3,722 matches
-
Și Greu De Justificat. Iată că ți-a fost posibil să reduci numărul nelimitat de forțe de pe câmpul de bătaie la un ansamblu desigur foarte mare, dar oricum calculabil într-un număr finit, chiar dacă această relativă simplificare este luată cu asalt de Cărțile Citite Cu Mult în Urmă Pe Care Ar Fi Momentul Să Le Recitești și de Cărțile Pe Care Te-ai Prefăcut întotdeauna Că Le-Ai Citit Dar Ar Fi Momentul Să Te Hotărăști Să Le Citești Cu Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
schimbat în îmbrăcămintea ei: își înlocuise tricoul lipit pe trup cu un halat de mătase, ce părea făcut anume ca să nu se închidă, să se desfacă sub presiunea ce înflorea înăuntrul ei, să alunece pe pielea ei netedă la primul asalt al dorinței de contact, pe care tocmai pielea ei netedă nu se putea să n-o provoace. — Makiko! - am strigat, căci voiam să-i explic (dar de fapt nu aș fi știut de unde să încep) că poziția în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vârstei (părea mai degrabă un puștan decât un tânăr În toată puterea cuvântului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urmă Miti Matái, sigur de spusele sale. Nu e nici un Om-Întoarcere, căci majoritatea tatuajelor lui sunt foarte vechi, si bănuiesc că se referă mai degrabă la lupte decât la călătorii. De exemplu, cel de aici vorbește, fără-ndoială, de un asalt victorios asupra unei insule, care a fost și incendiată. —Mă întreb dacă nu cumva se referă la o insulă care avea deja foc, semnala Hiro Tavaeárii. O insulă cu un vulcan activ, pentru că flăcările nu pornesc de pe țărm, unde, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se aflase în pace cu vecinii ei și, în ciuda serioasei pregătiri teoretice, nici macar RoonuíRoonuí și cu iscoadele lui nu puteau conta pe o experiență reală când ar fi fost vorba să ia viața unui om. Doar în tragică noapte a asaltului se văzuseră nevoiți să pună mâna pe arme altfel decât în joacă, și erau conștienți cu toții că experiența nu s-ar fi putut dovedi mai nefericită. În afară de bestia pe care o rânise Tapú Tetuanúi, aproape dintr-un accident, toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-și împrăștie crengile, ori spre căruța din grădină, "parcată" într-o rână, loc de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În a patra zi s-au plimbat ceasuri întregi, și-au continuat alintările în părculeț și s-au despărțit spre dimineață. Ziua următoare au intrat în panică. Trebuiau să plece acasă, să-și aducă provizii. Vinerea studenții luau trenurile cu asalt pentru a-și încărca sacoșele și bateriile în sânul familiei. Pentru Ernest și Luana gândul despărțirii era de nesuportat. Seara, el îi spuse că abia așteaptă să ajungă acasă, să mănânce clătitele teribile pe care le făcea mama sa. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sale. În cele din urmă, încordarea dintre tată și fiică deveni maximă, Carmina răspundea reproșurilor cu vocea ridicată, tatăl se înroșea, se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de încredere, avea convingerea că drumul către Ovidiu se construia de la sine, nu trebuia să miște nici măcar un deget, el mai opunea un soi de rezistență, amuzant plictisită, era prea tânăr pentru însurătoare, se justifica atunci când Sidonia îl lua cu asalt, totuși nu se împotrivea deloc dacă mamă-sa proiecta vreo plimbare cu mașina în afara orașului la care să participe, bineînțeles și Carmina, poate era numai plăcerea reală de a șofa, ori poate prezența celor două femei nu-i displăcea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
