7,001 matches
-
puteam să spun absolut orice altceva - Adam Adam, de pildă, supercalifragilisticexpialicoco sau mânăstirea din Parma -, era totuna. Sistemul de deschidere are la bază senzori care se activează dacă recunosc timbrul vocii solicitantului. Cei care au acces la tipul acesta de ascensoare sunt Înregistrați cu eșantioane de voce În memoria mașinăriei. Pentru ceilalți, obiectul este total inutilizabil. Așa, care va să zică... Prin urmare, În noaptea aia când mă adusese la Centru, Roger Howard nu vorbea cu liftul și nici singur, de nebun, cum crezusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este cea de-a doua utilizare a electricității: la sfârșitul secolului al XIX-lea, principalele orașe americane sunt luminate și devin mai sigure; începând din 1906, statul federal inițiază crearea unei rețele electrice naționale. Apoi, motorul electric face posibilă instalarea ascensoarelor - așadar a construirii zgârie-norilor -, favorizând astfel urbanismul pe verticală și consacrarea marelui arhitect Frack Lloyd Wright. Așadar motorul electric contribuie indirect la intensificarea migrației rurale și la reducerea numărului de membri ai familiilor, creând o piață a mașinilor, permițând apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
declarat abia-sositul Alec când ședeau pe pervazul din camera lui Amory și reflectau la un model de decorație murală, ești cel mai mare tâmpit din lume. Acțiunile tale la club și În campus, adică În general, vor coborî ca un ascensor. Știu și eu, ce dracu’! De ce pui sare pe rană? — Pentru că meriți. Oricine Își asumă riscul pe care ți l-ai asumat tu ar trebui să fie ineligibil ca președinte la Princetonian. — Hai să lăsăm deoparte subiectul, protestă Amory. Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mărginit pe ambele părți de clădiri albe identice, cu geamuri Întunecate. Blocurile se Întindeau cât vedeai cu ochii, scăldate În lumina vie a lunii, care le făcea să pară palide precum calciul. Amory Își imagina că În fiecare exista un ascensor, un groom de culoare și un tablou cu chei; că fiecare bloc avea opt etaje și nenumărate apartamente de trei sau patru camere. A fost bucuros să intre În atmosfera veselă a apartamentului lui Phoebe și să se prăbușească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu avem nevoie de un discurs de adio. Olson a trecut prin baie și a aruncat o privire grăbită către forma adormită a lui Alec. Pe urmă a stins luminile și le-a făcut semn să-l urmeze. Intrând În ascensor, Amory a cedat dorinței de a da un semn de bravură. A Întins mâna și l-a bătut ușor pe Olson pe braț. - Fii amabil și scoate-ți pălăria. Ești În ascensor cu o doamnă. Pălăria lui Olson s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a făcut semn să-l urmeze. Intrând În ascensor, Amory a cedat dorinței de a da un semn de bravură. A Întins mâna și l-a bătut ușor pe Olson pe braț. - Fii amabil și scoate-ți pălăria. Ești În ascensor cu o doamnă. Pălăria lui Olson s-a ridicat Încet de pe cap. Au urmat două minute destul de crispate În lumina din hol, timp În care recepționerul de noapte și câțiva oaspeți Întârziați i-au examinat curioși: fata țipător Îmbrăcată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
luat la Întrebări trebuie să fi fost angajatul vreunei firme de pază, dar nu purta uniformă. Contrar așteptărilor mele, nu era o femeie supusă și servilă, ci un bătrân Într-un costum gri croit impecabil. „Vă rog să urcați cu ascensorul la etajul al doilea“, Îmi spuse Înainte de a dispărea În spatele monitorului unui calculator și de a se apuca de tastat. Am aruncat o privire spre monitor, dar nu puteam ști sigur dacă datele pe care le introducea el În calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fi găsit un post bine plătit ca programator la institutul de cercetare și consiliere la care lucrasem eu pe vremuri. Era ciudat ca un asemenea personaj să lucreze ca agent de pază În această clădire. Pe tabloul de comandă al ascensorului nu erau butoane care să corespundă fiecărui etaj, ci o serie de Încuietori. Acest sistem nu permitea folosirea liftului de către cineva care nu avea cheia. Tipul de la pază probabil că programase ascensorul conform intențiilor mele. Ajuns la etajul respectiv, ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În această clădire. Pe tabloul de comandă al ascensorului nu erau butoane care să corespundă fiecărui etaj, ci o serie de Încuietori. Acest sistem nu permitea folosirea liftului de către cineva care nu avea cheia. Tipul de la pază probabil