1,006 matches
-
individul se pierdu În mulțimea trecătorilor, mai cercetând Încă odată valoroasa hârtie. Nu stătu prea mult pe gânduri alergând la acel minister care se afla undeva prin apropiere. Arătă secretarei hârtia, privind-o triumfător. „Lăsa-ți aici repartiția de carton asfaltat...Dacă aveți timp, treceți mâine să o luați Înapoi...! Nu cred. În mod sigur, nu puteți opține nici măcar câteva foi de material. Totul pleacă la export...” - ținu ea să precizeze laconic. „Mâine e prea târziu...! - argumentă Tony Pavone strecurându-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Fi-ți amabilă, poate altcineva Îmi poate da o semnătură”. „Îmi pare rău, nimeni nu poate dispune livrarea unei asemenea cantități. Nu doresc să va descurajez totuși să fiu sinceră, cu destulă greutate poate ve-ți opține câteva suluri de carton asfaltat. Criza Mondială a petrolului a afectat sufocant fabricele noastre iar În consecință ministrul nostru drămuiește fiecare bucățică de material pentru lucrările interioare...! Încercați totuși mâine...!” Cuvintele secretarei Îi umplu inima de amărăciune. Dacă dorea să opțină cartonul, va trebui să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone care spera În reușită datorită celor cinci cartușe de țigări americane. Ministrul mai Învârti unele hârtii pe biroul său, apoi deschise discuția. „Vă pierdeți timpul tovarășe inginer. Doresc să vă ajut Însă, este imposibil...!! Toate fabricele de carton asfaltat lucrează pentru export iar lucrările noastre de reparare ori construirea unor noi acoperișuri la nivel național stagnează...! Așa dar, nu-mi pot asuma răspunderea...!” Pentru a Încerca să convingă Tony Pavone ceru permisiunea să aprindă o țigară. Se scotoci vizibil
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am suficient de multe cartușe, iar dacă doresc să nu duc lipsă, nu-i nici un fel de obstacol...!” Parcă temându-se să nu dispară aceast neașteptat elixir al fumătorului, ministru mai aprinse o țigară Învârtind printre degete repartiția de carton asfaltat, reluând discuția. „Trăim timpuri grele stimate domn. Doresc din inimă să te pot ajuta, ce să zic...Pe a mea răspundere, Îți ofer două mii de metri pătrați. Ești mulțumit...?” Tony Pavone cumpăni fulgerător situația. Hotărât, cu Îndrăzneală Îmbulzi restul cartușelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
secretara Îl privea pe furiși În timp ce punea ștampila rotundă pe semnătura ministrului, comentând. „Curios...! Asemenea aprobări, de multă vreme...! Cum a-ți reușit...?” „Simplu...Totuși, ministrul e băiat de treabă...! Acum, mă pot prezenta la Ploiești la fabrica de carton asfaltat să ridic marfa...?” „Evident. Nu Înainte Însă de-a trece pe la Direcția Materialelor de Construcții pentru a vă emite dispoziția de livrare...! O simplă formalitate...!!” Nu stătu prea mult pe gânduri și alergă la unitatea respectivă arătând repartiția Directorului Comercial
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întredeschis al biroului făcând precizarea. „O mică atenție, domnule director...!” Fără pic de jenă, Directorul Comercial luă În mână teancul de banknote, le privi câteva momente apoi Începu să numere. Îndoi banii cu atenție, privind gânditor la repartiția de carton asfaltat, dând impresia unei aproximative calcule ca În final să comenteze. „Cantitatea de carton asfaltat e destul de exagerată...! Te văd om serios, așa dar, dacă vrei să capeți toată cantitatea trebuie să mai adaugi, să zicem, o mie lei...O nimica
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Directorul Comercial luă În mână teancul de banknote, le privi câteva momente apoi Începu să numere. Îndoi banii cu atenție, privind gânditor la repartiția de carton asfaltat, dând impresia unei aproximative calcule ca În final să comenteze. „Cantitatea de carton asfaltat e destul de exagerată...! Te văd om serios, așa dar, dacă vrei să capeți toată cantitatea trebuie să mai adaugi, să zicem, o mie lei...O nimica toată...!” Fără a mai comenta, Tony Pavone mai numără cinci sute lei și fiind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ploiești ce se afla amplasată În partea de sud a orașului. Aici o altă surpriză! Directorul fabricei Îl respinse cu tonul cel mai degajat din lume. „În momentul de față nu pot livra nici măcar un singur metru pătrat de carton asfaltat. Lăsa-ți aici hârtia... Dacă ave-ți timp, peste câteva zile, dați un telefon...!!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor În timp ce o ușoară amețeală Îi Întuneca gândirea, observând cu multă atenție, directorul nici măcar nu fuma. Toată alergătura, pledoria, mai ales
