400 matches
-
una superioară ("Merioneth" sau "Croixan"). Etapele în funcție de dezvoltarea faunei sunt: Limitele temporale ale Cambrianului au fost considerate că de la 570 milioane ani BP (înaintea prezentului) până la 500 milioane ani BP. Limită inferioară a acestei perioade a fost setata la apariția artropodelor incipiente cunoscute că trilobiți și a animalelor primitive ce au început formarea coralilor. Sfârșitul ei a fost determinat de un eveniment de schimbare în componență faunei, care este acum cunoscut drept o dispariție a multor tipuri de animale. Descoperirea fosilelor
Cambrian () [Corola-website/Science/297896_a_299225]
-
C. În Repetek (Turkmenistan), există șapte specii de scorpioni ("Pectinibuthus birulai"), care trăiește la temperaturi care variază de la 49,9 °C la -31 °C. Sunt activi noaptea, ziua se ascund în locurile umede. Scorpionii sunt prădători feroce și vânează diverse artropodelor mici ca insecte, alte arahnide, uneori speciile mai mari capturează și șopârle mici, șoareci etc, înregistrându-se uneori chiar și cazuri de canibalism. Trihobotriile (fire de păr cu funcție tactilă) ce acoperă pedipalpii, în special cleștele, sunt extrem de sensibili la
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
sau omorâ prada. Celalaltă grupa ar cuprinde scorpionii cu cleștele pedipalpilor foarte dezvoltați și puternici. Ei preferând să captureze prada cu ajutorul pedipalpilor masivi, rareori injectând venin. Scorpionii au un stil unic de utilizare a chelicerelor în timpul hrănirii, neîntâlnit la alte artropode chelicerate. Chelicerele, care sunt foarte ascuțite, sunt folosite pentru a fărâmița și a aduce particule de hrană în cavitatea preorală unde are loc lichifierea hranei. Părțile neconsumabile, părul, cuticula, sunt extrase. Scorpionii pot consuma cantități uriașe de alimente la o
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
păianjenii din subordinul Mesothelae sunt doar două tipuri de glande sericigene situate median. Restul păianjenilor au glande sericigene situate în partea posterioară a opistosomei. Unii păianjeni din subordinul Araneomorphae prezintă și cribellum - placă turtită specializată în țesutul mătasei. Deși toate artropodele folosesc mușchii atașați de interiorul exoscheletul pentru a se deplasa, păianjenii utilizează presiunea hidraulică. Datorită presiunii picioarele se extind și se contractă cu ajutorul unor mușchi aductori. Ca rezultat picioarele unui păianjen mort nu se pot extinde și se ghemuiesc. În timpul
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
aceea, iar altele protejează coconii prin atașarea lor de pânză, ascunderea în cuiburi sau le anexează de diferite părți ale corpului. Tinerii păianjeni după formă sunt similari părinților. Ei trec prin câteva stadii de dezvoltare larvă, nimfă. Ca și altor artropode, păianjeni trebuie să năpârlească pentru a-și mări dimensiunile. Unii păianjeni îngrijesc de puii lor, de exemplu juvenilii din familia Lycosidae se agăța de părului de pe spatele mamei. Femelele unor specii aduce pradă puilor săi. Păianjeni trăiesc 1 - 20 ani
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
și minerale, unele studii indică că păianjenii trăiesc mai mult atunci când nectarul este prezent în dietă. Nutriția cu nectar nu supune păianjenul unor riscuri precum luptele, nu necesită producerea veninului și enzimelor digestive. Diverse specii sunt cunoscute pentru consumul unor artropode moarte, mătase pânzei, precum și propriile cuticule năpârlite. Polen alipit de firele pânzei este, de asemenea, consumat, iar păianjenii tineri au o șansă mai bună de supraviețuire dacă au posibilitatea de a mânca polen. În captivitate, mai multe specii de păianjeni
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
primit foarte puțină atenție din partea arahnologilor, în ciuda faptului că ele sunt cele mai răspândite. Pânzele sferice, în special cele verticale, oferă posibilitatea de a prinde insectele în zbor. Dar celelalte apără mai bine păianjenul de viespe. Păianjenii nu sunt unicele artropode ce produc mătase, dar doar ei o folosesc pentru a vâna. Ei construiesc pânze sau întind fire de semnalizare. Totuși, chiar și speciile care nu țes pânze pentru vânat, utilizează mătasea în mai multe moduri: masculii o folosesc la transferul
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
