389 matches
-
câțiva morți, mai ales din rândul bătrânilor și al copiilor de vârstă mică. În presa de la Londra, de la Paris și de la Sankt-Petersburg, oamenii Începură să să-și arate indignarea și să critice Puterile care, se amintea, mai aveau, În orașul asediat, numeroși supuși a căror viață era, de acum Înainte, amenințată. Ecourile acestor luări de poziție ne parveneau pe calea telegrafului. Fazel mă chemă Într-o zi ca să mă anunțe: — Rușii și englezii Își vor evacua În curând cetățenii, pentru ca Tabrizul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se dezbrace. Nimeni nu m-ar mai dori! După ce am așezat Manuscrisul În sipețel, am depus o sărutare pe buzele iubitei mele, apoi, printr-un coridor și două uși tainice, am alergat să mă azvârl din nou În tumultul orașului asediat. XLI Dintre toți cei care au murit În acele luni de suferințe, de ce am ales să-l evoc tocmai pe Baskerville? Fiindcă mi-era prieten și compatriot? Neîndoios. Și fiindcă n-avea altă ambiție decât aceea de a vedea născându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
inutilă. Au urmat intervenția străină, ridicarea blocadei, convoaiele de aprovizionare. Grație lui Howard? Probabil că hotărârea fusese deja luată, dar moartea prietenului meu a grăbit salvarea orașului, mii de cetățeni Înfometați Îi datorează supraviețuirea. Neîndoielnic, intrarea soldaților țarului În orașul asediat nu putea să-i fie pe plac lui Fazel. M-am străduit să-i predic resemnarea: — Populația nu mai e În stare să reziste, singurul dar pe care i-l mai poți face este s-o salvezi de foamete, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Bătrâni cu sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și nori negri, de la topitoarele de smoală, valuri gri de praf de la basculantele cu ciment și beton si prefabricate și conducte și planșee, pentru santierele fericirii colective. Irina se pierdu printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
praf pe care vântul le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci, accelerație și expansiune, orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu, n-are rost, îmi face rău. Mai bine merg s-o caut pe soră-mea. În Drumul Taberei, acolo locuiește.“ Tolea încercă să-l descurajeze: e târziu, autobuzele nu circulă, hoții împânzesc orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Astăzi nu-l trage inima să stea cu mâna Întinsă la gura metroului. În preajma marilor sărbători, cerșetorii se Înmulțesc, iar dărnicia oamenilor se face simțită, aproape fiecare din ei scotocindu-se prin buzunare și Întinzând bănuțul mult așteptat. Orașul pare asediat. Deși e luni, deci o zi obișnuită de lucru, pe străzi e o Înghesuială infernală, iar magazinele sunt asaltate de cei care-și fac ultimele cumpărături. Antoniu se gândește la caietul În care nu a mai scris de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cele din nord-estul și centrul Ungariei, unde epidemia a bântuit cu virulență și în primăvara anului 1849. Holera a atins, în iulie 1849, orașul și cetatea Timișoara, unde garnizoana imperială era asediată de forțele revoluționare maghiare. Bombardamentele masive asupra cetății asediate, reducerea considerabilă a cantității de alimente, întreruperea aprovizionării cu apă potabilă, distrugerea de locuințe, aglomerarea populației în clădiri subterane și pivnițe, creșterea vertiginoasă a numărului răniților și morților au constituit factori favorizanți ai holerei și tifosului exantematic. Bombardamentul din 6
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
m-a făcut mama fără noroc!”, iar Rică e pus într-o postură tragică de îndârjirea urmăritorilor. Până și Spiridon are drama lui: amenințarea cu bătaia, care planează în permanență deasupra-i. În Conu Leonida față cu reacțiunea spaima bătrânilor „asediați” atinge paroxismul. Zoe din O scrisoare pierdută folosește în exces metoda dramatizării suferinței, provocată de șantajul cu scrisoarea. Cațavencu are și el momentul lui de „tragedie”, atunci când este înfrânt. În D-ale carnavalului, Crăcănel și Mița sunt victimele „traducerii”. Dramaturgul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mai fac o dată experiența care m-a convins, cândva, că, privit din apropiere și privit de la distanță, Parthenonul nu mai e același (de la baza coloanelor pare masiv, lipsit de eleganță, cu cicatrice oribile, ca