5,079 matches
-
aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
A pus o palmă pe mâna Măriucăi, încercând s-o mângâie. În clipa următoare, mâna i-a căzut, vlăguită... Apăă! Apăăă! a îngăimat cu mare trudă Costăchel. Tăchel a alergat să-i aducă apă... După ce și-a răcorit gura, buzele arse au șoptit abia auzit. Nuu plâângee... Măriuucăă... Nuuu... Petrache parcă uitase de durerea lui din umăr și se ocupa de Costăchel ca o dădacă. -Trebuie să chemăm moașa, să-l panseze ca lumea, și apoi să mergem la târg, să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să înțelegi? În țară s-o schimbat stăpânii... Nimic nu mai este ca înainte. De vreo doi ani îs comuniștii la putere - a pornit să-i deslușească lucrurile Petrache. Cum?! Și aici s-o făcut stăpâni bolșevicii? - a sărit ca ars Costăchel. Așa-i. Rușii dictează în țara asta - și-a întărit spusele Petrache. Atunci îs în primejdie!... Doar nu ești dezertor - a încercat să-l liniștească Petrache. Nu sunt dezertor. Nu! Ferească-mă Dumnezeu! Sunt... un evadat. Și cu rușii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cât mai au de mers până în lagăr... Formație, stai! Începând din flancul drept, numără! - s-a auzit urletul gardianului de la poartă. Unu... doi... trei... răsunau vocile deținuților, înnecate în valurile lapoviței neîndurătoare... Lipsește unul! Unde i? - a sărit gardianul ca ars. Este aici!... E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos apă și au băut fără grabă. Apoi, gemând ca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să le rostim cu toții, atunci când rămânem de tot fără argumente: - Totuși, sper din suflet că totul se va sfârși cu bine și că am să-mi revin eu din starea asta... - Poftim, ce ai spus?!, sări din locul ei ca arsă, aproape turbată și vuind, Luiza, simțind că abia acum a dat, în sfârșit, peste punctul cu adevărat nevralgic din sufletul Adrianei, în legătură cu care își luă numaidecât misiunea să îl vindece, călindu-l în flăcările adevărului propovăduit de ea. Ce vorbe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pictură, delicata combinare a culorilor, trasarea și accentuarea liniilor, șlefuirea contururilor. Admirând frumoasa pictură... gândul mi-a fugit Într-un timp trecut, când Încercam să-mi fac drum prin hățișul poeziei. Tipăream cel de-al doilea volum de poezii Clipe arse, la editura Timpul din Iași. Editorul era, nimeni altul decât actualul președinte al U.S.R., Iași. După multe ezitări, hotărâsem că e bine să-mi aleg un pseudonim literar, așa cum au făcut-o și o parte din poeții consacrați. „Consacrați!” auzi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aprilie 1961, localitatea Hălăucești, județul Iași. Promotor literar pe site-urile www.poezii.biz, www.europeea.com,www.visul.florema.ro, www.versuri.com; Atheneum; Rețeaua Literară; Timpul; Caiete Silvane. Volume personale: Fata Sihastră , poeme, Editura Timpul, Iași (2005); Clipe arse , poeme, Editura Timpul, Iași (2006); Două lacrimi de cer , poeme , Editura Alfa, Iași (2007) ; Antologie de poezie și comentarii - care cuprinde : poeme, poeți contemporani, comentarii becartiene (36 poeți),Editura Paneurope , Iași, (2009) ; Antologie de poezie (55 poeți contemporani)( pagini alese
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dar. Călătoria spre largul visat Începe. Furtunile pândesc soarele amiezii, arde uneori, necruțător. Credința poetului, că va fi suficient de puternic pentru a ajunge la limanul sperat, se clatină dureros de multe ori. Nopțile stă de veghe și, cu buzele arse, buze care mai păstrează urme de sare și rouă, și cu sufletul Înlăcrimat, suflet În care flacăra nădejdii Încă tace, așterne pe hârtie „versuri desfrunzite” sub cerul tomnatic spre care vaporul se Îndreaptă... Speranța poetului rămâne vie și nu abandonează