că programase ascensorul conform intențiilor mele. Ajuns la etajul respectiv, ușa ascensorului se deschise spre o sală imensă, și Porcușor Îmi veni În Întâmpinare. Traversă Încăperea, care părea să tot aibă vreo 200 de metri pătrați. Tavanul părea făcut din plăci de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu erau butoane care să corespundă fiecărui etaj, ci o serie de Încuietori. Acest sistem nu permitea folosirea liftului de către cineva care nu avea cheia. Tipul de la pază probabil că programase ascensorul conform intențiilor mele. Ajuns la etajul respectiv, ușa ascensorului se deschise spre o sală imensă, și Porcușor Îmi veni În Întâmpinare. Traversă Încăperea, care părea să tot aibă vreo 200 de metri pătrați. Tavanul părea făcut din plăci de plastic intercalate, mai mult sau mai puțin opace. Cu excepția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
recompensă pentru dumneavoastră. Mi-am simțit de Îndată inima bătând mai să-mi sară din piept. Aveam gâtul uscat Încă dinainte, dar mă simțeam de parcă cineva mi-ar fi Înfipt un pumn de ace În el. Am traversat holul până la ascensor, apoi am coborât la recepție și În tot timpul acesta simțeam că toate privirile erau ațintite asupra mea. Abia atunci mi-am dat seama că Îmi curgeau lacrimile pe obraji. La Început nu Înțelegeam de ce plâng, dar nu mă sinchiseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dădeau senzația de amețeală, iar lumina lor se reflecta stins În pardoseala din marmură. Prin comparație cu sala de la intrare somptuos, biroul de la recepție părea minuscul. Poate din cauza orei târzii, În locul recepționerei, portarul s-a ocupat de formalitățile de cazare. Ascensorul era o mașinărie foarte veche, care scotea un scrâșnet Îngrozitor În momentul În care se pornea. Ușa era dublată de un grilaj de fier. Băiatul care mi-a dus bagajele În cameră mi-a explicat că hotelul acesta fusese construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Precum un eșuat vapor Fără busolă plutitor, Pierdut în spuma apelor Într-un ocean amețitor Precum un biet nevăzător Într-un oraș amăgitor Silit să fie cerșetor La mila trecătorilor, Precum un inocent odor Abandonat în cărucior La ușa unui ascensor Din bezna unui coridor, Precum un dor sfâșietor De graiul drag, nepieritor, De sat, de țară, de popor, De-al doinei plânset și fior... Iubita mea, un vers de dor Cu dulce gust al buzelor Și gust sărat al genelor
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
de confecții, cu zeci de ani în urmă, lângă Sara. Chiar o zări pe Micuțablondăpeltică. Voia s-o întrebe ceva, dar își simțea gura încleștată. Se convinse că lângă el nu este nicio Sară și că cele trei fete din ascensor sunt de fapt una singură, adică însoțitoarea reflectată în cele două oglinzi. Tăcerea însă întrecuse orice limită. Devenise de-a dreptul penibilă. Ar fi vrut să-i spună fetei că o confundă cu fosta lui soție, dar nu se cădea
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
murdar mai bine ia-o pe scări numărându-ți în gând anii cu fiecare treaptă ce-o urci și poate cine știe vreodată la utlimul etaj unde locuiești te va aștepta o fată cuminte să o conduci până jos cu ascensorul fiindcă-i este teamă că va rămâne blocată singură Referință Bibliografică: răsplată / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 943, Anul III, 31 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RĂSPLATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361205_a_362534]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (32) - PE CINE INTERESEAZĂ Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Boris Israelovici Glazpapir mă întâlnește la intrarea în ascensor și-mi comunică, pe un ton indiferent: - Leopold a fost avansat. Chestiunea asta o să-i prindă foarte bine la pensie pentru că se iau în considerație la calcul ultimii ani de activitate. Cu alte cuvinte, dacă Leopold va primi acum o
SCHIŢE UMORISTICE (32) – PE CINE INTERESEAZĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367528_a_368857]
-
definitiv vizitatorii, de la fereastra camerei mi se înfățișau nefiresc două hoteluri și casinouri cu nume împrumutate dintr-o realitate terestră, “Sahara”, și-un altul din învelișurile superioare ale scoarței pământului, “Stratosphera”, iar noi am coborât într-unul din cele opt ascensoare existente pe etaj tocmai în lumina difuză și amurgică bombardată de rafalele multicolore ale zecilor de mii de becuri mascate sau de-a dreptul orbindu-te ale tavanelor casinoului de la parter, parte a uriașei capele a circului de la care vine
