată Papahagi). Deci Sterie Ciumetti era cumnat cu Pericle Papahagi, bunul lui prieten și coleg de breaslă și ginerele lui Despa
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
(aromână: "Aminciu", neogreacă: Μέτσοβο, "Metsovo") este un oraș din nord-vestul Greciei (Munții Pindului) cu o populație majoritară aromână. Este un centru pastoral și fructifer prosper. Mai multe mânăstiri se ridică în împrejurimi. Este și unul din centrele culturale ale aromânilor. În anii 1941-1944, Aminciul a fost centrul „Principatului de la Pind și Meglen, Voivodie a Machedoniei”, un așa-zis
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]
-
și unul din centrele culturale ale aromânilor. În anii 1941-1944, Aminciul a fost centrul „Principatului de la Pind și Meglen, Voivodie a Machedoniei”, un așa-zis „stat” autoproclamat de Alcibiade Diamandis sub ocupația italiană și „moștenit” de baronul ungur de origine aromână Gyula Cseszneky când italienii au lăsat locul ocupanților germani. Populația locală nu a susținut această inițiativă, cum nu a susținut nici proiectul liderului comunist Dimitri Vlahov de a întemeia aici o „regiune autonomă aromânească” după modelul sovietic, în cazul unei
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]
-
și politici publice în domeniul dezvoltării mijloacelor de informare în masă. Totodată, în perioada mandatului a accentuat permanent importanța unor măsuri care să nu perpetueze modelul divizării artificiale a comunității românești în români și moldoveni, români și vlahi, români și aromâni. Pentru un demers extern comun interinstituțional, în vizitele sale în cadrul comunităților românești a invitat reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, Comisiei pentru Românii de Pretutindeni din Senatul României și Camera Deputaților precum și demnitari din cadrul altor ministere. Ministrul delegat a fost primul demnitar
Dan Stoenescu () [Corola-website/Science/318739_a_320068]
-
etc. Mulți dintre aceștia sunt cunoscuți și respectați pentru că s-au distins ca profesori, medici, economiști, comercianți de succes. La Muzeul Județean de Istorie din Slobozia s-a constituit, până în anul 1989, o importantă colecție de obiecte și mărturii spirituale aromâne, una dintre cele mai importante din câte mai există. În martie 2004, a luat ființă Filiala Comunității Aromâne din Slobozia, care își propunea să acționeze pentru "păstrarea și dezvoltarea limbii, a tredițiilor și a întregului specific spiritual și cultural aromânesc
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
succes. La Muzeul Județean de Istorie din Slobozia s-a constituit, până în anul 1989, o importantă colecție de obiecte și mărturii spirituale aromâne, una dintre cele mai importante din câte mai există. În martie 2004, a luat ființă Filiala Comunității Aromâne din Slobozia, care își propunea să acționeze pentru "păstrarea și dezvoltarea limbii, a tredițiilor și a întregului specific spiritual și cultural aromânesc". La înființare număra 356 de membri. Trebuie menționat aici și evenimentul creării, în anul 1983, a ansamblului folcloric
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
din Slobozia, care își propunea să acționeze pentru "păstrarea și dezvoltarea limbii, a tredițiilor și a întregului specific spiritual și cultural aromânesc". La înființare număra 356 de membri. Trebuie menționat aici și evenimentul creării, în anul 1983, a ansamblului folcloric aromân Steaua di dor. Spectacolul, la care și-au adus contribuția peste 80 de persoane, s-a numit Numtâ armâneascâ (Nuntă aromânească) și l-a avut ca inițiator și conducător artistic pe Răzvan Ciucă. Timp de aproape cinci ani, ansamblul a
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
au adus contribuția peste 80 de persoane, s-a numit Numtâ armâneascâ (Nuntă aromânească) și l-a avut ca inițiator și conducător artistic pe Răzvan Ciucă. Timp de aproape cinci ani, ansamblul a prezentat acest buchet de obiceiuri și tradiții aromâne în foarte multe spectacole în Ialomița, Tulcea și Constanța, la Muzeul Satului și în săli de teatru din Capitală. Chiar după premiera acestui spectacol (12 mai 1983), etnologul Vasile Vetișanu scria în revista "Flacăra" despre acest ansamblu: Deși documentele sunt
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
lingua franca"”, „limbă vehiculară” etc.), varietățile regionale ale unei limbi („dialect”, „subdialect”, „grai”) și varietățile sociale ale unei limbi: „argou”, „jargon” etc. Unii lingviști includ aici și termenul „idiolect”. Prin urmare, se poate vorbi, de exemplu, despre idiomul românesc, idiomul aromân (macedoromân), idiomul muntenesc, idiomul oltean etc. După lingvistul francez Philippe Blanchet, În general, termenul „idiom” este folosit când subiectul abordat de cercetător nu necesită ca acesta să opteze pentru unul din termenii „limbă”, „dialect”, „subdialect” și „grai”, mai ales când
Idiom () [Corola-website/Science/331640_a_332969]
-
apa izvorului avea virtuți terapeutice neobișnuite. Crucea de pe deal a devenit un loc de pelerinaj al românilor ortodocși, iar autoritățile imperiale austriece au interzis acele pelerinaje. Ieromonahul Visarion a trecut în Ardeal la 11 martie 1744, însoțit de trei negustori aromâni: Dima Nino, Gheorghe Nicola și Gavrilă Bistro. După o primire triumfală în satul Dobra, călugărul s-a îndreptat apoi spre Mărginimea Sibiului, predicând în localitățile traversate împotriva uniației. A trecut prin Deva, Orăștie, Sebeș, Miercurea Sibiului și Săliște, unde a
