798 matches
-
paradigmelor este eterogenă și dispune de o variată gamă de echivalențe și relații non-ierarhice. Apar discrepanțe, sincronic și diacronic, în funcție de subdomeniu (NA, biochimie, informatică medicală), de context, de relațiile dintre afoxidele greco-latine și rădăcină. (2) Sinonimia terminologică medicală își are ascendența în științele umaniste, iar acesta este un motiv în plus să fie mult mai bine reprezentată decât în domeniul tehnic. Este mult mai generoasă și însumează o serie de tipuri specifice de similitudine între unitățile terminologice și/ sau de inventar
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fost promotorul proiectului societății comuniste și al extinderii acestei mișcări la scara întregii lumi. Vladimir Ilici Ulianov s-a născut pe 10 aprilie 1870 la Simbirsk, oraș de pe cursul mijlociu al Volgăi. Era al treilea copil al unei familii cu ascendență compozită - germană, suedeză, evreiască și calmucă -, tipică pentru mica intelectualitate rusă, cultivată, adeptă a modernității și în plină ascensiune socială - tatăl, inspector școlar, fusese înnobilat de țar. Elev excelent, inteligent și charismatic, dar solitar și exigent, Vladimir este destinat unui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
suflet”, a fost adevărata sa mamă. Părinții, necăsătoriți, vor fi uniți în semnătura scriitorului, legalizată ca nume oficial în 1956. „Puțini știu”, dezvăluia un cunoscut în 1931, că Tudor Arghezi este „pseudonimul propriului său nume”. Acest destin al „oamenilor fără ascendență” (Dintr-un foișor) l-a făcut pe A. fie să tacă, fie să dea alte versiuni asupra originii sale, amestec de adevăr și ficțiune, dar l-a marcat definitiv. Literatura revoltei anarhice, sarcasmul și dezgustul își au rădăcinile în realități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
romanice) două serii de forme simple pentru trecut. Astfel, perfectul simplu prezintă un proces trecut realizat și incluzînd limitele inițiale și finale, în vreme ce imperfectul îl redă fără reprezentarea acestor limite. J. Bres a reinterpretat, în 1997, această opoziție ca o ascendență și o descendență, perfectul simplu inversînd fluența timpului universal, în vreme ce imperfectul o confirmă. Această diferență de perspectivă asupra timpului implicat și raportarea subiectului sintactic la fluența lui este cea care produce diferitele efecte de sens ale celor două forme. Aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
virtuală (a merge, mers), fără înscrierea ei într-o epocă (trecut, prezent sau viitor), în cea de-a doua, actualizarea este observată în desfășurare, oferind prin imaginea-timp o reprezentare sumară, ce corespunde modului conjunctiv, prin care subiectul deprinde fluența timpului (ascendența și descendența), fără divizarea timpului în epoci, pentru ca, în cea de-a treia cronoteză, actualizarea să furnizeze imaginea-timp cu o reprezentare foarte precisă, corespunzînd modului indicativ. Prin urmare, pentru G. Guillaume, modurile sînt etape ale actualizării imaginii-timp cu ajutorul verbului. Praxematica
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
BUSSMANN 2008. RN DESCENDENȚĂ. Conceptul "descendență" vizează una dintre direcțiile de înțelegere a timpului de către subiect, înțelegerea pasivă prin care timpul este apreciat ca derulîndu-se din viitor spre trecut, spre deosebire de înțelegerea lui ca desfășurîndu-se în direcție opusă, înțelegere activă și ascendență, dinspre trecut spre viitor. Prin urmare, descendența este reprezentarea fluenței timpului din viitor spre trecut, despre care dă informații îndeosebi timpul verbal. Descendența se articulează cu incidența și cu decadența, astfel încît, la imperfect, de exemplu, reprezentarea timpului implicat ca
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
viitor spre trecut, despre care dă informații îndeosebi timpul verbal. Descendența se articulează cu incidența și cu decadența, astfel încît, la imperfect, de exemplu, reprezentarea timpului implicat ca fiind conversiunea incidenței în decadență este la originea reprezentării ei descendente. V. ascendență, aspect, incidență. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DESCRIERE. Cuvîntul descriere face parte din metalimbă și are mai multe accepții. Pe terenul lingvisticii, are semnificația de "reprezentare structurală a frazelor unui discurs, a morfemelor ce alcătuiesc frazele, a fonemelor ce alcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Benveniste care a stabilit opoziția dintre povestire (histoire) și discursul în sens restrîns, avînd în vedere categoria persoanei (istoria fiind caracterizată prin non-persoană) și, în plan secundar, de distribuția specifică a timpurilor verbale. Din perspectivă praxematică, textualitatea narativă rezultă din ascendența timpului, adică din reprezentarea timpului ca derulîndu-se din direcția trecutului spre viitor. Relatarea apare astfel structurată într-o manieră activă, a fluenței timpului, atît la nivel macrostructural, cît și la nivel structural, încît povestirea (histoire), de exemplu, redă evenimentele în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textualitatea narativă este o textualitate a iconicității prin motivare. Desigur, această ordine progresivă poate deveni locul unor anacronii (mai rar, proleptică, prin anticipare, și, mai des, analeptică, prin întoarcerea în trecut), dar acestea nu au decît manifestare locală și anticipează ascendența. La nivel interfrastic, unitățile narațiunii apar înșiruite ca propoziții narative dominate de același principiu de organizare, iar așezarea în ascendență interfrastică constituie criteriul narativitității, aspect ilustrat de orice roman construit după principii clasice (precum Răscoala de Liviu Rebreanu, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