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
relaxantă cu multă spumă. Apăsă butonul liftului de mai multe ori. Nu avea răbdare. Urca și cobora dar nu ajungea niciodată până la etajul ei. Nu avea chef să coboare pe scări. Prea multe trepte. Într-un târziu, clinchetul binecunoscut al ascensorului deschidea ușile în fața ei. Intră și apăsă butonul pentru parter. Nu ințelegea, ce se întâmplă. În loc să coboare, liftul urca.Nu vroia, să intre în panică. Presă butonul de mai multe ori. Nu răspundea la comenzi. Probabil o mică defecțiune. Brusc
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
betonul. Cum se urcau sacii de ciment și alte materiale la etaj cu bobul, de fapt un scripete cu cablu de oțel cuplat la un motor electric care punea în mișcare o platformă de scânduri, în interiorul unui schelet ca al ascensoarelor. În altă parte, un fel de menghină cu volantă, tăia drugii de fier folosiți la armătură iar la stație se transmiteau în permanență marșuri muncitorești, muzică populară, știri despre ațâțătorii la război și pentru că difuzoarele erau instalate pe stâlpi, oriunde
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
bucată de pâine care scrâșni din coajă sub lama cuțitului, așeză pe ea un pat de brânză, apoi, deasupra felii de pește, după care i-o întinse. Imediat ce mirosul peștelui îi atinse nările, Mona își simți stomacul urcând ca un ascensor în plină viteză. - Aș prefera fără pește! El o săgetă cu privirea și lăsă mâncarea pe masă cu un gest încetinit. - Vrei să ne înțelegem, nu? - Ar fi de preferat. - Atunci, ce nu îți convine? Lacrimile izbucniră fără preaviz, provocate
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
Precum un eșuat vapor Fără busolă plutitor, Pierdut în spuma apelor Într-un ocean amețitor, Precum un biet nevăzător Într-un oraș amăgitor Silit să fie cerșetor La mila trecătorilor, Precum un inocent odor Abandonat în cărucior La ușa unui ascensor Din bezna unui coridor, Precum un dor sfâșietor De graiul drag, nepieritor, De sat, de țară, de popor, De-al doinei plânset și fior... Iubita mea, un vers de dor Cu dulce gust al buzelor Și gust sărat al genelor
DE MĂRŢIŞOR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345552_a_346881]
-
Avea o culoare neagră, o nuanță murdară, prăfoasă, cu părul scurt, ca peria. Câinele răspundea la numele de Sasha.” În umbra iubirilor secrete Editura PERPESSICIUS - BUCUREȘTI Câteva secunde nesfârșite, dl Pandrea Emilian simți că plutește ca-ntr-un coșmar, apoi ascensorul se zdrobi de fundația clădirii... Iata cum este descris asasinul: Când coborî, omul purta niște haine comune, banalizate: o pereche de ginși negri, ghete “Adidas” și un bluzon din piele bleumarin, ținuta altor milioane de oameni din tot orașul sau
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
grăbit cu Mimi alergând de mâini, veseli ca doi popândăi. Giulia chemă liftul care numai ei îi răspundea la comenzi; a venit cu opinteli, cu staționări nejustificate, destul de repede. Am urcat la ultimul nivel. - Până aici ați plătit! Ne spuse ascensorul, după ce a oprit ... culmea, destul de lin, având mișcarea asemănătoare cu a unui asteroid înfuriat, aterizând pe o planetă necunoscută. Ne-a abandonat într-un hol întunecos. Giulia, și mai ales Edy, înfrigurați se grăbeau nejustificat ... cunoșteau zona. Îi văd că
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
că trebuia să ocolești pe unul sau pe altul din grupul de 10 turiști, câți avea permisiunea să ducă liftul, am stat mai mult pe lângă pereții exteriori îmbrăcați ai scheletului turnului pe care doar îi bănuiai, pentru că era practic “camera” ascensorului, răspundeam intermitent și monosilabic sau mormăiam la exclamările celor de lângă mine, aproape că mă tupilam și mă făcusem mic-mic lângă ceilalți, logica și coerența fugiseră din mine încă din clipa când ai mei luaseră decizia să “escaladăm” turnul. D-apăi la
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
rădăcini în lacrimi uitate din colțul ochiului oare timpul ce îl porți prin buzunare mai știe să înflorească nerăbdarea în orbita goală ce o am mereu la mine? aș putea fi doar o altă întrebare un câmp ostil cultivat cu ascensoare să ridice la cer muțenia închinatului aș putea fi culegătorul de scaune (crescute la cap) din minți apropiate spre tâmpla pământului sau aș putea fi nimic un prost lipind afișe în conștiința drumului prăfuit de bolovani necrescuți cum se cuvine
JURNALUL UNUI MINUT de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355732_a_357061]