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În caz contrar, va trebui să suport pierderea din propiul buzunar. Vă rog...!” Omul instalat În acel scaun de activiștii comuniști Înălță din umeri, privindu-l chiorâși. „Nu Înțelegi...!? Efectiv, nu pot să-ți aprob nici măcar un sul de carton asfaltat...! Criza Mondială a petrolului a afectat alarmant producția fabricei noastre...! Ce să-ți spun? Dispozițiile de livrare curg cu nemiluita dar, pe nimeni nu interesează de unde luăm materia primă să nu Închidem porțile fabricei, astai...! Mai mult. Uneori suntem nevoiți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parașefilor...? Reuși totuși să i se adreseze cu un ton exagerat de calm. „Priviți repartiția, am toate aprobările...!” „Aprobări de principiu, tovarășe...” - tună el privindu-l cu subânțeles. Nimeni nu mă poate obliga să dau afară ultima picătură de carton asfaltat. Și cu asta, programul de lucru s’a terminat.Bună ziua...” Tony Pavone Îl opri din drum. „Vă implor, dacă nu ridic astăzi cartonul, o să mă aveți pe conștiință...!” „Ce-mi pasă mie...? Șefii au luat partea leului iar eu să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
luminiță ce se ascundea când și când după brazi. Aerul rece miroasea a dorință de viață și puteam să-mi imaginez că toți oamenii de pe acolo erau înalți și roșii în obraji, nu ca mine, un pipernicit crescut pe drumuri asfaltate, lipsit de umbra unui pom, de mireasma florilor de câmp, condamnat să mă învârt doar prin praf și gunoaie, lovit de cei din jur mai mereu și cu sufletul ciopârțit de-atâta ură gratuită. Știam că nu așa trebuia să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene, inima-mi deveni o pungă de gheață roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și abandonată, arăta ca o pată mică, albă, pe spațiul verde. Pantofii mei plini de praf păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
servesc doar la prins hîrtii... dar n-are rost să-mi pun toate speranțele Într-o biată clamă, nu-i așa? Am pornit Încet Înainte, m-am oprit, m-am Întors pe călcîie și am luat-o Înapoi, pe trotuarul asfaltat... Am măsurat treizeci și doi de pași normali de la colțul clădirii cu numărul 3. CÎnd mi-am ridicat privirile, am zărit șirul de lumini de stradă, ce păreau niște ochi artificiali care uitaseră să clipească, rînduite parcă În cinstea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el nu se mai ocupă nimeni. Deși la marginea dealului spre vest erau suficiente lumini aprinse pentru a putea distinge fiecare ramură de copac, orașul din vale se lăsase deja Învăluit de Întunericul nopții. Trecînd Încet cu mașina pe drumul asfaltat ce n-a mai fost reparat de mult și de aceea plin de gropi, am zărit un șanț adînc pe partea dreaptă... În fața primăriei se Înălța un chiparos bătrîn și noduros care ocupa cam o treime din lățimea drumului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o bucată de sîrmă, iar cauciucurile ca o bandă adezivă pe punctul de a fi sfîșiată. Eram cu totul absorbit de zgomot, dar nu auzeam nimic, ca și cînd eram Învăluit În cea mai profundă liniște... Nu vedeam decît drumul asfaltat care străpungea, parcă, cerul... Nu, acesta nu era drum, ci o fișie de timp curgător... pe care nu o vedeam, dar o simțeam. Nu-mi venea să cred că În fața mea se afla bariera unde se Încasează taxe. Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vârful Everest, ceea ce nu se putea face din zona traversată până acolo și nici din valea Kathmandu. O imagine deosebită mi-a creat Nepalul atunci când am mers cu mașina pe drumul Kathmandu până la granița cu Tibetul. Drumul era îngust, dar asfaltat. La graniță nu erau soldați nepalezi, dar dincolo de barieră se observau câțiva militari chinezi. De o parte și alta a șoselei, se vedeau aranjamente de terase pe munte pe care se creștea orez. Am apreciat hărnicia nepalezilor de a folosi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Amarnică treabă, octombrie dus Pe gânduri mă poartă-n lumină, Un lujer de floare uscat se înclină Și-mi caută urma, dar eu, parcă nu-s... Și nu-s nici a florii petale, de mult, Stau triste rondouri pe-alei asfaltate, Octombrie trece-n culori estompate Ecou prelungit din al verii tumult... Sunt singur pe lume și caut o floare Prin pata luminii din octombrie dus, Ce-n mine încet se usucă și moare, Ecoul mă strigă, dar eu...parcă nu
