355 matches
-
orașului Dresda). În atmosfera mai sumbră a meleagurilor Germaniei pictorul își regăsește dorințele și dispoziția sufletească. În 1817, refuză posibilitatea dea face o călătorie la Roma. Îl îngrijorează faptul că descoperirea peisajelor mai bogate și mai colorate ar putea răvăși ascetismul său spirtual. În 1805, trimite desene la Weimar, pentru concursul intitulat "Prietenul Artei" organizat de Goethe. Autorul lui "Faust" este încântat de perfecțiunea desenelor lui Friedrich și îl propune pentru premiul întâi. Aceasta constituie începutul relațiilor sale cu marele poet
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]
-
mort l-au pus pe Gautama față în față cu moartea și suferința.După acest eveniment a început să-și propage ideile. Pe oameni îi îndemna la urmarea "căii de mijloc" , adică să se abțină de la huzur, dar și de la ascetism. Învățătura principală a lui Buddha era că viața este o suferință, generată de dorință, și prin urmare putem scăpa de suferință doar prin stingerea dorințelor interioare. Astfel sufletul scapă în circuitul nașterii și al renașterii, poate ajunge în Nirvana, adică
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
Ahimsa - Doctrină religioasă care promovează nonviolența Arian, arieni - ("aici") Denumire dată în trecut popoarelor care vorbeau limbi indo-europene, iar în prezent popoarelor indo-iraniene Ascet - Sihastru, pustnic; persoană care își impune o viață simplă, aspră și retrasă, deși trăiește în societate Ascetism - Renunțarea la binefacerile vieții de zi cu zi Brahman - Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma Ceylon - Denumirea antică a teritoriului pe care în prezent se află statul Sri Lanka Combativ - Care susține
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
filosofii neoplatonici, cu Plotin chiar, existând argumente care pot duce la concluzia că Origene și Plotin au fost elevi ai aceluiași maestru (Ammonius Saccas). Era un tânăr genial și entuziast. Avea o inimă înfocată, unde ardea dorința de știință, de ascetism și de martiraj. În anul 203, la vârsta de 18 ani, este așezat în fruntea școlii catehetice "Didascaleion din Alexandria", de către episcopul "Demetrius al Alexandriei", în urma edictului lui Septimius Sever, când Clemente Alexandrinul, care conducea pe atunci școala, a fost
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
călugărit în anul 368. A trăit într-o peșteră lângă Antiohia. A fost botezat târziu, probabil în jurul anului 372, de Meletie, episcop de Antiohia. În scurtă vreme, a fost făcut citet. Sf. Ioan Gură de Aur a început să practice ascetismul acasă. În 374, după moartea mamei sale Antusia, Ioan a putut să dea curs dorinței sale arzătoare pentru asceză. El s-a retras în munții Antiohiei, unde a dus patru ani o viață severă sub conducerea unui ascet, iar după
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
în timp adevărata dimensiune a Sf. Papă Liberiu, care fusese calomniat mult timp, din cauza păcatului de a ceda presiunii împăratului roman, condamnându-l pe Sf. Atanasie din Alexandria. De la Sfântul Ambrozie au rămas scrieri dogmatice, scripturale, tratate de morală, de ascetism și 91 de scrisori. Reconsiderând toate ideile expuse de scriitorul roman, Ambrozie demonstrează că religia creștină poate asimila, fără a fi în primejdie să altereze mesajul său, toate valorile naturale pe care lumea păgână, îndeosebi cea romană, a știut să
Sfântul Ambrozie () [Corola-website/Science/303633_a_304962]
-
ochi, o formă a zeității tradiționale din Mongolia. -Adoptată de buddhism de la hinduism, începând cu secolul al III-lea î.C., Tara apare în buddhism, jainism, și în mod particular în lamaismul tibetan, cu o multitudine de manifestări: Zeiță a ascetismului și misticismului, Mamă creatoare, Protectoarea ființelor umane ce traversează marea (oceanul) vieții. -În legendele Tibetului se vorbește despre zeița Tara ca fiind contrapartea feminină a lui Bodhisattva Avalokitesvara. O legendă spune că ea a apărut în manifestare dintr-o lacrimă
Tara () [Corola-website/Science/312432_a_313761]
-
unic sau a devenit mult mai elastice așa cum prin termenologia simbolică, poeții sufizi puteau să cosmetizeze ideile lor eretice față de clericali. Sufismul era o miscare împotriva inegalității sociale și a clericalilor, insă avea un caracter spontan și contradictoriu, criticând doar ascetismul.
