747 matches
-
la ce mai stai/ Loc la mine nu mai ai/ Bați degeaba, dorule,/ Văile, potecile/ Hai liu, liu, liu,liu,/ Hai liu, liu, liu, liu.” T. Jarda: Cântăreții și cântecele leșenilor nu au rămas risipite pe crestele munților sau prin ascunzișurile văilor. Căminul Cultural i-a adunat pe toți într-o frumoasă familie de îndrăgostiți ai cântecului. Cântăreți vocali sau din fluiere. Corul și formația de fluierași constituie pentru ei o adevărată modalitate de comunicare a felului lor de a gîndi
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
la ce mai stai/ Loc la mine nu mai ai/ Bați degeaba, dorule,/ Văile, potecile/ Hai liu, liu, liu,liu,/ Hai liu, liu, liu, liu.” T. Jarda: Cântăreții și cântecele leșenilor nu au rămas risipite pe crestele munților sau prin ascunzișurile văilor. Căminul Cultural i-a adunat pe toți într-o frumoasă familie de îndrăgostiți ai cântecului. Cântăreți vocali sau din fluiere. Corul și formația de fluierași constituie pentru ei o adevărată modalitate de comunicare a felului lor de a gîndi
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
o natura feminină și senzuală, maternă și frumoasă, pășește din minune în minune. Nu sunt, bineînțeles, Alice, și, totuși, contemplând aceste opere cred că înțeleg ceea ce a simțit ea când a intrat pe ascuns, o intrusă involuntară și curioasă, în ascunzișul întârziatului iepure în vestă și jachetă, frenetic și cu ceas la buzunar. Dacă m-aș întâlni cu un asemenea specimen și eu l-aș urma fără vreo urmă de ezitare. De fapt, chiar l-am întâlnit și l-am urmat
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MOMENTUL TOPIRII Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce rău mai rău decât roșu ascunziș cel comunist chiar mai rău mult mai rău decât cel al secretelor divine tu omule te lași despicat lași cu speranța că vei înțelege muzica minciunile glasului ecoul minciunii te domina continuu arbori înalți în neant de falsă lumină despicat
MOMENTUL TOPIRII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342910_a_344239]
-
atunci tu îți vei da seama ce înseamnă iubirea adevărată. Ochii lui Idris se umeziseră, iar pe obraz îi căzu un bob de apă care se pierdu-se în perdeaua de lacrimi a cerului care începu să se strecoare printre ascunzișul pădurii. (Idris rămâne întins pe jos cu privirea îndreptată către cer și așteaptă să vadă ce avea să se întâmple și dacă Iohana va mai apărea vreodată și dacă aceasta va urma drumul marcat, lăsat ca amintire, pe care el
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
de pe masă. Tresărise și întârziase, luminată ca de o recunoștere, privindu-mă. Încercai grăbit să găsesc în trecut, ca într-un vraf de imagini, justificarea privirii care se ridica, după fiecare însemnare asupra celor ce se perindau, învăluindu-mă fără ascunziș. Mă asemuia cuiva apropiat, hotîrâi în timp ce ea, fără a mă pierde din ochi, șoptea ceva doctoriței argintii,... poate povestea reîntâlnirii... sau a asemănării... În adânc se mișca o undă ca un început de primăvară, dar eu mă împotriveam crunt de
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
Ediția nr. 627 din 18 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Lumea în care trăiesc s-a depărtat de sufletul cald, de nu mai pot crede cuvintele ce mi se spun. S-a lăsat o ploaie cu grindină, caut repede un ascunziș sigur din calea năucitoarei dezlănțuiri. Doamne! Nu te pot ruga mai mult; tot ce-ți cer nu este pentru mine, îndreaptă-ți fața nevăzută către noi, simțindu-te aproape se vor naște în inimi alți oameni. Referință Bibliografică: O umbră
O UMBRĂ DE RUGĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343581_a_344910]
-
bătrân alungat din haită, fără vedenia unei cărări spre vârf depășind prăpăstioase opreliști. Acum îmi pot permite doar întinsul câmpiei cu ierburi uscate de vântul iluziei și fântâni cu apă puțină, doar când trec ploile, ori fugărite de ierni în ascunzișuri după salcâmii albi. Referință Bibliografică: Sunt un lup bătrân / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 627, Anul II, 18 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUNT UN LUP BĂTRÂN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343608_a_344937]
-
gură în gură, multiplicat de ecouri apreciative, încât fusese oficializat, apărând în cuprinsul tuturor afișelor publicitare ! Aproape îi uitaseră numele! Însuși candelabrul își revărsa, parcă, mai darnic luminile celor două duzini de brațe, inundând cu ele până-n cel mai nevolnic ascunziș al camerei, arzând în dorul Seniorului! Dar cel mai dor îi era Sufleurului, umărului prietenos - cum îi zicea Seniorul. Dar cum altfel să-i fi zis?! Nu venea el primul? Nu pleca el ultimul? Cine-i pregătea partitura, după cum Seniorul