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Octavian Paler sunt, pentru sufletul meu, un adevărat balsam și fac mărturisirea de credință că au devenit rugăciunea mea de seară. Sub Îndrumarea regretatului maestru și neprețuitului prieten M.Borger, a apărut cel de-al doilea volum de poeme (Clipe arse). În decembrie 2007, a văzut lumina zilei și cel de-al treilea volum de poeme - „Două lacrimi de cer”, dedicat maestrului. „Versul liber a devenit pentru mine o libertate asumată conștient În abordarea și subordonarea tehnicilor lirice, firul roșu al
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atât de jalnică, că scotea lacrimi din ochii oamenilor credincioși, care erau adevărați iubitori de Dumnezeu. Ciorile negre, speriate, au privit și ele de prin pomii sau de pe acoperișurile caselor din apropiere, neînțelegând ce se petrecea. Doar o urmă, zidurile arse, mai aducea aminte că acolo a fost cândva biserică. Toată speranța oamenilor în redeschiderea ei se spulberase deodată. Nu s-a știut niciodată concret care a fost cauza acelui incendiu. Ceva mai târziu, peste doi-trei ani de la această întâmplare, a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe ultima bancă a autobuzului, se ghemuiește într-o dungă, fără să se uite în jur. Închide ochii, nu vrea să vadă pe nimeni. Autobuzul se mișcă ca o molie, scrâșnește din toate încheieturile, se umple de praf, de gaze arse, se oprește în toate stațiile, se ticsește din ce în ce mai tare de trupuri care se strivesc fără ca nimeni să țipe de durere. O dor toți mușchii de atâta încordare. O să treacă și ziua aceasta, își zice încercând să se liniștească. Drumul e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
celuilalt, chiar se simțeau geloziile intelectuale dintre ei, dar erau atât de mascate încât de abia se broda o catifea pe o relație intelectuală de excepție. Nu se tutuiau, dar se pârjoleau din priviri și în jur "mirosea a creier ars", cum spuneau fascinați și invidioși colegii lui Aide. Toată Agronomia se hrănea din această poveste de dragoste intelectuală. Dar pe Aide a costat-o cariera universitară. Târziu și-a dat seama de naivitățile ei de atunci, de pasiunea științifică consumată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în ochii minții îi apar mâinile acelea rău mirositoare, gurile căscate, ecourile bufniturilor în trupul ei, acolo adânc în măruntaie, se desprinde de lespedea de piatră cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi. O dor toate mădularele. Soarbe câteva înghițituri de apă, apoi se trage înapoi și se lungește lângă Maria. Închide ochii, ascultă întunericul, vântul de afară, foșnetul copacilor, susurul apei, toate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
scump și mai dulce de pe pământ, pe care Vișinel îl pronunțase acum cu o nuanță în care se aflau inflexiuni inedite, lacrimile agățate cu firele nevăzute ale unor dorințe de bine pentru fiul ei, niciodată apuse, se rostogoliră pe obrajii arși de acea clipă, o clipă fără egal. Vișinel se apropie mai mult de grupul părinților, deschise larg mâinile ca două aripi cuprinzând cât putu mai mult pe ocrotitorii săi, vădit pregătit să le destăinuie un gând îndelung tăinuit: - Mama Rafira
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
astăzi, la 82 de ani, nu stă locului și lucrează în atelier, spintecă și curmă lemn la ferăstrăul circular, cu toate că are implantat un stimulator cardiac, care, de altfel, nu-1 împiedică de la cinstirea câte unei țuici fierte cu secărică și zahăr ars, specialitatea casei. Când are chef, stăm la taifas, relatându mi întâmplări hazlii din copilărie și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le ia din animalele aflate-n
