10,749 matches
-
citesc pur și simplu -, o fac deopotrivă din nihilism, din fascinație și din narcisism. Uneori e la mijloc orgoliul nelimitat că m-am născut pentru a spune lucruri care, altfel, ar rămâne pe veci închise în sine. E și bucuria ascunsă de a tăia arhitecturi ascunse în idee". Mărturisindu-și cu o ardoare adolescentină (provincia ne păstrează tineri, nu-i așa?) dorința de a-și dobândi o "conștiință radicală", Mircea A. Diaconu își pune demonia la treabă. "Provincial" mai mult sau
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
adică la acea stare de vis edenic, de dulce confuzie între real și imaginar. Iar orice copilărie își are norodul ei de păpuși, adevărate izvoare de încântare și de speranță într-o lume incipientă, neîncolțită de egoism și de mâhniri ascunse. Norod pe care l-am întâlnit în Impasse Berthaud, savurându-și experiențele istoriei lor de un veac și jumătate. Vârsta, rangul, sexul, rasa nu le împiedicau să stea laolaltă și să bârfească pe marginea năravurilor cele noi, ivite printre protectorii
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
poate aplica pe neființă, pedeapsa nu poate avea ca obiect golul. Și totuși tactica disoluției universale cuprinde și un asemenea artificiu, un soi de protocol al desființării: "Nu mă mai cert cu tine, am obosit./ Străin și dosit,/ sălciu și ascuns/ pe după întrebări la care n-ai răspuns,/ tu ai fost, ai ars, te-ai scrumit, nu mai ești - / ca o vârstă, ca un vers, ca o iubire./ Căderi și nadire. întrebări pre-pământești,/ între stihii care-ncep să se deșire,/ să
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
Rodica Zafiu Sensul de bază și foarte stabil al cuvîntului argotic caraiman este "buzunar". Îl găsim glosat din cînd în cînd cu particularizări - de exemplu "buzunar ascuns" (Cotidianul, 5.02.2006) -, dar acest lucru se întîmplă mai ales pentru că "traducerea" și definirea argotismelor sunt operații adesea contextuale și imperfecte (în Dicționarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche, în 1996, se înregistrează o altă specializare semantică - "buzunarul pantalonului
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
constelații atârnă spre sud. Fațada respectivă este o reconstituire, o pastișă - în timpul războiului, cartierul Fitzrovia a încasat niște bombe lansate de Luftwaffe - și imediat în spatele ei se înalță Post Office Tower, autoritar și jerpelit la lumina zilei, dar pe jumătate ascuns și decent iluminat în timpul nopții, brav monument al unor zile mai optimiste. Dar zilele noastre cum sunt? Complicate și înfricoșătoare, își spune el cel mai adesea, când face o pauză în timpul vizitei sale săptămânale. Dar acum nu simte asta. Se
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
Tarde, sociolog francez) și anume: imaginea cu care vrea să apară în ochii altei persoane, imaginea cu care realmente apare în ochii altei persoane, imaginea cu care își apare sieși, imaginea lui cea adevărată etc., în consecință mai multe stări ascunse. Pentru a le depista, Kenneth Bullmer propune două căi: 1. Clarificarea conduitelor ,,celuilalt”, potrivit unghiului nostru propriu de vedere, pe baza cunoașterii factorilor care influențează percepțiile făcute de persoana respectivă, adăugând însă că doar simplă cunoaștere a percepțiilor făcute de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei până în ’89, si derapajul epidermic, generalizat de dupa, l-au determinat să-și țină „linia poeziei (...) mereu ascunsă”, cum zice în prefață amintită, încât „arhiva lirica” să-i sporească la noua volume. Abia la 65 de ani se hotărește să extragă un eșantion din aceste volume, publicându-l sub titlul explicit, ca o propoziție analitic-adevărată, Provizii de soare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în continuare ornant, se observă că formele din vitraliu filtrează mereu altfel lumină, în funcție de etapele și intensitatea ei. Poemele vin de pe un traseu de cel puțin patru decenii! O infuzie de substanță livresca se surprinde în fladurile lor, uneori bine ascunsă, alteori expusă la vedere, dar din fiecare răzbate, prin reflex, ecolul unei faze a subiectivității autorului din procesul de realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt al traseului străbătut, clipeau ochii amăgitori ai metaforizării. Și luciditatea, experiența și lecțiile asumate nul lasă să facă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