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
de personalitate: Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având anumite trăsături de personalitate considerate ca predispozante pentru tulburări de alimentare: un nivel înalt de obsesivitate (având gânduri intrusive despre alimente, sau despre chestiuni legate de greutatea corporală ), de ascetism, restricție (capacitate de rezistență la tentații), și nivele clinice de perfecționism (căutarea patologică de standarduri personale înalte și nevoia de control) - aceștia factorii cel mai des identificați de către cercetători. 3. co-morbiditate psihiatrică: Frecvent există co-morbiditate: la persoanele cu anorexie nervoasa
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
de exprimare a unui conflict psihologic (vezi M Stone). Profesorul Lambo din Nigeria susținea la Congresul Mondial Psihiatric din Danemarca din 1986 ca în țara lui nu ar exista cazuri de anorexie nervoasă. 3. Tradiții religioase - culturale de post și ascetism la femei în societăți creștine: Exemple cunoscute din evul mediu sunt cele ale prințesei călugărițe Margit (Margareta) a Ungariei (1242 - 1271) și a călugăriței Venerabila Lukardis din Oberweimar (sec. XIII). 4. Alți factori psihosociali: abuzuri sexuale. Pacientele diagnosticate cu tulburări
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
paradox, fiindul nefiindului" («ei nu sunt, ei încep să fie / doar de acolo de unde lucrurile încep să se sfârșească» - "Poeții" / PScr, I, 390), umbra „râului lucrurilor“; (9) poeții tineri trebuie să știe că «o voluptate conștientă e cel mai sever ascetism» ("Poeților tineri" - PScr, I, 456); (10) poetul „agitator și duhovnic“ mai trebuie să fie și «spionul libertății noastre» (cf. "Spionaj" - PScr, I, 500); (11) poezia banalului / cotidianului; (12) poezia reificării "ens"-ului uman (cf. "Dimineața" - PScr, 394) etc. "Scrieri" II
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
să sprijine practicile oponenților lor teologici. Pentru a evita aceasta, o abordare ereziologică comună era aceea de a evita subiectul complet și a se limita la afirmații defăimătoare (și în unele cazuri excesive) de libertinism (vezi Cainiți), sau a explica ascetismul gnostic ca fiind bazat pe interpretări incorecte ale scripturilor, sau, simplu, fiind de fapt fățarnic. Epifanie oferă un exemplu când scrie despre Arconici „Unii dintre ei își ruinează corpurile prin risipire, în timp ce alții simulează posturi obositoare și înșală oamenii simpli
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
au făcut budiștii mahayaniști după epoca dinastiei Gupta. Hinduiștii au rămas chiar indiferenți în ceea ce privește jainismul, nevăzând în el o amenințare sau o formațiune rivală. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că jainismul a atras puțin adepți din cauza dificultății practicării ascetismului, a accentului implacabil pus pe austeritate și pe auto-mortificare. După moartea lui Mahavira, mesajul acestuia s-a îndreptat cu precădere spre clasele nobiliare și militare, cu toate că succesele jainismului au fost reduse și aproape inobservabil, fiind eclipsat de ascensiunea budismului și
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
teoria despre karma și despre eliberare. Fără cunoașterea acestor principii și a celor trei bijuterii jainiste (cunoaștere corectă, credință corectă, practică corectă) încercarea unui om de a progresa spiritual este vană. Cele nouă tattvas sunt următoarele: Călugării jainiști practică un ascetism foarte strict și se străduiesc să transforme existențele proprii curente în încarnări ultime. Laicatul, în schimb, urmează niște norme mai puțin riguroase, scopul lor fiind de a obține o credință rațională, și de a săvârși fapte bune. De asemenea, respectând
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
iluminării. Jainismul are, ca și alte religii, perspectiva păcatului, ca un rău ce trebuie eliminat în procesul de purificare sufletească. Cele mai cunoscute păcate combătute de religia jainisă sunt: Deși literatura jainistă timpurie pune accent îndeosebi pe rolul și metodele ascetismului, este de la sine înțeles că o mare parte a comunității religioase era alcătuită din laici care să-i susțină pe practicanții căii spirituale. Perioada medievală a impus o reflectare asupra menirii precise pe care îl au mirenii în raport cu religia. Conform
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
bătrân suferind, un om bolnav, un cadavru în descompunere și un ascet. Acesta este momentul în care el decide să-și părăsească familia , să renunțe la lume și să caute o cale de eliberare de suferință . După o perioadă de ascetism de 6 ani , Gautama a descoperit cele 4 adevăruri (nașterea , bătrânețea , boala și moartea ) pentru eliberarea de suferință și calea spre Nirvana (eternitatea) . Acest lucru s-a petrecut după 49 de zile de meditație la umbra unui smochin din Bodhgaya
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