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
Sfântul Ilie” din 1903, împreună cu bulgari, sârbi și greci. Aceasta a fost înfrântă, iar printre cei întemnițați au fost și meglenoromâni. Totuși, cedând revendicărilor și presiunii Germaniei, Italiei, Austro-Ungariei, Rusiei și României, în 1905 stăpânirea otomană a dat și vlahilor (aromâni și meglenoromâni considerați împreună) aceleași drepturi culturale, religioase și politice pe care le aveau și celelalte minorități: dreptul de a folosi limba proprie în școli și în biserică, precum și drepturi electorale în consiliile administrative locale. Statul român sprijinea revendicările lor
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
(n. 9 martie 1942, București) este un actor de teatru și film, dar și regizor român de origine aromână. Este președinte al UNITER din 1990, iar în prezent, din 2005 este directorul Teatrului Național din București. a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, clasa profesor Beate Fredanov, în 1964, când a și debutat pe scena Teatrului
Ion Caramitru () [Corola-website/Science/307251_a_308580]
-
În acest fel, venirea slavilor i-a despărțit pe aceștia de străbunii vorbitorilor dialectelor românești nordice (daco-romane). Dialectul daco-român este vorbit astăzi preponderent la nord de Dunăre, dar și în unele areale sud-dunărene precum Timoc sau Dobrogea. Dialectele sudice sunt aromâna și meglenoromâna, ambele vorbite în arealul central-sudic al peninsulei Balcanice, iar cel vestic este istroromâna vorbită în Istria). Etnogeneza poporului român se înscrie în procesul general european de formare a popoarelor și limbilor neolatine, similară formării altor popoare latine, cu
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
până la începutul secolului al XIX-lea exclusiv de către românii ortodocși, iar cea româno-latină după modele străine numai de către românii catolici sau reformați, cu unele excepții (de exemplu Luca Stroici sau Dimitrie Cantemir - în scrierile acestora destinate cititorilor străini). Dialectul sud-dunărean aromân sau macedo-vlah a fost scris până la începutul secolului al XIX-lea numai cu alfabetul grecesc. Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii. Se presupune că limba slavonă și scrierea "chirilică" au
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
să remarcăm că alfabetul chirilic românesc a fost adaptat încă din secolul al XV-lea pentru redarea sunetelor limbii române, în ciuda numărului său mult prea mare de slove omofone și în parte cu totul inutile, în timp ce alfabetul grecesc pentru dialectul aromân și cel latin pentru dialectul dacoromân s-au adaptat cu mult mai greu pentru notarea sunetelor specifice românești. Este necesar să reamintim pentru valoarea lor anticipativă cel două texte scrise în limba română cu grafie latină, de la sfârșitul secolului al
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
(n. 2 noiembrie 1912, Grămăticova, Grecia - d. 23 decembrie 1996, România) a fost un avocat, filolog, scriitor și poet aromân, care a activat în România. s-a născut în comuna aromânească Grămăticova din Grecia, situată într-o regiune muntoasă din apropierea graniței cu Republica Macedonia. După ce a absolvit școala primară românească în comuna natală a urmat doi ani la liceul românesc
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
cu Republica Macedonia. După ce a absolvit școala primară românească în comuna natală a urmat doi ani la liceul românesc din orașul grecesc Salonic. În 1926, familia sa s-a mutat în România, în Cadrilater, împreună cu mai multe mii de familii aromâne, iar el a continuat studiile medii la liceul teoretic din Bazargic. Apoi a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care a absolvit-o în 1935, continuând studiile la Facultatea de Drept pe care a absolvit-o
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
care a avut un fiu, Dan Ion Nasta, născut la 7 iulie 1951, viitor poet, eseist și traducător. A debutat în literatură în 1936, cu poezii în revistele „Pasărea Albastră” și „Suflet Nou”. A publicat și articole de exegeză culturală aromână. A realizat și traduceri literare din limbile greacă și bulgară, pe care le-a publicat. În 1981 a apărut la Editura Albatros prima sa carte, o culegere de sonete. Hristu Cândroveanu i-a publicat poezii în „Antologia lirică aromână”, apărută
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
culturală aromână. A realizat și traduceri literare din limbile greacă și bulgară, pe care le-a publicat. În 1981 a apărut la Editura Albatros prima sa carte, o culegere de sonete. Hristu Cândroveanu i-a publicat poezii în „Antologia lirică aromână”, apărută în 1975, și în „Un veac de poezie aromână”, din 1985. În 1985, Atanasie Nasta a publicat al doilea volum al său cu sonete, „Ora de poezie”, apărut la Editura Cartea Românească. În 1996 a apărut volumul „Armâname, armâname
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
și bulgară, pe care le-a publicat. În 1981 a apărut la Editura Albatros prima sa carte, o culegere de sonete. Hristu Cândroveanu i-a publicat poezii în „Antologia lirică aromână”, apărută în 1975, și în „Un veac de poezie aromână”, din 1985. În 1985, Atanasie Nasta a publicat al doilea volum al său cu sonete, „Ora de poezie”, apărut la Editura Cartea Românească. În 1996 a apărut volumul „Armâname, armâname”, care cuprinde poeziile scrise de Atanasie Nasta în dialectul aromân
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]