este albina europeană (Apis mellifera). Regnul: Animalia (organisme eucariote și pluricelulare cu mod specific predominant de hrănire pe baza regnului vegetal). Subregnul: Eumetazoa (animale fără coloană și fără sistem osos intern). Încrengătura: Arthropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) Subîncrengătura: Mandibulata (artropode cu mandibule). Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcătuit din trei segmente distincte: cap, torace, abdomen). Subclasa: Pterigota (insecte care prezintă pe segmentele toracice 2 sau 3 perechi de aripi). Ordinul:Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase). Subordinul: Apocrita (himenoptere la care
Albină () [Corola-website/Science/303084_a_304413]
-
Regnul: Animalia (organisme eucariote și pluricelulare cu mod specific predominant de hrănire pe baza regnului vegetal). Subregnul: Eumetazoa (animale fără coloană și fără sistem osos intern). Încrengătura: Arthropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) Subîncrengătura: Mandibulata (artropode cu mandibule). Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcătuit din trei segmente distincte: cap, torace, abdomen). Subclasa: Pterigota (insecte care prezintă pe segmentele toracice 2 sau 3 perechi de aripi). Ordinul:Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase). Subordinul: Apocrita (himenoptere la care legătura dintre torace și abdomen
Albină () [Corola-website/Science/303084_a_304413]
-
păsărilor primitive, folosite pentru zbor planat, au fost folosite în final și pentru zborul propriu-zis. Există numeroase cazuri de noutăți evolutive, care pot fi explicate prin schimbarea funcției. Astfel, la pești plămânii au fost convertiți în vezică înotătoare, iar extremitățile artropodelor au dobândit o serie întreagă de noi funcții. În multe cazuri este vorba mai curând despre schimbarea rolului ecologic decât despre o funcție nouă. Cele mai spectaculoase apariții ale unor structuri noi sau ale unor însușiri noi în istoria organismelor
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
le, numite și milipede, sunt artropode cu corpul puternic segmenatat. Fiecare segment poartă câte două perechi de picioare pe segment, deoarece fiecare segment reprezintă o fuziune a două segmente (cu excepția primului segment din spatele capului - segmentul cervical - lipsit de membre). Majoritatea diplopodelor au corpuri cilindrice și alungite
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
specii mănânca exoscheletul rămas după năpârlire. Diplopodele trăiesc până la zece ani, în dependență de specie. Cele mai multe chilopode sunt erbivore și se hrănesc cu vegetație sau materie organică aflată în descompunerea materiei. Câteva specii sunt omnivore sau carnivore și vânează alte artropode mici, cum ar fi insectele minoscule sau chilopode, sau chiar râme. Unele specii au Aparatul bucal adaptat suptului ce le permită să se hrănească pe sucurile plantelor. Multe diplopode umezesc hrana preventiv cu substanțe elaborate de glandele salivare. Din cauza viteze
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
de a procesa informațiile din mediul extern, a coordona viața de relație și de a genera un anumit comportament. Din perspectivă filogenetică, SNC apare ca formă superioară conducerii neuroide existentă la bureți și sistemului nervos simpatic existent la viermi și artropode. Gradul de complexitate și organizare structurală crește filogenetic astfel că la vertebrate avem sistem nervos de tip tubular. În timp ce în creierul reptilian telencefalul este doar o zonă apendiculară al bulbului olfactiv, ea reprezintă majoritatea volumului creierului mamiferelor. Sistemul nervos la
Sistemul nervos central () [Corola-website/Science/302310_a_303639]
-
reprezintă o clasă de artropode marine. Aceștia mai sunt numiți Păianjeni de mare sau Pantopode, după numele ordinului. Păianejnii de mare locuiesc în mări, în special în Marea Mediterană, Marea Caraibelor, Oceanul Arctic și în mările Atarcticii. Există peste 1300 de specii descrise, având o lungime între
Pycnogonida () [Corola-website/Science/302795_a_304124]
-
apele românești ale Mării Negre se întâlnesc speciile "Callipallene phantoma" și "Callipalene brevirostris". Clasa cuprinde peste circa 1,300 de specii, grupate în 86 de genuri. Clasa include doar un singur ordin - Pantopoda - și 10 familii. Poziția acestei clase în sistematica artropodelor și chelicerelor este inceartă. Diferențele de părări este generată de prezența trompei, și lipsa acesteia la alte chelicerate, în plus cheliforele nu sunt organe omoloage chelicerelor, fiind inervate nu de tritocerebron ci de protocerebron (regiuni ale creierului).
