2,386 matches
-
exercițiu al Organizației Cooperării Economice la Marea Neagră (OCEMN) și este membru în Troika ministerială a OSCE. La începutul anului 2000 a anunțat prioritățile de politică externă pe care le va urmări, fixând ca prioritate, pentru prima dată în acest domeniu, articularea activității diplomatice la problemele ce privesc direct cetățenii României, în primul rând regimul vizelor. Una din primele măsuri luate a fost constituirea în structura MAE a Departamentului Afacerilor Europene. După începerea, odată cu decizia summit-ului de la Helsinki, din decembrie 1999
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
proiectare. Din momentul în care adversarul este la pământ, practicantul este interesat de obținerea unui control cât mai bun, îmbunătățirea poziției față de adversar și finalizarea acestuia printr-o tehnică ce folosește principiul pârghiilor. Majoritatea finalizărilor sunt grupate în două categorii: articulare și strangulări. Tehnicile articulare implică izolarea unui membru al adversarului și crearea unei pârghii prin folosirea propriului corp pentru a forța una dintre articulațiile acelui membru peste limitele sale de rezistență la presiune sau torsiune. Strangulările se împart la rândul
Jiu-jitsu brazilian () [Corola-website/Science/312176_a_313505]
-
Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei. Impactul vizual al "Basilicii di Superga" (1717) provine din linia plutitoare a acoperișului și a amplasării ingenioase pe un deal deasupra orașului Torino. La castelul de vânătoare Stupinigi (1729) peisajul rustic încuraja o articulare mai liberă a formei arhitecturale. Ultimele lucrări din cariera scurtă, dar plină de evenimente, a lui Juvarra au fost palatele regale de la Aranjuez și La Granja. Dintre cei influentați de Juvara și Guarini cel mai important a fost Bernardo Vittone
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
congestie nazală ( semne ale așa numitului „ sindrom Churg- Strauss ” ) . • Număr mic de plachete sanguine cu simptome cum sunt sângerare sau învinețire mai ușoare decât în mod normal . • Dezvoltarea oricărora din următoarele simptome , în special dacă sunt în combinație : dureri 95 articulare cu sau fără umflare , erupții pe piele , febră , umflarea ganglionilor limfatici , dureri musculare ( semne de boală a serului ) . Dacă aveți oricare dintre acestea , informați- vă imediat medicul dumneavoastră sau asistenta . Alte reacții adverse includ : Reacții adverse frecvente - cu probabilitatea de
Ro_1192 () [Corola-website/Science/291950_a_293279]
-
se face distincție între vocale, ca sunete care pot alcătui singure o silabă și care pot purta accentul, și consoane, care nu au această calitate. Există desigur și alte definiții pentru vocale și consoane, care au în vedere modul de articulare (deci aspectul fonetic) sau proprietățile acustice ale acestora, dar în subiectul de față interesează cu precădere relațiile pe care le contractează diversele sunete. Trebuie remarcat de asemenea că o astfel de analiză funcțională mai are avantajul de a releva rolul
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
cuvinte încetățenite, iar vorbitorii instruiți le folosesc ca atare: Diagrama de mai jos arată cele șapte foneme vocalice ale limbii române (și cele două vocale rare), clasificate după gradul de deschidere a cavității orale, gradul de anterioritate a locului de articulare și caracterul labial/nelabial (rotunjit/nerotunjit). Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat, unii autori considerîndu-le alofone asilabice ale vocalelor corespunzătoare, în timp ce alții le acordă un loc distinct în rîndul fonemelor limbii. Numărul semivocalelor din limba română este
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
vechi al cuvîntului etc. Lista de mai jos cuprinde alofonele principale ale fiecărei vocale în parte, cu exemple. Limba română folosește 20 de consoane, marcate cu galben în tabelul de mai jos care clasifică consoanele în funcție de modul și locul de articulare. (Tabelul cuprinde și două din semivocale, și , notate aici și .) De asemenea sînt indicate unele alofone ale consoanelor, anume acelea care au un simbol aparte în Alfabetul Fonetic Internațional. Așadar, inventarul fonemelor limbii române cuprinde următoarele consoane: Sunet !! Exemple !! Descriere
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
unor anumite trăsături. Este caracteristică unor limbi precum cele fino-ugrice (maghiara, finlandeza, estona etc.) și cele turcice (turcă, kazahă etc.). În limba maghiară, armonia vocalică se realizeză în primul rând după apartenența vocalelor la două categorii, în funcție de locul lor de articulare: vocale anterioare ("i, í, e, é, ö, ő, ü, ű") și vocale posterioare: "a, á, o, ó, u", "ú". Majoritatea cuvintelor, în principal cele moștenite și împrumuturile vechi, au vocale numai anterioare sau numai posterioare. Cele mai multe sufixe au două variante
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