proleptică, prin anticipare, și, mai des, analeptică, prin întoarcerea în trecut), dar acestea nu au decît manifestare locală și anticipează ascendența. La nivel interfrastic, unitățile narațiunii apar înșiruite ca propoziții narative dominate de același principiu de organizare, iar așezarea în ascendență interfrastică constituie criteriul narativitității, aspect ilustrat de orice roman construit după principii clasice (precum Răscoala de Liviu Rebreanu, de exemplu). Timpurile fundamentale cu care se narează evenimentele din primul plan sînt perfectul simplu, perfectul compus și prezentul, care pun în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interfrastică constituie criteriul narativitității, aspect ilustrat de orice roman construit după principii clasice (precum Răscoala de Liviu Rebreanu, de exemplu). Timpurile fundamentale cu care se narează evenimentele din primul plan sînt perfectul simplu, perfectul compus și prezentul, care pun în ascendență timpul implicat în proces. În acest mod, povestirea funcționează prin confirmarea articulării ascendente a ordinii proceselor, prin reprezentarea derulării interne ascendente a timpului implicat de fiecare dintre ele, adică prin confirmarea ascendenței interfrastice de către ascendența verbală intrafrastică. V. enunțare, secvențialitate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
simplu, perfectul compus și prezentul, care pun în ascendență timpul implicat în proces. În acest mod, povestirea funcționează prin confirmarea articulării ascendente a ordinii proceselor, prin reprezentarea derulării interne ascendente a timpului implicat de fiecare dintre ele, adică prin confirmarea ascendenței interfrastice de către ascendența verbală intrafrastică. V. enunțare, secvențialitate, text, textualitate, tipologie textuală. BENVENISTE 1966; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN NEGAȚIE. În mod obișnuit, prin negație se înțelege faptul de a contesta existența, necesitatea sau
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și prezentul, care pun în ascendență timpul implicat în proces. În acest mod, povestirea funcționează prin confirmarea articulării ascendente a ordinii proceselor, prin reprezentarea derulării interne ascendente a timpului implicat de fiecare dintre ele, adică prin confirmarea ascendenței interfrastice de către ascendența verbală intrafrastică. V. enunțare, secvențialitate, text, textualitate, tipologie textuală. BENVENISTE 1966; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN NEGAȚIE. În mod obișnuit, prin negație se înțelege faptul de a contesta existența, necesitatea sau obligativitatea unui lucru
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui eveniment și numărul notărilor lui în cadrul povestirii. Aceste fenomene reflectă, în principiu, trecerea de la evimentele denotate (care reprezintă istoria), la enunțarea povestirii (care este narațiunea) și obținerea produsului sintactic și semantic al actului narativ care reprezintă povestirea. V. actualizare, ascendență, aspect, cronogeneză, descendență, fluență a discursului, tensiune, topogeneză. GUILLAUME 1964; BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004. RN TIPIZARE. Prin delimitarea noțiunilor, care poate părea o activitate abstractă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
, Ion (pseudonim al lui Ioan Eugen Iovanache; 17. IV.1895, Giurgiu - 6.VII.1964, București), poet, prozator, gazetar și traducător. Este fiul Olimpiei (n. Vlahopol) și al lui Alexandru Iovanache. Mama, născută la Constantinopol, are ascendență grecească (lucru trecut sub tăcere de scriitor, care se străduia să-și reconstruiască un arbore genealogic exclusiv românesc); profesoară de elină cu studii la Paris, Olimpia Iovanache îi va transmite întâiului ei născut pasiunea pentru studiu, imaginea sa regăsindu-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
s-au cunoscut distanțele relative. Luna - vârsta de până la trei ani; Mercur - copilăria de la 4-11 ani (formarea inteligenței); Venus - pubertatea 11-15 ani (formarea instinctului sexual în țările sudice); Marte - tinerețea 15-22 ani ( epoca acțiunilor brutale); Soarele - bărbăția 23-37 ani (epoca ascendenței); Jupiter - maturitatea 38-66 ani (epoca înțelepciunii); Saturn - bătrânețea - după 66 ani (epoca senilă). 2. Prin analogie - înțelegem expresii de genul "planeta Marte este roșie, deci sîngeroasă"; ea trebuie pusă în legătură cu rubinul, fierul armelor, cu prevestirea luptelor și a războaielor. Sau
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