Pycnogonida () [Corola-website/Science/302795_a_304124]
-
organismele vii, atât la animale, cât și la plante. Unele polizaharidele sunt substanțe de rezervă sau de depozit al energiei (cum este de exemplu amidonul și glicogenul), iar altele sunt componente structurale (cum este celuloza la plante și chitina la artropode). Monozaharida riboză este un component important al unor compuși biochimici, precum adenozintrifosfatul sau acidul ribonucleic (la fel cum este și dezoxiriboza componentă a acidului dezoxiribonucleic). Zaharidele și derivații lor reprezintă biomolecule care joacă roluri importante în sistemul imunitar, fecundare, previn
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
închis. Este foarte asemănătoare cu hemoglobina, însă diferă de aceasta prin faptul ca nu prezintă unități tetramerice. De regulă stochează oxigenul pentru a fi transportat mai departe. Hemocinina: Este al 2-lea transportor de oxigen din mediul animal, identificat la artropode și moluște, avînd heteroatom ionul de Cu, iar culoarea sa datorită acestui fapt este albastră atunci cînd leagă oxigenul. Hemeritrina: Întîlnită la unele nevertebrate marine și anumite specii de anelide, avînd heteroatom ionul de Fe, culoarea sa este roz/violet
Hemoglobină () [Corola-website/Science/304450_a_305779]
-
detecta lumina. Se compune dintr-un sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil să le transforme în impulsuri nervoase. i simpli nu fac altceva decât să detecteze obiectele din jur care sunt luminate sau obscure. Ochii compuși se găsesc la artropode (insecte și animale similare) și sunt formați din mai mulți ochi simpli care permit formarea unei vederi panoramice în mozaic. La majoritatea vertebratelor și câteva moluște, ochiul funcționează prin proiectarea imaginilor pe o retină sensibilă la lumină, de unde se transmite
Ochi () [Corola-website/Science/298003_a_299332]
-
ul (în - ceea ce rătăcește) este o parte componentă a planctonului, ce reprezintă totalitatea organismelor animale care populează apele dulci și marine. ul este compus din protozoare, viermi, artropode (crustacee inferioare), moluște (pteropode), larve ale unor animale de fund etc. Zooplanctonul servește, mai ales, ca hrană pentru peste. Zooplanctonul include 6 grupe de protozoare: foraminifere, acantari, radiolari , tintinide,talomite, actolite Foraminiferele (foramen = gaură) au o cochilie numită test, calcaroasa
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
le (lat. Arachnida) sunt artropode chelicerate. Denumirea clasei provine de la cuvântul grecesc αράχνη (arachne) - păianjen, există o legendă despre Arachne, o țesătoare care a fost preschimbată în păianjen de către Atena. Se cunosc în jur de 100 000 specii de arahnide care trăiesc pe uscat, în
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
este însoțită de lăsarea spermatoforului. După fixarea lui pe substrat, masculul dirijează femela cu ajutorul pedipalpilor, astfel încât spermatoforul să nimerească în orificiul femel. Masculii păianjenilor folosesc pedipalpii pentru a transfera sperma. Majoritatea arahnidelor sunt ovipare, însă scorpionii sunt vivipari. Arahnidele sunt artropode terestre, populând diverse habitate terestre - deșerturi, păduri, tundră, pajiști, munți, solul, peșteri etc. Însă se întâlnesc specii de păianjeni care trăiesc în apele dulcicole ("Argyroneta aquatica"), unii acarieni au un mod de viață acvatic dulcicol sau marin. Datorită cuticulei impermiabile
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
care scheletul este numit hidroschelet. Acesta fiind un înveliș fluid și care se află că apa într-un furtun, sub stratul muscular al pielii presând din afara organele interne, creând o stabilitate relativă a corpului. Alte animale dar cel mai frecvent Artropodele (Arthropoda) dintre care Insectele, Crustaceele, Arahnidele sau Acarienii au un schelet extern, care are o creștere limitată, din care cauza în diferitele faze de dezvoltare a individului apare fenomenul de schimbare (năpârlire) a acestui schelet devenit prea mic.Exoscheletul poate
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
melanocephala"), ciocârlia de Bărăgan ("Melanocorypha calandra") ș. a. De asemenea, Insula Popina este un loc important de cuibărit pentru călifarii albi ("Tadorna tadorna") și roșii ("Asarca feruginea"). În afară de păsări, s-a mai consemnat și prezența pe insulă a unei faune de artropode, care a fost insuficient studiată. Printre aceste artropode menționăm rarități cum ar fi păianjenul veninos „văduva neagră” ("Lactrodectus tredecimguttatus") a cărui prezență pe insulă a fost semnalată în anul 1965, și miriapodul "Scolopendra cingulata". Printre insecte, Insula Popina este singurul
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
asemenea, Insula Popina este un loc important de cuibărit pentru călifarii albi ("Tadorna tadorna") și roșii ("Asarca feruginea"). În afară de păsări, s-a mai consemnat și prezența pe insulă a unei faune de artropode, care a fost insuficient studiată. Printre aceste artropode menționăm rarități cum ar fi păianjenul veninos „văduva neagră” ("Lactrodectus tredecimguttatus") a cărui prezență pe insulă a fost semnalată în anul 1965, și miriapodul "Scolopendra cingulata". Printre insecte, Insula Popina este singurul loc din lume unde găsim cosașul endemic "Isophya
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
împerecherii. Corpul păianjenului este acoperit cu o cuticulă dură care nu-i permite să crescă. De aceea, este nevoie ca el să desprindă cuticulă veche și să o înlocuiască cu una nouă mai spațioasă, proces numit năpârlire (caracteristic pentru toate artropodele). În timpul năpârlirii, tarantula se așază pe spate și extrag, în primul rând membrele din cuticula veche, apoi și restul corpului. După năpârlire, dimensiunele păianjenului se măresc de 1,5 ori, cu excepția opistosomei, care după năpârlire (cuticula opistosomei este slab chitinizată
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]