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CE ESTE SEARA? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce este seara? Doar o groapă hâdă, Un ascunziș pentru rătăcitorul Cu gâtul pe buștean, pentru toporul Morfeului, ca gâde pus la pândă. Și este iad pentru singurătate Când sufletu-i chircit, strivit de sumbre Coșmaruri, aciuate între umbre De harpii și iele blestemete. Nici zorii nu le'alungă
CE ESTE SEARA? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378357_a_379686]
-
să facem țara să prospere. Și nici măcar nu avem timp să fim serioși și statorinici în opțiunile noastre. Avem nevoie ca toți politicienii să se autoanalizeze! Să vorbească public în mod serios, fără zâmbete forțate sau cinice, fără viclenie, fără ascunzișuri! Nu mai avem nevoie ca informatizarea populației să fie programe de divertisment și distracție ori de panicare! Avem nevoie ca ținuta și conduita celor care se ocupă cu problemele importante ale țării să fie adecvată, plină de respect față de oameni
DESPRE VEGHEREA SAU NEVEGHEREA NOASTRĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379810_a_381139]
-
caută. Inima-i sanctuarul cu tronul ceresc. În mine domnește Viața și-n tihnă, Mă ajută în taină să iert, să iubesc. Am pacea în mine și cerul alături. Și susurul blând al prezenței cerești. Iubesc fără frică și fără ascunzișuri. Iubesc întru totul și-ntruna regesc. Cluj Napoca, 07 iulie 2016 Visare Cu tălpile goale tandru pășesc, Pe iarba cea verde de-acasă... Ascult ramurile ce doruri șoptesc, Și-mi las ființa să se-odihnească. Privesc cuprins de visări trandafirul, Ce
IUBESC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382108_a_383437]
-
ce poate fi: defensivă, adică fuga din fața pericolului, sau ofensivă, adică punerea în gardă și pregătirea de luptă. Trebuie să spunem că de multe ori frica ascunde tensiuni și conflicte acumulate în timp și care este normal să iasă din ascunziș, moment în care se trezește în noi instinctul de apărare. Frica determină suferința și de cele mai multe ori - moartea. Viața adevărată înseamnă satisfacția și liniștea sufletească pe care o avem în relațiile cu alți oameni, mai important fiind confortul emoțional decât
FRICA, PROBLEMA OMENIRII DE ASTĂZI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380592_a_381921]
-
Acasă > Poezie > Credință > POEM HIERATIC XXXIV-OMMO LIBRIS Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Poem Hieratic XXXIV de David Sofianis reeditare 26.02.2017 (A.D.) Ommo Libris Ascunziș de carte fără nici o parte între filele poleite cu vorbe cuneiformele disperării atin.gând suav abisala parâma † ancorată de portul strigării din urmă fărâma de suflet suspina solemn cu hohote de m.armură caldă distilata pe tavanul dor.inței asemenea
POEM HIERATIC XXXIV-OMMO LIBRIS de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381234_a_382563]
-
și iar verde, Și numai o năframa e- n culori, cu bogasiu și negru, Genunchii- mi scânteiază în podul, care- o vede Pe bună mea, țesându- mi drumul , către ea, integru. Și de atunci, știu ce culoare are dorul, Culoarea ascunzișului din sufletul curat, Când vrei să strigi " Mi- e dor", ascunzi fiorul În podul casei, si genunchii pleacă peste sat. COPII ȘI PĂRINȚI ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR În Săptămâna Patimilor, copiii se maturizează. Caută în coșul Maicii Domnului ouăle roșii. Conștient
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
mi le aducă la palat, să-mi satur toți slujitorii cu ele! Tu, Ger Sticlos, aleargă prin toate satele și orașele, fură de la supuși toate bucatele de prin piețe, beciuri și depozite, din case și hambare! Scotocește toate adăposturile, toate ascunzișurile! Dacă ți s-o împotrivi careva, să le faci capul țăndări și picioarele butuci! Știi tu cum! Tu, maestre Negru Cioară, ia-ți armata de cioroi și cară la palat toate bunătățile smulse de la supuși. Tu, Nămețilă, mototolule, cutreieră în
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Acasa > Impact > Scrieri > SCHIȚĂ ÎN ALB Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului intersecțiile sunt ascunzișurile tale tainice mereu te găsesc acolo singură înțepenită dramatic într-o fisură de timp înfiptă-ntr-o clipă... * în acele locuri aglomerate fără semafoare fără semne de circulație sau polițiști e destul de riscant să te-avânți cu aripile în buzunarul