o citadelă ce a fost îndelung asediată, în timp ce, dacă te depărtezi, redevine senin, olimpian). Cobor, apoi, obosit, în muzeul din pântecele Acropolei, unde, de la primii pași, poți să constați că fantezia greacă se pricepea să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că războiul nu e doar o problemă de numere și de avantaje logistice. Moralul oamenilor din castel se îmbunătățise chiar; nu se zărea nici cel mai mic semn că ar fi putut capitula. Desigur, puteau duce lipsă de hrană. Soldații asediați își devoraseră, probabil, vacile și caii, chiar și rădăcini de copaci și iarbă. Toate lucrurile despre care Hideyoshi crezuse că aveau să ducă la căderea castelului nu făceau decât să întărească moralul și unitatea apărătorilor. În Luna a Cincea, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soldații se aplecau peste ziduri, ei au văzut un nor de colb, apoi au început a desluși mulțime de călăreți. Era armata lui Sacripant care venea asupra aceleea a lui Agrican, cu scopul de a-și croi drum către cetatea asediată. Dar Agrican, călare pe Bayard, luat de la Astolfo, dar fără lancea lui de aur, ale cărei puteri îi erau necunoscute, făcea minuni și-și strânse oștirea împrăștiată sub loviturile acestui neașteptat atac. Sacripant, pe de altă parte, își îndemna oamenii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Dudon că erau chemați de către Carol Magnul în Franța spre a ține piept năvălitorilor, au răspuns poruncii cu toții, în afară de Roland, a cărui pasiune pentru Angelica îl reținea încă la picioarele ei. Roland sosind mai înainte la Albracca a găsit-o asediată. Aceasta nu l-a împiedicat totuși să pătrundă în cetățuie unde a povestit Angelicăi toate aventurile sale din momentul plecării pâmă la despărțirea de Rinaldo și de ceilalți, care pornseră în ajutorul lui Carol Magnul. Angelica i-a vorbit la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
te aibă în pază și să-ți gonească din suflet orice gând vrăjmaș față de mine! ‘’ Apoi i-a povestit tot ce i se întâmplase între timp și cum s-a folosit de protecția lui Roland pentru a scăpa din cetatea asediată. În momentul acela s-a auzit tropote de cal și zăngănit de arme, vestind apropierea cuiva; iar Sacripant,furios de această întrerupere, și-a tras coiful pe cap și a sărit pe cal luând poziție de luptă. Un cavaler, cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
joși străbătuți de razele soarelui ca de niște lame, se întindeau în dezordine mai multe ziduri. Zaleucos le spuse, emoționat: — Aceea de acolo, de pe colină, este cetatea care s-a numit Troia. Pe câmpia pustie, în fața zidurilor cetății care fusese asediată timp de zece ani, păștea acum o turmă; se vedeau păstorii sprijiniți în bâte, câțiva cai sălbatici. — A fost ultimul război în care zeii s-au implicat, ajungând să se lupte între ei, zise Zaleucos. După măcelul acela, ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când am scăpat din ghearele febrei și am văzut-o pe ea. Acum luna iunie e atât de senină și blândă, dar ea n-o vede. Însă dacă Împăratul arată ce simte e ca și cum s-ar deschide porțile unei cetăți asediate.“ Cu câteva zile înainte, în liniștea aceea, pașii Drusillei se auziseră, ușori, dincolo de ușa aceea. Nimeni nu se mișca mai ușor decât ea când alerga, încălțată cu sandalele de piele moale, căptușite cu mătase. Și, răsuflând repede, bătea la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se reducă impozitele. Mulțimea se unduia; în piață dădură năvală mai multe escadroane, care își croiră drum prin gloata ce se ferea din calea copitelor cailor. În spatele călăreților veneau cohortele pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea se retrăgea, revărsându-se pe străduțe. Cavaleria o împinse spre Suburra. — Am reușit, spuse Valerius Asiaticus - și slobozi o înjurătură, uitând de latina sa aulică. În curând, centrul imperial al Romei începu să fie patrulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trimisă printre oameni. Citesc Încet, cu amănuntul: ”Original Stalinskaya. Premium Vodka. Distiled from Premium Crain”. Da, Într adevăr, promite! OK, să Încercăm. După prima dușcă, trasă pe nerăsuflate, mi-am simțit gâtlejul Înjunghiat de plumbul topit, băut cu atâta nesaț. Asediat, am sorbit din nou, foarte concentrat. Nu m-am lăsat. Știam că va veni și ea, Plăcerea. O scenă din trecut, de prin