comesenilor de la cârciumă. Alteori naratorul nu se identifică total cu personajele, și atunci tonul lui este unul amuzat, ironic cu tandrețe și hâtru, prin simularea seriozității, prin adoptarea unor clișee proprii exprimării pretins îngrijite, de fapt kitsch. Prozatorul - a cărui ascendență caragialiană a fost semnalată de Mircea Martin încă de la debut - încearcă să transpună spiritul lui I. L. Caragiale în contextul vremurilor de azi. Și nuvela Fratele meu geamăn vădește aceeași filiație, dar modelul e dat de proza cu o desfășurare dramatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
mai documentată (Al. Piru). Marii noștri scriitori sunt prezentați ca exponenți. Eminescu, Creangă, Negruzzi, Kogălniceanu sunt prezentați prin ambianța istorică și socială a timpului. Capitolul despre Goga începe cu descrierea Rășinarilor. De multe ori a folosit și metoda antropologică, urmărind ascendența scriitorilor: armean, grec, evreu și totodată psihologia raselor, metoda psihologică, medicală. Tuberculoza i-a sugerat numele unei grupări: tuberculoșii. În ceea ce privește polemica, portretistica sub formă de pamflet are un rol principal. Unele analize sunt de un mare rafinament; cele la operele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
va fi prilejuită de întoarcerea prin Beijing a delegației de partid și guvernamentale române conduse de Ion Gheorghe Maurer, care vizitase Republica Democrată Vietnam. Au prevalat este de presupus -, atât interesul liderilor chinezi față de cele discutate la Hanoi, cât și ascendența argumentelor avansate în conducerea Partidului Comunist Chinez de gruparea reprezentată de premierul Zhou Enlai. Reluarea va fi consolidată de vizita neoficială întreprinsă în China, în iulie 1967, de delegația de partid și guvernamentală condusă de Ion Gheorghe Maurer, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
atributele genului, având o primă parte strict biografică și o a doua dedicată evaluării axiologice a operei. Vladimir Streinu, istoricul literar de tip pozitivist, pune la contribuție un întreg eșafodaj documentar, etalând o nebănuită voluptate de biograf, care urmărește riguros ascendența poetului, anii formării intelectuale, relațiile cu contemporanii notorii (Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Caragiale ș.a.Ă. Încheierea este că poetul n-a avut relații de prietenie cu niciunul din fruntașii literaturii române din vremea lui, disociindu-se ritos, uneori violent și profund
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman convertit în istorie, vocație și destin. Ultimul vernisaj Ludmila Ulițkaia (n. 1943, după mamă, ascendență evreiască) este considerată cea mai importantă prozatoare din literatura rusă actuală. Licențiată în genetică și apoi în științe sociale la Universitatea din Moscova (unde locuiește din 1945), scriitoarea a fost distinsă cu Premiul Médicis pentru autori străini în 1996 pentru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
toate acestea, bunurile culturale, valoarea simbolică a numelui liniei, strâns legată de ideea de noblețe, sunt adevărate comori. Timpul legitimează bogăția: a fi bogat este mult mai ușor de acceptat în cazul celor care pot prezenta mai multe grade de ascendență nobilă. Dar timpul este un bun magic: cu cât folosești mai mult, cu atât ai mai mult. A valoriza durata ascendenței nu epuizează această durată, ci o pune în valoare. Cu cât timpul trece peste această linie, cu atât ea
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
a fi bogat este mult mai ușor de acceptat în cazul celor care pot prezenta mai multe grade de ascendență nobilă. Dar timpul este un bun magic: cu cât folosești mai mult, cu atât ai mai mult. A valoriza durata ascendenței nu epuizează această durată, ci o pune în valoare. Cu cât timpul trece peste această linie, cu atât ea se înscrie în durata lungă, căpătând valoare. În principiu, timpul nu se cumpără, și totuși în cadrul uneia din acele privatizări pe
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
care nu dă seama decât de invizibilul privirii, deși viața e întotdeauna deja întrupată și resimte deja ceea ce doar mai târziu va putea ști sau privi. (Paradoxal, determinarea oculară a cunoașterii nu e o tradiție iudaică, ci grecească, cu largă ascendență până la presocratici.) O etică a feței nu poate răsturna ideologia campionilor liberali ai ingineriei genetice de astăzi, sau evanghelia reginelor feminismului radical, pentru care trupul celuilalt - al fătului fără glas - nu are drepturi câtă vreme nu și le poate cere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
României moderne, sub semnul întunecat al sărăciei și exasperării: Notele zilnice se deschid, în 1927, cu gândul obsedant al sinuciderii („De altminteri, convingerea mea ultimă e că în anul 1928 nu voi mai intra. Sinuciderea trebuie să-mi vie din ascendență”), umbră care va plana asupra conștiinței scriitorului până dincolo de 1932 - când sunt dezvăluite, în paginile „României literare”, identitatea fictivă a „doamnei T.” și iminenta publicare a unui nou roman. An de an, ingratitudinea plată a autorităților - îi este refuzată angajarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]