386 matches
-
la popușoi, sfecla o scotea de sub zăpadă. Iernile erau lungi și drum de bătut peste dealuri, 15 kilometri. Prutul îngheța sloi, mistreții nu aveau patrie, recolta în Basarabia se strângea mai devreme. Paznicii făceau focuri, loveau cu ciocanul în tălăngi, asmuțeau câinii toată noaptea, dar fără folos: nesătulele lighioane devastau coșere întregi de porumb. Erau săraci, dar niciodată nu și-au plâns de milă; una este să exiști auster și alta este să-ți însușești austeritatea cu smerenie, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Matei îl purtau ca pe o fotografie uzată printre altele. Drumul spre cimitir Dumnezeu, cu cizme de gumă pășește în urma căruței; drumul spre biserică Dumnezeu, desculț, face cărare în iarbă. M-am săturat! Toată viața proprietarii lui Dumnezeu l-au asmuțit asupra mea ca pe un câine turbat. Doamne, dacă tu ești tatăl meu, atunci fii tatăl meu împotriva tatălui lor; tata nu a știut cum este să fie puternic fără să ridici mâna. Fii, Doamne, singurul acoperiș străin pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și de-așa om. Să nu-ți mai calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut dulăii; tot te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia) DĂNILĂ: Cu alte vorbe, ia-ți tălpășița, frățioare! Iaca-i bun! Da' parcă zicea ceva de-o iapă și de-un mut. Mutu' ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Vezi bine! Și pe Floarea lui Trâmboașcă, a' de fugise mai acu' doi ani cu Ionică, feciorul lui Nastase Pârlogea din Căpățâneni... care n-a mai vrut soacră-sa s-o primească pe urmă în casă, de zicea c-a asmuțit câinii după ea și-au apucat-o cu dinții de-un picior... NIȚĂ: De care picior? BABA LUȚA: Da' cine mai ține samă? Destul c-a încolțit-o! BABA SAFTA: Păi da! Și s-a rugat de ist călugăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
obișnuitele lui thrillers. E extraordinar cum sectele secrete sunt gata să capteze orice știre, adevărată sau falsă, care corespunde așteptărilor lor. Criza lui Flannery crease agitație în rândurile celor două facțiuni rivale ale Puterii Apocrife care, cu speranțe contrare, își asmuțiseră informatorii în văile din jurul vilei romancierului. Cei din Aripa Umbrei, știind că marele fabricant de romane în serie nu mai reușea să creadă în propriile artificii, se convinseseră că viitorul lui roman avea să marcheze saltul de la necinstea de duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așa ceva. Și ce diversitate, Doamne Dumnezeule! — Hai, spune legenda. — Imediat. Ei bine, într-un târg portughez trăia un pirotehnist sau fogueteiro, și el avea o nevastă nespus de frumoasă, care îi era toată mângâierea, încântarea și mândria. Îi plăcea să asmută, așa-zicând, invidia celorlalți muritori și-o plimba cu sine parcă spunându-le: O vedeți pe femeia asta? Vă place, da, nu-i așa? Ei bine, e a mea, doar a mea! Și vai de voi, ceilalți! Nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
surdomute. Domnilor, sunt absent, așa le-ar fi strigat. Între voi și totuși departe, reinventând coșmarul de altadata, ca să-l uit pe cel de acum. Să scap de plictiseală, domnilor, să scap de isteria primăverii care ne umilește și ne asmute și ne isterizează. Accept provocarea, mă accept, atât. Atât sunt, această zi pe care am numit-o vineri. Mă plictisesc, domnilor! Asta-i tot, real ca plictiseala mea reală, atâta tot. Fluierați cât vreți în urma farseurului, parașuta lui s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