arată ca pe niște barbari și că se bălăcește în auto-condescendența fiecărui lungmetraj românesc. Ce chestie! Să ne gîndim la Haneke, austriacul care a scos la rampă rufele murdare ale rasismului francez. Nimeni nu i-a reproșat că filmul lui, "Ascuns" pune o nație întreagă într-o lumină nefavorabilă. Filmele, din orice țară ar proveni, nu sunt o carte de vizită atît de pe față, ci beneficiază și de deschiderea pe care le-o dă interpretarea. Cădem astfel în aceeași falsă dilemă
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
mai bine formulată tot în Memorii, unde cugetarea merge mai departe de la proclamarea imperativului de independență a criticului și punând în ecuația generală pesimismul și relativismul: "Venită oarecum pe cale deliberativă, hotărârea se adaptează, în realitate, la date temperamentale, după tendința ascunsă ce ne face să ne teoretizăm propriul temperament și se încadrează, așadar, într-o viziune pesimistă și indiferentă, într-un gust sălciu de neant și de cenușe, gust indelebil și ecvație personală, pe care nimic n-o poate stimula; gust
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
și, dacă artistul e mare, victoria aparține operei. (Anatol Vieru) Care a fost trăsătura cea mai specifică a personalității tatălui meu? Îmi pun întrebarea adesea. Pe măsură ce trece timpul, mă conving că tatăl meu a fost poate singurul om fără gânduri ascunse pe care l-am cunoscut. Se va fi datorat asta faptului că nu concepea să se coboare până la ele? Sau faptului că, în ciuda lucidității, și-a păstrat toată viața o anumită naivitate? Era naiv în felul lui, ca și fratele
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
un singur termen. În orice caz, nu concepe temperamentul și bovarismul ca o antinomie generatoare de conflict interior și de instabilități, ci ca fiind într-o relație de contiguitate și compatibilitate. "S-ar zice că el a căutat întotdeauna firele ascunse care leagă între ele până și cele mai opuse atitudini" - scrie cu îndreptățire Florin Mihăilescu în eseul E. Lovinescu și antinomiile criticii (1972). Imaginea pe care o are E. Lovinescu despre sine e una dintre cele mai lucide și mai
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
din literatura română. Iar această imagine despre sine poate constitui un stimulator punct de pornire pentru studiul operei lovinesciene. În volumul său de eseuri Critica de atelier (1983), Marian Papahagi a relevat capacitatea lovinesciană de autoanaliză și franchețea autoexplicitării resorturilor ascunse: Foarte în general spus, operele lovinesciene se citesc unele pe altele, ca într-o mise en abîme, se comprimă și substituie una pe alta într-atât încât, până la urmă, de foarte de sus, Lovinescu ne poate apărea ca fiind autorul
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
Tarde, sociolog francez) și anume: imaginea cu care vrea să apară în ochii altei persoane, imaginea cu care realmente apare în ochii altei persoane, imaginea cu care își apare sieși, imaginea lui cea adevărată etc., în consecință mai multe stări ascunse. Pentru a le depista, Kenneth Bullmer propune două căi: 1. Clarificarea conduitelor ,,celuilalt”, potrivit unghiului nostru propriu de vedere, pe baza cunoașterii factorilor care influențează percepțiile făcute de persoana respectivă, adăugând însă că doar simplă cunoaștere a percepțiilor făcute de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta poeziei până în ’89, si derapajul epidermic, generalizat de dupa, l-au determinat să-și țină „linia poeziei (...) mereu ascunsă”, cum zice în prefață amintită, încât „arhiva lirica” să-i sporească la noua volume. Abia la 65 de ani se hotărește să extragă un eșantion din aceste volume, publicându-l sub titlul explicit, ca o propoziție analitic-adevărată, Provizii de soare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în continuare ornant, se observă că formele din vitraliu filtrează mereu altfel lumină, în funcție de etapele și intensitatea ei. Poemele vin de pe un traseu de cel puțin patru decenii! O infuzie de substanță livresca se surprinde în fladurile lor, uneori bine ascunsă, alteori expusă la vedere, dar din fiecare răzbate, prin reflex, ecolul unei faze a subiectivității autorului din procesul de realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt al traseului străbătut, clipeau ochii amăgitori ai metaforizării. Și luciditatea, experiența și lecțiile asumate nul lasă să facă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în dificila lucrare de mântuire și nicidecum o ispită în calea acesteia. Un alt mijloc ar mai fi și ferirea de a spune sau a asculta glume imorale, indecente triviale, cu substrat erotic, întrucât acestea pot crea ispite sau pofte ascunse, ferirea de a privi tablouri, imagini, reprezentări, fotografii, care pot pătrunde prin intermediul simțurilor, provocând ravagii în sufletul nostru, căci împotriva acestei patimi să lupți, nu stându-i împotrivă [...] ci fugind cu toată puterea de orice prilej care te poate ademeni
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
norodul, a zis lui: cum putem aceasta să facem, atâta norod stând și nu ne rușinăm? Iar el a zis către dânsa: dacă de oameni ne rușinăm, cu mult mai vârtos trebuie să ne rușinăm de Dumnezeu, care vădește cele ascunse ale întunericului. Iar ea rușinându-se, s-a dus <footnote Sf. Efrem, în Patericulă, p. 71. footnote>. Un alt mijloc duhovnicesc folosit pentru eliberarea de desfrânare este și lectura din Sfintele Scripturi, neuitând însă că lecturile bune folosesc numai atunci când
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
p. 203. footnote>. Tot dintre accesoriile înfrânării sufletești, Sfântul Ioan Casian ne recomandă: curăția inimii, căci potrivit Mântuitorului, din inimă pornesc gândurile rele, uciderile, adulterele, desfrânările, hoțiile, mărturii mincinoase, hule (Matei 15, 19); căința inimii, curățirea cu grijă a celor ascunse ale ei; stăpânirea voinței și a conștiinței noastre<footnote Preot Ioan C. Teșu, Patima desfrânăriiă, p. 99. footnote>. Pentru curvie, postește, priveghează, ostenește-te și petrece în singurătate<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a treia, cap.13
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
sine, după natura sa. Altfel, răutatea ar fi ineficace dacă nu s-ar colora în nici un bine prin care să atragă spre poftirea ei pe cel amăgit. Deci firea răului este amestecată, având în adânc pierzania, ca pe un vicleșug ascuns, iar în amăgirea de la arătare înfățișând un oarecare chip al binelui. Culoarea frumoasă a argintului pare bună iubitorului de arginți; dar iubirea de arginți devine rădăcina tuturor relelor [...] Așa e cu toate păcatele [...] Nu e nici absolut rău, deoarece se
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
3 și 4 din Tâlcuirea la Cântarea Cântărilor”<footnote Ibidem, p. 169-170. footnote>. Mireasa este întunecată și frumoasă (μέλαινα καὶ καλή) Odată ce sufletul purificat percepe faptul că, paralel cu povestea literală, se desfășoară o narațiune figurativă (deși la un nivel ascuns, mistic), adevăratul înțeles spiritual se poate releva. Sfântul Grigorie o descrie pe mireasă în Cântarea 1:5 ca pe un dascăl care-și instruiește elevii asupra tainelor lui Dumnezeu. Descrierea pe care ea însăși și-o face, ca „întunecată și
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
își asumă o postură diferită, dar la fel de apofatică. Înclinându-se pe pieptul Domnului, Sfântul Ioan își pune inima, ca pe un burete, pe pieptul lui Hristos. Cum se odihnește el, în tăcere „este umplut cu o transmitere inefabilă a tainelor ascunse adânc în inima Domnului”<footnote Ibidem, 41.7-10. Limbajul inefabilității (ἄρρητον) și al ascunderii (ἐγχείμενον) subliniază sensul apofatic al textului. footnote>. Totuși, în loc de a se odihni în continuare la pieptul Domnului, Preaiubitul Discipol ia sânul Cuvântului pe care se odihnise
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
tango played by my great-grandmother on a harpsichord. I am sure all these themes go together very well, and I use them absolutely seriously.” footnote>. Această sintagmă a lui Schnittke - stilul unificat -, pe lângă faptul că descifrează la modul adecvat intenția „ascunsă” a compozitorului, ne orientează și înspre termenul corespunzător metodei componistice și creației acestuia. Iar cuvântul unificat nu presupune particula poli-(stilistică) decât în calitatea lui de termen subordonat unei concepții ideale meta-stilistice și pe care o putem racorda într-un
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]