, un jurist (probabil italian) de sorginte nobilă, prieten bun cu Pelagius. Eunuc prin naștere, însă fără a avea aptitudini rele, s-a impus pe calea ascetismului prin entuziasmul lui pentru viața monastică, iar prin capacitatea sa ca și călugăr, a năzuit să convertească maximele practice învățate de la Pelagius în principii teoretice, pe care le-a propagat cu succes în Roma. Sf. Augustin, în vreme ce-l acuza pe
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
văzut umblând prin Atena cu un felinar aprins în mână, strigând: "Caut un Om". Omul, în sensul "Ideilor" platoniciene, nu poate fi găsit, există doar diverși oameni concreți. Krates din Theba, discipol al lui Diogene, propaga arta virtuții și a ascetismului, a făcut trecerea de la cinism către stoicism, fiind învățătorul lui Zenon din Citium. Krates a fost căsătorit cu Hipparchia, una din puținele femei filosoafe din antichitate. Cinismul s-a caracterizat printr-o sfidare a oricărei convenții sau norme sociale. Cinicul
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
o sfidare a oricărei convenții sau norme sociale. Cinicul pledează pentru o viață naturală, apropiată de animalitate și acuză normele sociale, ca fiind împotriva firii. Scopul vieții este fericirea, iar ea nu poate fi atinsă decât prin virtute, realizată prin ascetism. Cirenaismul, școală filosofică fondată de Aristippe din Cirene (435 - 356 î.Chr.), are ca doctrină hedonismul, o morală a plăcerii (ηδονη / hēdonē = plăcere). Filosofia cirenaică este apropiată de epicureism, cu deosebirea că cirenaicii experimentau plăcerea în mișcare, având un caracter
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
în general de la verbul „a depune efort”. Djihad se face cu inima, prin cuvânt, cu mâinile și cu sabia Există două tipologii ale djihadului: cel major ( dus în planul conștiinței), fiind compus din djihad moral ( individual și comunitar) și spiritual ( ascetism, misticism), și cel minor ( dus în plan existențial - lupta armată) și este compus din djihad intern și extern ( ofensiv și defensiv). Se considera că războiul cu sabia era cel mai puțin elevat, iar djihadul în cadrul conștiinței era cel mai meritoriu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Asceza (din limba greacă ἄσκησις, „exercițiu”) (numită și „ascetism”) este un stil de viață caracterizat de abstinenta de la unele plăceri lumești. Sunt de asemenea, în limbajul religios, un ansamblu de exerciții fizice și spirituale, considerate purificatoare, efectuate de unii călugări. Opusul ascezei este libertinajul. Se poate face diferența între
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
însuși idealul de cruciadă pentru ca el să se mențină. Astfel se produce o alunecare a elementului războinic pe planul al doilea. Cruciatul, înainte de toate, era acum un pelerin, apoi un războinic și numai dacă era absolut nevoie. Accentul cade pe ascetismul individual, spre deosebire de idealul colectiv de la început, care dădea o notă de încântare veselă, aproape zgomotoasă, înrolării în cruciadă. Acum se cerea ca la plecare cruciatul să fie fără haine scumpe, bani sau bagaj inutil, să nu evite tristețea despărțirii. Viața
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
publicate sub titlul "« Remains »" au scandalizat. În fapt, viața ascetică a lui Froude, publicată prin jurnalele sale, în care el își descrie exercițiile ascetice și examenele de conștiință, îi șochează pe unii englezi. Criticile se dezvoltă, unii văzând în acest ascetism apologia unui Catolicism deghizat. Influența sa la Oxford a atins punctul culminant în 1839. Dar, în acest an, studiul privitor la erezia monofizită îl conduse la îndoieli: Newman a constatat cu această ocazie că, contrar la ce credea până atunci
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
retrage, a se izola. Denumirea curentului este formată pe schema de participiu activ de la forma derivată a 7-a, care desemnează persoana care trăiește în izolare, ascetul, sihastrul. Conform unei alte interpretări această denumire reflectă modul de viață înclinat către ascetism și abstinență, pe care primii adepți l-au promovat. Cronicile istorice îi prezintă pe acești doi promotori ai mișcării ca pe niște persoane pioase, care duc o viață austeră, lipsită de orice plăcere, care, adesea, se consumă în meditație, rugăciune
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
și rugăciunilor care au supraviețuit în lucrările autorilor ce au urmat-o. Unii învățați au spus chiar că ar fi fost primul mistic musulman în adevăratul sens al cuvântului, fiind prima care a îndrăznit să meargă mai departe de simplul ascetism. Rabi‘a este renumită pentru că a explicat conceptul de "sidq", sau sinceritatea față de Dumnezeu. Era adepta unei detașări de lume neexprimată verbal, ci simțită din interior. A devenit faimoasă pentru că era atât de credincioasă, sinceră și devotată lui Dumnezeu încât
Rabi‘a al-Adawiyya () [Corola-website/Science/329049_a_330378]