însă, nu se aflau decât nouăsprezece plăieși, care înlocuiau garnizoana plecată la Iași pe lângă domnul Cantemir. Acești moldoveni simpli, îmbrăcați în portul nostru popular, nu s-au speriat însă de amenințările polonezilor. Ei au rezistat eroic, timp de cinci zile, asalturilor dușmane. După cinci zile, au fost nevoiți să abandoneze, din lipsă de merinde și muniții, având permisiunea de a pleca în munți. Dar, la ieșirea din cetate, armata poloneză se așează pe două rânduri pentru a face loc oștii ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poticneli În lumina posacă a după-amiezii. Plasele de bagaje gemeau, gata să cedeze: sacoșe burdușite, geamantane legate cu sfoară, un rucsac verde, o săniuță, flori și un miros necruțător de usturoi. În gări mici sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine, observă doamna În vârstă, spărgând În sfârșit o liniște rezervată, ceea ce Însemna că Flavius-Tiberius fusese adoptat de micul lor grup constituit cine știe când. Personal cu mers de accelerat, preciza plin de importanță soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
joc de cuvinte Ai putea scrie așa chiar romane De-a dreptul voluminoase Și totuși profunde Și tot atât de românești Pe cât de joyciene ori faulkneriene cu putință Sunt ale noastre și trebuie Să le citim dacă vrem Să mai vedem un asalt al Redutei Tot la baionetă căci Iată un caporal Sau sergent De generali nu mai poate fi Vorba A strigat adunarea dând Cum se cuvine bază Tocmai pe nevastă-sa deoarece Precum aiurea așa și la noi Femeile sunt luptătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
știind În același timp că vraja seratei se va risipi Într-un târziu precum spuma șampaniei În pahare din care Îi rămânea și lui de fiecare dată o cupă mare, prin grija doamnei Amalia, căci domnișoara Marta abia făcea față asalturilor curtezanilor Întocmai ca la balurile din casa Lendvay. Noroc cu războiul care i-a rărit atât de mult Încât ar fi putut jura că Marta va rămâne nemăritată. În amintirea acelor vremi, sticla de șampanie era nelipsita În casa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ani, Încă o dată, ție și alor tăi! Să chem un taxi? Întrebă Marta cu o voce În care iluzia unui refuz nu Își găsea loc. Te rog, zise Flavius-Tiberius. Cum cu siguranță la acea oră toate firmele erau luate cu asalt, Îi rămânea destul timp să se Îmbrace și să tragă o folie de plastic peste farfuria unei antene. Cu o chestie ca asta ești scutit de orice obligație, chiar dacă era vorba doar de o prezentare și nu de un cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cumpărat de la anticariatul din Piața Carolina. Îmi trebuia și mie puțină mobilă aici. Și de care să nu mă izbesc cum mi se mai Întâmplă uneori. În plus Îmi trebuia și mie un țel În viață... Să iei Viena cu asalt, te pomenești, zise Iolanda râzând... Cam așa ceva..., admise cu modestie Petru. Ce mare lucru să cucerești astăzi un oraș sau chiar o țară? Ca să nu mai vorbim de un cartier Întreg. 2. Iolanda ațipi câteva clipe chiar În mijlocul bătăliei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fața spre ea. Ea Îl privea și Îi zâmbea mirată: avea trupul plin de răni. Străluceau stins pe el ca o cămașă moale și zdrențuită de zale. Îl știe invulnerabil, un mic Ahile provincial, doborât de propria-i oboseală la asaltul micuței sale cetăți de hârtie, surd la Încurajările mulțimii care Îl Îndemna să sfârșească ca eroul din Iliada, sau cel puțin din Întâmplare, ca domnul Măran, la Revoluție. Ea continua să zâmbească, iar el continua să stea lipit de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