SCHIȚĂ ÎN ALB de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374582_a_375911]
-
de dezvăluire... -Cum să le argumentezi necesitatea educării, a formării prin presă, prin mass-media? -Mi-a răspuns așteptărilor Carmen Mușat pe care am auzit-o: nu cred că presa trebuie să ofere doar ce vrea publicul, ar fi comod și un ascunziș pentru noi, o scuză, publicul trebuie și ridicat, nu trebuie să coborâm noi prea jos, la el, pentru că astfel ajungem în prăpastie, ne prăbușim! Trebuie să producem lucrări cu conținut local de calitate dacă vrem să avem o presă bună
ANCHETĂ PRINTRE CITITORI, AUTOR ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374592_a_375921]
-
vedere că adulții ne considerau prea mici pentru a discuta despre aceste taine cu noi. Despre ce înseamnă moarte, ideile noastre erau cam confuze, că până atunci nu văzuserăm nici un mort. Locul nostru secret era sub un măr crețesc ,un ascunziș natural format din tufișuri de salcie pletoasă ce crescuseră sub acel bătrân măr, pe hotarul cu vecinul nostru Ingineru, pe la jumătatea potecii din grădina noastră, care ducea la Geamăna. Aici ne întâlneam deseori cu nepoata Inginerului, Mixandra, cea mai bună
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
cu șoapte te-nvelesc, din priviri ne înflorește fericirea, chiar sufletul din mine, aș vrea să-ți dăruiesc. Când mă atingi, sunt cuprins de mii de fluturi, îmi pătrund în vise, prin razele de lună, în inima ta adorm prin ascunzișuri, mă tem să mă trezesc, într-o lume nebună. Mă-mbăt cu parfumul iubirii din tine, sedus de nopțile lacome, m-ascund de zori, prin jarul iubirii și-n adânci suspine, mă pierd, uitând că suntem, cu o moarte datori
FLORILE IUBIRII... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373832_a_375161]
-
dor ce ninge dor curge din mine se duce în ape, de`acolo în ceruri să ningă pe tine să-ți fiu mai aproape. 25 Februarie 2006 ciclul Ucenic în dragoste *** dor de verde așterne-mă peste frunziș iubirii verde ascunziș în covorul fin de iarbă umbra trupului să fiarbă iar roua s-o arunce-n vânt nor diafan peste pământ zori spre codru să o poarte seve leac ce curg a moarte iubirii verde ascunziș așterne-mă peste frunziș 12
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
-mă peste frunziș iubirii verde ascunziș în covorul fin de iarbă umbra trupului să fiarbă iar roua s-o arunce-n vânt nor diafan peste pământ zori spre codru să o poarte seve leac ce curg a moarte iubirii verde ascunziș așterne-mă peste frunziș 12 Octombrie 2007 ciclul ~ În valea umbrelor ~ *** Dorul Roib Mă cheamă Dorul - Roib să îl încalec și să pornim spre tărâmul elizeelor tale chemări. Truda, i-o vom hrăni cu pajiști de trupuri, îl vom adăpa
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
consideră aducătoare de răspunsuri. Poetul-filozof român Lucian Blaga (1895-1961) pentru a reda imperiul liniștii, al tăcerii, mărturisea în versurile lui că aude „cum se izbesc de geamuri razele de lună”. Tăcerea are glasul ei de înțelepciune, dar poate avea și ascunzișul prostiei. Nu despre cel din urmă încerc să vorbesc, în cazul căruia chiar este nevoie a prelungi tăcerea și a nu ieși din spațiul ei. Despre tăcerea ca înțelepciune au vorbit filozofii și scriitorii, spunând că uneori tăcerea înseamnă putere
TĂCEREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372420_a_373749]
-
se spune, în percepția mea secretul își are unda sa de provocare pentru a stimula cunoașterea reciprocă, căci nu tocmai secretul putând fi problema că nu te poți dărui în iubire! Dimpotrivă, aș comenta că tocmai acela care tot reproșează ascunzișuri se prezintă cam dubios, plus că n-ar fi tocmai un as în ale dăruirii în iubire... Numai că, odată ce se întreabă direct despre un anumit lucru vădit și răspunsul nu este la fel cu ceea ce te 'lovește' prin evidență
SĂRUT-MÂNA TA, FEMEIE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371021_a_372350]
-
Soarele se ridicase peste pădure, iar o boare de vânt adia ușor. Câteva fire de iarbă câinească sunt aplecate și sub măceși văd un cap de căprioară. Spaima a dispărut. Pun toporul jos, îngenunghez, dau iarba în care-și găsise ascunzișul la o parte și-i iau bine seama ca un vechi vânător ce sunt. Mă simte, mișcă picioarele din spate și dă să ridice capul, dar nu poate. Îl iau în căușul pal- melor și mă uit atent în ochii
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]