durere abdominală severă asociată sau nu cu durere de spate ; febră ; dificultăți de respirație , uneori asociate cu tuse ; reacții alergice generalizate ; umflarea mucoasei bucale ; vezicule pe piele ; alergie pe piele ; inflamația mucoasei bucale ( stomatită ) ; scăderea tensiunii arteriale ; confuzie ; halucinații ; dureri articulare ; dureri musculare ; modificări ale gustului . În plus , medicul dumneavoastră poate identifica modificări ale analizelor dumneavoastră de sânge și urină . Dacă vreuna dintre reacțiile adverse devine gravă sau dacă observați orice reacție adversă nemenționată în acest prospect , vă rugăm să spuneți
Ro_202 () [Corola-website/Science/290962_a_292291]
-
durere abdominală severă asociată sau nu cu durere de spate ; febră ; dificultăți de respirație , uneori asociate cu tuse ; reacții alergice generalizate ; umflarea mucoasei bucale ; vezicule pe piele ; alergie pe piele ; inflamația mucoasei bucale ( stomatită ) ; scăderea tensiunii arteriale ; confuzie ; halucinații ; dureri articulare ; dureri musculare ; modificări ale gustului . În plus , medicul dumneavoastră poate identifica modificări ale analizelor dumneavoastră de sânge și urină . Dacă vreuna dintre reacțiile adverse devine gravă sau dacă observați orice reacție adversă nemenționată în acest prospect , vă rugăm să spuneți
Ro_202 () [Corola-website/Science/290962_a_292291]
-
europene. Sunt prezente elemente ale unor orientări neorenascentiste și neobaroce (în prima perioadă de creație); pentru ultima perioadă este caracteristică orientarea spre eterofonie și spre un modalism intens cromatizat. Se remarcă un stil elaborativ, de natură simfonică, și tendința spre articularea polifonică. Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal. "Muzica vocal-simfonică" "Muzică simfonică
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
să producă, acasă sau pe o scenă, o improvizație de mișcare corporală. Rezultatul după caz, poate fi unul comic, tragic comic, penibil, etc. Dumnezeu știe... Întâmplător, spontaneitatea pură naște sporadic și rezultate simpatice. Dar expedientele acestea nu provin dintr o articulare logică, din punerea în pagină a unei realități prestabilite. Ele nu se fondează pe un concept, pe o strategie, nu au o intenționalitate clară de construcție, necum o idee forță în sfera conținutului. Atari înfiripări sunt frecvent puse în „cârca
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
potențial de utilizare. Asta nu împinge la epigonism, la conservatorism, la „restaurație” sonoră. Faptul de a topi în aceeași matcă virtualități aparent neconsensuale poate să iște oportunități valabile, dacă operația respectivă se întreprinde cu haz, cu meșteșug. Demersul principal vizează articularea. El se centrează pe o edificare interesantă capabilă să sugestioneze, să prezinte interes aperceptiv. Menționez că accentul se pune mai ales pe aliajul morfologie - sintaxă, dar și pe rigoare. Ori, această linie de acțiune postmodernă se desparte cardinal de cealaltă
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
musculatură dezvoltată, în special cea a membrelor. Sistemul digestiv este împărțit în mai multe părți: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros. Cavitatea bucală este bine delimitată. Mandibula se articulează de craniu prin intermediul osului pătrat. Acest mod de articulare permite deschiderea extrem de largă a cavității bucale. Spre deosebire de pești și amfibieni, dinții prezintă o relativă specializare. Intestinul gros se deschide în cloacă. Reptilele sunt primele vertebrate, a căror respirație este exclusiv pulmonară. Plămânii sunt alungiți.Inspirarea se face datorită lucrului
Reptilă () [Corola-website/Science/300112_a_301441]
-
(n. 1870 — d. 1945) a fost un filosof japonez, care a folosit metodele filosofiei occidentale ca mijloc de articulare a operei zen. Născut în apropiere de Kanazawa ca fiu al unui profesor și a unei mame adepte a școlii Jodo (Budismul Țării Pure). Cu toate că nu a fost un adept al nici uneia dintre școlile filosofiei occidentale, Nishida este influențat în
Nishida Kitaro () [Corola-website/Science/302498_a_303827]
-
în contact static sau dinamic. Este o disciplină fundamentală a ingineriei, absolut necesară pentru un design sigur și economic al sistemelor tehnice. este de interes pentru felurite aplicații, cum ar fi contactul roată-șină, acuplajul, frâna, rulmenții, motoarele cu combustie internă, articularea, etanșarea, deformarea, prelucrarea materialelor, sudura cu ultrasunete, contactele electrice și multe altele. Utilizarea sa se extinde de la calculul solidității elementelor de contact și de la influențarea frecării și a uzurii prin lubrifiere și design, până la domeniul micro- și nanotehnologiei. Mecanica contactului
Mecanica contactului () [Corola-website/Science/331559_a_332888]
-
contribuții în analiza sistemelor fonologice ale unor limbi luate individual, precum și în enunțarea unor legi fonologice generale și universale. Fonologia generativă, introdusă în 1968 de Noam Chomsky și Morris Halle pentru studiul structurii fonetice a limbii engleze, constă în descrierea articulării sunetelor printr-o serie de elemente binare (cu numai două valori, + sau -) aflate sub incidența unei ierarhii de legi fonologice. Aceste legi dictează modul în care succesiunea de elemente binare (subterane) se transformă în articularea propriu-zisă (la suprafață). O consecință