duce câinele să-și caute, hodoronc-tronc, iubita din tinerețe! Sper că într-adevăr acolo s-au dus, cum spuneau. La rude, adică. Rudele lor, nu ale mele. Nu, în nici un caz ale mele... Eu doar pe mine mă am, să asmut nebunii, să mă lege, să mă ardă, să-mi ardă casa, câinii, pisicile, ce am mai drag. O confuzie, închipuie-ți! Doar o confuzie! Numele i-a derutat, li se parea suspect, strain. M-au luat drept altcineva, brutele. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ghiborț și Cargobot. Încă puțin mi-am zis și totul se va acoperi de uitare. Viitorul e la fel de nesigur și prevăd un drum îngust printre flăcări vrăjmașe sau prin mlaștini în care câini din Baskerville ne pândesc. Cineva, sigur a asmuțit pe urma noastră Vocile Mioarei ieșite dintre file, mai era și o Mamă care o căuta, ba chiar mi s-a părut că-i văd furioși și pe cei trei țârcovnici ai Paradisului, Bau, Ghiborț și Cargobot. Eu speram, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți din baracă dulăul care dormea lângă sobă. Străinii s-au oprit privind bestia. Un soldat trase un glonț. Glonțul trecu prin câine și ricoșă în pământ. Ăștia-s tot din viitor! gândi paznicul și-i chestionă în limba română. Ciudații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la marginea ei. Ești o vulpe cu ochi lacomi, perfizi. Eu, ,,muza voluptuoasă,, , ,, marea ta dragoste,, , ,,inspirația ta,,. Fructul stacojiu nu mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca o luncă plină cu broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă. Eu muza ta? Ia-ți drept muză un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
satul pe care urmează să-l bântuie, iar când vine asupra lui "dă semne". Ca și la ivirea ciumei, vitele mugesc simțindu-i apropierea; o văd și o latră câinii, care se dovedesc deosebit de sensibili în această privință. Cei care asmut câinii asupra sa se îmbolnăvesc și mor, iar cei care o apără de ei nu mai pat nimic. În alte versiuni, holera este însoțită de proprii-i câini nevăzuți, care necontenit latră, sau măcar de un câine roșu; femeile pun
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
trecut. Mă Întreb În fiecare zi „unde este D-zeu În toată afacerea asta!?”. A lăsa o mână de oameni ( spirite ale Întunericului) , grotescului să domine lumea, transformându-i pe cei mulți În sclavi silențioși, aruncați Într-o arenă și asmuțindu-i unul Împotriva celuilat Înseamnă „dumnezeire”? Oarbă omenire! „Poate vii mâine la festivitatea de Încheiere a clasei a XII-a. Aș dori să mă ajuți. M-am gândit bine și cred că n-o să fac față singură. Vreau să urci
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fi putut tăgădui foarte bine, invocând un motiv de circumstanță, orice. La ce bun? Din clipa când Lena îmi dezvălui brutal jocul meu subconștient, am simțit că se sfârșise farmecul care dădea viață acestei legături auxiliare. După înfrîngere, haita gândurilor asmuțită de simțiri se năpusti mai sălbatic asupră-mi, dezlănțuind o adevărată răscoală în ființa mea. În definitiv, pentru ce părăsisem pe Mihaela? Ce anume mă determinase să fac acest pas necugetat? Îmi era frică de ea, frică de dragostea ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
transmiteți salutările mele Seniorului Katsuie. Nu mă îndoiesc că Seniorul Katsuie va fi încântat de rezultatul tratativelor de pace. — Mie mi-a crescut inima numai datorită sosirii voastre aici ca mesageri. Acum, toți acei oameni care ar dori să ne asmuțească unii asupra celorlalți voi fi dezamăgiți. Dar n-ați dori, vă rog, să luați penelul și să semnați un angajament solemn, numai pentru a astupa gura acelor oameni? îl îmbie Kanamori. Asta era. Acesta era lucrul care devenise, dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încheiase cu un hohot de râs răutăcios și duhnitor. Acum, medicina este religia modernă și doctorii sunt niște șamani, posesori ai unor cunoștințe misterioase și ai înțelepciunii necesare, ai unor puteri incomensurabile ce le permit să descifreze mesajele augurilor, să asmută asupra noastră bolile și spiritele rele, indiferent dacă acestea infectează corpul sau, chiar mai rău, mintea. Dar în momentul în care decizi să renunți la a mai cere ajutor de la un doctor, intri într-o zonă crepusculară, unde anatomia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prizonier în Villa Jovis. Mintea Agrippinei era înzestrată cu clarvizuinea dată de ură, și șederea fiului ei imprudent și lipsit de apărare acolo o lăsa fără suflare. „Vânători“, scrise Drusus, molipsit de neliniștea mamei. „Îndată ce mistrețul iese la loc deschis, asmut câinii împotriva lui.