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Întotdeauna de valul de sânge ce i se spărgea În obraji). Fără să scoată niciun cuvânt (cu noi vorbea, oricum, foarte puțin), s-a Îndreptat spre fereastră și a deschis-o larg. Mirosul de dimineață, amestecat cu iz de benzină arsă și ciripituri de vrăbii gureșe, năvăli grobian În cameră. Apoi, cu mișcări lente, s-a așezat la masa din sufragerie, pe scaunul cu spătar Înalt, din lemn masiv (achiziție de la un anticar polonez) și a Început să privească pe fereastră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață densă coboară cu repeziciune, Îndepărtându-mă de orice imagine. Cotloanele memoriei Îmi sunt Înfundate. Beznă. Memoria mă refuză Îngrozită. Mi-am regăsit trupul gol Întins În fața oglinzii, asemeni unui vierme fantastic. Piciorul drept stă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În inele subțiri, Îi Încadra fața. Mâinile și picioarele prelungi, firave și moi, păreau de lână trandafirie. Dinspre umeri se iveau două aripi mari, nemaivăzut de mari, de un alb transparent, sticlos. Aripile (dintre care una frântă) erau pe alocuri arse, carbonizate. O rană adâncă și neagră i se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o parte și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
modului cum funcționează contoarele destinate pentru înregistrarea consumului de utilități a căror valoare se facturează furnizorilor. Administratorul este obligat să se ocupe de micile reparații ale părților comune și să înlocuiască elementele electrice și de feronerie defecte, cum sunt : becurile arse, întrerupătoarele și instalațiile scurtcircuitate, ivărele, zăvoarele, clanțele de la uși, cremoanele și alte sisteme de închidere la geamuri, tâmplăria degradată sau distrusă, cât și alte elemente comune de pe scara blocului și din subsol care prezintă mici defecțiuni ce împiedică funcționarea curentă
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
și ideea care ne-a și părăsit, noi rămânând în apele noastre, de rudimentari, și nărăviți ai relelor locuitorilor sfintei noastre planete. Viermele Corina se ridicase pe taburetul așezat pe masa din mijlocul casei și se chinuia să înlocuiască becul ars, din tavan. Scundă fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu fața în sus, cu picioarele răscăcărate, cu mâinile larg date în lături, ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care îl ajutase să se mute. Pentru că nu-i plăcea să aibă datorii, și-a pus pe piept portofelul cu 100.000 de franci, pe care-i împrumutase de la un prieten iranian în vederea închirierii unui studio; alături, manuscrisele ultimelor opere, arse. A doua zi, Șahid Nura’i, scriitor iranian și unul dintre cei care-l iubeau mai mult, moare de o criză cardiacă, într-un spital din capitala Franței. Pe 10 aprilie 1951, la Paris ploua mărunt, bacovian. Funeraliile au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în urmă. Nici un curent de aer nu a reușit până acum să risipească mirosul acesta persistent, greu, gros. Miros de transpirație, de boli vechi, de respirație, miros de picioare, de urină, de unt rânced, miros de rogojini putrezite, de omletă arsă, de ceapă prăjită, de infuzie, caș, caca de copil, mirosuri pe care le degajă camera unui băiat ajuns la pubertate; duhori venite din stradă; mirosuri moarte sau în agonie, dar încă vii, păstrându-și fiecare individualitatea. Mai sunt multe altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Bethlen. Și pe dumneata cum te cheamă în scenetă? - mă întreabă pe mine. - El e castelanul Mihai de Giulești - precizează Iozefina cu mândrie privindu-mă mai drăgăstos ca niciodată Nu se vede? Se aude ușa de la intrare. Roji sare ca arsă: - Gata cu pauza, copii. Vin clienții. Ies copiii de la școală. Eu m-am retras. Pa și pusi! 8. Cu vreo zece zile înaintea reprezentației noastre, eu și cu Iozefina serbam deja două săptămâni de la primul nostru sărut. Merg la întâlnire
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eu ceva de spus... Atunci spune și nu mă mai ține de vorbă degeaba! Păi, după ce îl punem șef peste cărăuși, nu tebuie să-l firitisim? Doar nu ajunge șef în fiecare zi. Și cum să rămânem așa cu gura arsă? Și zi așa... Firitisire, firitisire, dar nu cu gâtlejul uscat... Păi?... Bine, Pâcule. Așa vom face, dar cine plătește udătura? Nu numai udătura, ci și mâncarea, și nu una oarecare... Ci una ca la o cumătrie măcar. Și plata ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele trebuitoare pe un talger și am pornit spre dormitor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]