perioadă de cruntă represiune, în cursul căreia toți demnitarii ce sprijiniseră monarhia, în frunte cu fostul premier Amir Abbas Hoveyda, au fost uciși. În paralel, gărzile hezballah au început să atace și unele ambasade occidentale, în noiembrie 1979 luând cu asalt misiunea diplomatică S.U.A. Toți diplomații, precum și personalul auxiliar, au fost luați ostateci și au fost eliberați abia după 444 de zile. Ca urmare a acestui nefericit episod, președintele Jimmy Carter nu îi acordă șahului permisiunea de a intra în S.U.A.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ar fi plăcut o locuință confortabilă cu banane proaspete și verzi în fiecare zi, și asta nu ar fi implicat un prea mare efort lingvistic din partea ei, dar dintr-o astfel de poziție nu s-ar fi putut apăra de asalturile necontenite ale presei sau de eventuale acte teroriste ale fundamentaliștilor. Pădurea rămânea singurul acoperiș viabil pentru cei de speța ei și, în felul acesta, nu datora nimănui nimic, era încă liberă... precum băștinașii Makonde ce erau "liberi" în limitele rezervației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trânește se nasc tot mai puțini copii, instituția familiei, care este celulă de bâz... a unei comunit...ți, este privit... nu de puțini ca fiind ceva desuet. Se manifest... și o criz... moral.... Iar aceast... Europ... trebuie s... fac... fâț... asaltului dinspre acea parte a lumii înapoiate economic, ce acum se dezvolt... rapid și profit... de globalizare. Salariile foarte mici, combinate cu noile tehnologii informaționale și comunicaționale, așa cum se întâmpl... în zone din Asia (mai ales in Chină și India, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
fioroasă și observ niște colți de groază. Cu o furie dementă apucă de ciomag și-l rupe ca pe o surcică. Furia crește și eu, cum eram înțelept, mă retrag prudent, cu fața mereu spre jigodie. Chestia este că acest asalt furibund al Blegului dă curaj celorlalți pricăjiți, creîndu-se un batalion de asalt, oribil la vedere. Mama, tata, chem în disperare un ajutor. Chiar că a avut efect. Un bărbat, trimis de părinții mei probabil, sare în ajutor și cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de ciomag și-l rupe ca pe o surcică. Furia crește și eu, cum eram înțelept, mă retrag prudent, cu fața mereu spre jigodie. Chestia este că acest asalt furibund al Blegului dă curaj celorlalți pricăjiți, creîndu-se un batalion de asalt, oribil la vedere. Mama, tata, chem în disperare un ajutor. Chiar că a avut efect. Un bărbat, trimis de părinții mei probabil, sare în ajutor și cu greu mă scoate din vizorul haitei. Crede cineva că m-am învățat minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mamei! Se ruga dimineața, când soarele printre mușcate dădea buzna în casă. Dar cine să audă, dar cum să se audă, când, dincolo de zid, din fiecare zid, țipete de pământ ars, de pământ mlăștinos, sfâșiau timpanele cu chemările lor de asalt? "Hai, trebuie să faci doar un pas, un singur pas, mai departe este calea bătătorită. Ascultă cum se nasc simfonii în firul de iarbă, răsfățatule! Atinge-le ca și cum ar fi ale tale... atinge-le!" La 16 ani, orice mângâiere este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
da o regulă anumită și de aceea voi trece peste această chestiune. Voi încheia spunînd doar că un principe trebuie să se bucure de prietenia poporului; altfel nu va găsi scăpare în împrejurările potrivnice. Nabis, principele spartanilor, a rezistat la asaltul Greciei întregi și al unei armate romane care cîștigase pretutindeni victorii și și-a apărat împotriva lor și statul, fiindu-i de ajuns, în momentul primejdiei să se asigure împotriva unui mic număr de dușmani; lucru care desigur n-ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cărau de colo-colo, to peau smoală, doborau copaci, erau alergați și suduiți de meș terii mai ai dracului, mîngîiați cu o vorbă de cei mai omenoși, mîncați de purici, Într-un cuvînt, construiau În trecătorile munților cazemate care să oprească asaltul bolșevicilor. Căpeteniile erau Încrezătoare că rușii nu vor trece de stîncile munților și de betoanele lor. În colonia de muncă fusese adus și Ioan Costin, cel mai bun prieten al lui Va leriu și fratele fetei căreia Îi făcea el
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]