“ În fiecare dimineață, familia aștepta zadarnic vești. Într-o noapte, Gajus - care dormea din ce în ce mai rău și mai puțin - își spuse că, poate, fratele lui cel mare și puternic nu avea să se mai întoarcă acasă. Iar Drusus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vina ta că a venit toamna și ne petrecem împreună singurătatea ca o apocalipsă învățată pe de rost moartea e un graffiti scris pe inimă moartea nu are profil de facebook deși e prietena tuturor o găsești la colțul blocului asmuțind câinii îți împinge mașina îți leagănă copilul oriunde ai nevoie de ea, chiar și pe timp de pace împarte vieți pe carosabil seacă fântâni dezbracă mirese în noaptea nunții și toamna e mult mai sociabilă se simte în largul ei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că lucrurile s-au schimbat peste noapte, chiar dacă sciziunea s-a întâmplat din cauza ei. Avocatul acuzării: Și eu aș zice că doar Masca e de vină. Ea a hotărât scindarea și le-a ticluit pe toate și apoi i-a asmuțit cu perfidia ei și pe ceilalți doi pămpălăi; unul cinstit și sincer și celălalt nebun recalcitrant. (Intră Philomena prin spatele scenei, se așază pe scaunul inculpatului cu spatele spre judecător și fața spre scenă. Poartă două aripi pe spate, acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de lăcomie care Îi măturase fața cu o lumină sinistră. Refuza banii ca să obțină mult mai mulți În continuare. Poetului nu-i erau pe plac nici secretarii cei Înșelători, curteni precum inchizitorul Noffo Dei, care se Înrolaseră de partea lui, asmuțiți de Îndată pe străzile Florenței, În căutare de nu se știa prea bine ce anume. Dar mai ales nu Îi erau pe plac cele două duzini de mercenari Înarmați cu arbalete și cu lăncii care, În ciuda opoziției sale din Consiliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu cei ca dânsul? Îi Închid Într-un turn zidit. Sau Îi atârnă de catargele galerelor, acoperiți cu păcură, ca să reziste mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
văd cum vin ca un stol de păsări întunecate, se năpustesc asupra mea, mă apucă, vai mie, așa, loviți-mă, se tem că orașul va fi trecut prin foc și sabie, se tem de răzbunarea soldaților pe care i-am asmuțit, dar așa trebuia, împotriva cetății sfinte. Acum apărați-vă, da, loviți, loviți, mai întâi în mine, adevărul e de partea voastră, o, stăpânii mei. Îi vor birui pe soldați, vor birui cuvântul și dragostea, vor ieși din pustiuri și vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
speranța, dorul și visul ce se nasc în casa sufletului meu. Tăcere Mă ninge o tristețe de dincolo de timp, Troiene înghețate pe-obraz mi-au amuțit, A mai murit o clipă, mai plânge-un anotimp, în noapte uragane tăcere’a asmuțit. în dans absurd, cuvinte în spirale mute Ar vrea să fie arabescuri de lumină, Dar vise-mi pribegesc pe drumuri neștiute Și sub povara renunțării se înclină. Doar ochii-mi ard de doruri încă neînfrânte, Pe trupul meu sculptate sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nepătrunși, Sculptură să facă Pe soclu de piatră Și picuri de tine Să-mi pară de pluș. Prea mult arid Dă-mi, Doamne, Calmul pietrei Și pacea prelinsă Din stâncă De gheara de vultur Mă-ngheară Și vântul de toamnă Mă-mbrâncă. Asmute la stână Doar luna, Din raze împleată Oftatul Ca bice să-mi Scapere-ntruna Pe dorul, din doageSăltatul! Poteca mă leagă De piatră Și ducă-se ... până devale Ocol să-i picteze Pământul. Mă sting între stâncile goale. Prin baia
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]