liceu, mi-a inundat creierul Întreg. Aud clar Îndemnurile zbierate ale colegilor mei - mă aflam acasă la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a-i lăsa plăcerea de a mai adăuga ceva de la sine. Și zâmbeam, dar de fiecare dată tot mai puțin, căci îngrijorarea îmi sfâșia pieptul. Mă întrebam pentru ce Yahya îi lăsase pe reprezentanții lui Ferdinand să intre în orașul asediat și, mai cu seamă, cum anume nădăjduia el să-i ascundă dușmanului mizeria care îi chinuia pe toți la Basta, dacă la Granada și probabil că și prin alte părți toată lumea cunoștea adevărul și se distra pe seama șiretlicului. Temerile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Că vorbesc cu persoana direct responsabilă de atentat, Sunteți nebun, Aș prefera să fiu, Îndrăzniți să aruncați bănuieli asupra unui membru al guvernului, asta e nemaipomenit, Domnule ministru, începând din acest moment încetez să mai fiu primar al acestui oraș asediat, Vorbim mâine, în orice caz luați notă că nu vă accept demisia, Va trebui să acceptați abandonul, faceți-vă că am murit, În acest caz vă avertizez, în numele guvernului, că vă veți căi amarnic sau nici nu veți avea timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici nu mă interesează în cele de față părerea domnului Mândruță și a fanilor săi despre romi, am vorbit altă dată despre „ascuțirea luptei de rasă”. Ceea ce mă interesează de data aceasta este imaginarul românilor despre ei înșiși, fantasma „cetății asediate” prin care par a citi și interpreta realitatea în care trăiesc. România este o țară asediată, asaltată, colonizată, ocupată, inundată și, în final, înlocuită : „Am fost o națiune, devenim o sumă de triburi” ! „Să mori tu ?”, îmi vine să întreb
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
romi, am vorbit altă dată despre „ascuțirea luptei de rasă”. Ceea ce mă interesează de data aceasta este imaginarul românilor despre ei înșiși, fantasma „cetății asediate” prin care par a citi și interpreta realitatea în care trăiesc. România este o țară asediată, asaltată, colonizată, ocupată, inundată și, în final, înlocuită : „Am fost o națiune, devenim o sumă de triburi” ! „Să mori tu ?”, îmi vine să întreb, păstrînd registrul discuției. Mai academic spus : oare chiar așa să fie ? Am un (în)ciudat sentiment
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Jefuit de iluzii, înfruntând incendiul zilelor, urletul lor rece, înfometat. În amețeala serii, se clătina camera părintească : scaune desperecheate, dulapul pătat, masa rotundă, pe trei picioare groase, patul bolnavei, lângă care se revăzu șezând pe un taburet scund, martorul trupului asediat. Bătăi de aripă lovită, pe cuvertura albă, degete galbene, sche le tice, pielea pergamentoasă, striată de riduri. Degetele se închideau, în răstimpuri, în bulbul pumnului. Convulsii scurte, un geamăt, paharul înalt, plin de apă, pe care femeia îl tot ridica
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asinului nu mai luminează cerul. Se aud totuși sfintele copite... Calcă în străchini, calcă în străchini, repetă somnambulul, bolborosind, cu privirea între des chisă, sau doar ascultându-și gândurile, amețit de legănarea nopții în care cutreieră, din nou, întinerit, țărmul asediat de furtuna mării. Se bucură : sihastrul a răspuns chemării, a revenit, îi regăsește tăcerea, supremația. Calcă în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În vârful colinei este o fortificație? Sunt mașini de război? — Nu, e doar o palisadă. Cei de acolo vor trebui să lupte cu armele pe care le au în mână. Dar câți asediatori vor fi? — Mult mai mulți decât cei asediați. Nu știu câți... Știu doar că Flamma îi va comanda. A fost centurion, și mulți spun că era foarte priceput în luptă. Mașinile de război vor fi mânuite de soldați adevărați. Mai știu că împăratul i-a dat o grămadă de sesterți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai puternică formă de protest În Spania. BĂrbatul cu pistolul, Încîntat de succesul obținut și fărĂ să pară a lua În considerare faptul că se intrase demult În al doilea an de război și că se află Într-un oraș asediat În care toată lumea e tensionată și că mai erau doar alți trei civili În locul Ăla, se apucă să-l stropească pe alt chelner. MĂ uitai În jur după un loc În care să mă ascund. Și al doilea chelner era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]