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
limbii engleze, constă în descrierea articulării sunetelor printr-o serie de elemente binare (cu numai două valori, + sau -) aflate sub incidența unei ierarhii de legi fonologice. Aceste legi dictează modul în care succesiunea de elemente binare (subterane) se transformă în articularea propriu-zisă (la suprafață). O consecință a fonologiei generative a fost scăderea importanței care se acorda silabelor în favoarea fonemelor. Un alt eveniment important în dezvoltarea fonologiei a avut loc în 1976, cînd John Goldsmith a propus în teza sa de doctorat
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
cuvinte împrumutate și alte vocale: Vocalele orale, precum cele din limba română, italiană, engleza britanică, etc., se pot descrie în termenii a trei caracteristici, putându-le astfel asocia cu puncte dintr-un spațiu tridimensional. Aceste caracteristici sunt: "deschiderea", "locul de articulare" ("anterioritatea") și "rotunjimea". Trebuie menționat totuși că aceste caracteristici nu sunt fonemic complet independente, așa cum se va vedea mai jos. Vocalele pronunțate cu mandibula coborâtă și cu limba depărtată de cerul gurii se numesc deschise, pentru că se pronunță cu "gura
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
în total șapte niveluri de deschidere, deși nu există limbi care să conțină și să diferențieze vocale în toate aceste niveluri. Limba română distinge trei niveluri (de exemplu seria ), limba franceză distinge patru (de exemplu seria ), etc. Prin locul de articulare se înțelege poziția de-a lungul căii vocale unde se aplică cea mai semnificativă constrângere a fluxului de aer. Dacă se iau de exemplu vocalele din cuvîntul "bloc" și din cuvântul "bleu" (pronunțat ca în franceză) și se pronunță alternativ
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
cuvîntul "bloc" și din cuvântul "bleu" (pronunțat ca în franceză) și se pronunță alternativ () se va observa că singurul element care se modifică este poziția limbii, și anume locul unde aceasta se apropie mai mult de palat. Pentru locul de articulare este apropiat de partea din "față" (dinspre dinți) a cavității bucale, motiv pentru care este numită "vocală anterioară", în timp ce este o "vocală posterioară". O pereche similară este formată din vocalele (din cuvântul românesc "dud") și (din cuvântul german "Gefühl" sentiment
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
poziție relaxată se numesc "nerotunjite", ca de exemplu și . În unele limbi, precum suedeza sau japoneza, se mai folosesc și vocale articulate cu buzele "comprimate", o poziție diferită de cea rotunjită. Rotunjirea este în multe limbi asociată cu locul de articulare, și anume vocalele articulate posterior se pronunță în general rotunjite. Acesta este și cazul limbii române, care nu are perechi de vocale diferențiate numai prin rotunjire. În alte limbi însă, ca franceza, germana sau turca, rotunjimea este un caracter mai
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
în exclusivitate pe gură. Limbi precum franceza și portugheza recurg în schimb și la vocale nazale în care o parte semnificativă din aer este dirijat să iasă pe nas, dând o culoare specifică acestor vocale. Tensiunea mușchilor care intervin în articularea vocalelor constituie o altă caracteristică, dar este prezentă într-un număr limitat de limbi, un exemplu fiind engleza. De exemplu cuvintele englezești "feel" (a simți) și "fill" (a umple) diferă, printre altele, prin caracterul încordat al vocalei din primul caz
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
alte simboluri asemănătoare: , sau ). În limba română apare ca alofon al consoanei nazale alveolare atunci cînd aceasta este urmată de o consoană velară sau de una palatală. La nivel fonetic, cele două sunete sînt distincte întrucît au un loc de articulare complet diferit, unul velar și celălalt alveolar. Din punct de vedere fonologic însă, în limba română ele sînt percepute ca unul și același fonem, deci înlocuirea unuia cu celălalt nu poate produce schimbarea sensului cuvintelor. De exemplu, cuvintele "Ana" și
Consoană nazală velară () [Corola-website/Science/300047_a_301376]
-
unuia cu celălalt nu poate produce schimbarea sensului cuvintelor. De exemplu, cuvintele "Ana" și "Anca" se pronunță și respectiv . În timp ce în primul caz vîrful limbii atinge alveolele incisivilor superiori, în al doilea caz vîrful limbii nu joacă nici un rol, iar articularea se face prin atingerea vălului palatului cu partea posterioară a limbii. Atunci cînd distincția fonetică nu este importantă cele două cuvinte se transcriu simplificat și respectiv . Consoana se întîlnește ca alofon al lui în multe alte limbi: italiana, spaniola, greaca
Consoană nazală velară () [Corola-website/Science/300047_a_301376]