BACOVIAN? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83750_a_85075]
-
sciatica îi trecuse. Lui Rim îi trebuie, ca să se vindece, o fată! Cu răutatea asta glumeață, se despărțiră destul de cordial. - Biata Lina! Când e vorba de Rim sau de Hallipi, e chiar ridicolă! zise Nory, patinând pe gheața din curtea asfaltată. - De ce i-ai spus așa?. In definitiv ce e cu ea și cu Rim? Pentru ce e așa de exagerată? - In tot cazul, amorul nu are nici un amestec în afacerea asta. A scăpat teafăr, săracul amor! Nory râse. Avea și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
măreție ciocănea în piepturi cu degete de gheață. A doua zi, același Nică adună căruțele și oamenii pe șantier. Canalul se transformă într-un furnicar. Adjunctului i-a apărut atunci viziunea unei așezări bine orînduite, cu parcuri, blocuri și alei asfaltate. Răscrucea prăfuită devine o piață cu havuz răcoritor, îmbrățișat de-o salcie plîngătoare care mîngîie bustul eroului ce, visînd, pornise toate acestea la drum. Dacă îl voi scrie, cred că lui Popescu o să-i placă romanul. De la colegele de cancelarie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pentru ce anume se afla el acolo. Părăsi coșul În piață și se Îndreptă către poarta spitalului. Bâjbâi Îndelung pe la ușile zecilor de pavilioane răspândite printre copacii nesfârșitului parc. Găsi, totuși, după ce Îi Întrebase pe mulți oameni Întâlniți pe aleile asfaltate, salonul În care zăcea, cu privirile goale spre tavanul Înalt din care atârnau fire de păianjen Înnegrite de praf, pe acea nevastă a sa pe care el o luase cu acte. Se așeză lângă ea pe marginea patului și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care îl avea de făcut ca să ajungă la Palat. Nu era nici țipenie în acea casbah cufundată în noapte când o străbătu în tăcere, speriind pisicile, și un orologiu înșiră lent trei bătăi sonore, când ajunse la prima stradă asfaltată. Ridică privirea spre cadranul luminos, care îl observă ca un ochi mare de ciclop, și negura nopții nu-i permise nici măcar să distingă conturul turnului, încât cadranul i se păru o imensă lună plină abia plutind deasupra zării. Bulevardele păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și ea, amărâta, cât de cât, când o fi s-o-ngroape, rostește el. Îngerul merge și deschide atunci ușa capelei, pe toată lărgimea și îi cheamă lângă sine, pe toți cei rămași. În semiîntuneric, spre Septentrion, pe aleea centrală asfaltată a cimitirului, adastă trupurile paznicilor morți, înjunghiați pe furiș de Șobolan, înțoliți în uniformele lor spălăcite, de gardieni publici. Răsfirați unul după altul, ca paiele pe arie, după treieriș! Spre Soare-Răsare, în poala Lunii la perigeu, câlții zăbranicului nopții muribunde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
metri ai gangului, până am ieșit într-o semi-curte interioară înconjurată pe trei laturi de bloc și institut, pe a patra aflîndu-se gardul de beton al morii, prin ochiurile căruia ieșeau crenguțe și frunze de salcâm. Era o curte mică, asfaltată, foarte curată în comparație cu spatele blocului. Într-o parte se deschideau ușile de sticlă ale Scării Unu. În cealaltă se aflau niște trepte înalte care se terminau sus cu o mică platformă cu balustrade de piatră și care dădea spre o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bîrfă. Străbatem În tăcere un platou plin de cooperative agricole de producție comunistă, mai avem de mers vreo 15 kilometri. La un moment dat, din șoseaua principală se desface un drum la stînga, spre munte. Se urcă greu, drumul, deși asfaltat, e desfundat, norii lichizi atîrnă, par să se prelingă pe pămînt, iar povîrnișurile care se văd În jur prin golurile de ceață sînt Împădurite cu brad. Muntele miroase a frig din ce În ce mai tare pe măsură ce urcăm. După o curbă largă, ajungem la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o capcană pentru tigri siberieni. Am reușit să trec de ele, să merg mai departe. CÎnd lumina a Început să semene cu un bec, mi-am dat seama că era un pic de ceață. M-am trezit pe o alee asfaltată și la un alt moment dat am auzit o mașină. Un Aro a oprit lîngă mine și am Întrebat: — Mai e mult pînă la unitatea militară? și chiar mă așteptam să- mi răspundă Moș Gerilă, cu cotul scos pe geam
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]