3,711 matches
-
pentru mine înainte de '89: un loc în care să te așezi dimineața și să nu-l părăsești decât noaptea, și uneori nici atunci, cu sentimentul că te afli în centrul universului și de cuvintele tale așternute pe pagină depinde mersul aștrilor în cer. Nu m-am întors deci cu totul, deși nu-mi doresc decât asta și nu visez decât clipa în care voi putea - încheind un capitol de viață - să mă eliberez din iobăgia propriilor mele idei. Există însă și
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
întotdeauna cu cel al conștiinței. Poveri Poverile din conștiință induc scăderi ale tonusului psihic și încețoșează bucuriile. Acord Când sufletul și mintea, cele două dimensiuni structurale ale personalității umane, lucrează în deplin acord, omul strălucește și emană lumină ca un astru. Certitudini Sunt sigur că și mâine soarele va răsări, că orice ființă care a văzut lumina zilei va cunoaște și hăul întunericului veșnic, că oamenii se vor iubi și urî, că inegalitatea și setea de putere vor dăinui. Caracter Caracterul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Vii în lume și în locul tău găsești/ pe altcineva. ți-ai trăit deja jumătate/ de viață (mai mult sau mai puțin, nu/ mai contează) te privește ca pe un uzurpator// te somează să mai aștepți într-o margine/ pînă ce astrele vor fi potrivite pînă ce/ întrebările și răspunsurile se vor fi pus/ de acord te pune să lustruiești amintirile/ din jumătatea de viață trăită/ te scoate gol în stradă să vadă ceilalți/ ce oase slabe are destinul/ ce piele aproape
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
de patetică uzurpare!): "Și, astfel, Nietzsche se proiectează pe sine, ca posibilitate din nou doar schițată, în personajul care va deveni celebru: ŤZarathustra vrea iar să fie omť. Timp de zece ani se adîncise în cunoaștere: acum, se adresează el astrului zilei, Ťmi-e lehamite de înțelepciunea mea, precum albina care a strîns prea multă miere, am nevoie de mîini întinse către mine, aș dori să dăruiesc și să împărtășesc (...). Pentru aceea trebuie să cobor în hău: cum faci tu seara, cînd
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
de opțiune, cu verdict interzis de liberul arbitru. Când nimeni nu-l întreabă pe noul născut dacă e de acord cu apariția sa pe pământ, unde, printre altele curând va afla că trecerea sa nu va fi comparativ cu a astrelor, a arborilor secvoia, a unor specii de papagali sau țestoase, tocmai lungă, noul venit se poate pronunța, prin act și la vremea potrivită în ce măsură îi convine. Și-i surâde - au nu - să ducă în mod regular existența omului ce ia
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
Anca Murgoci Victor Ponta își va anunța candidatura la prezidențiale marți, 29 iulie, la Craiova. Astrele i-au rezervat o zi destul de dificilă lui Victor Ponta, premierul fiind născut sub semnul zodiacal Fecioară. "Sunteți iritat și nu reușiți să vă stăpâniți nervozitatea din cauza unei vești neplăcute pe care o primiți de la persoana iubită. Riscați să provocați
Horoscopul lui Victor Ponta în ziua când își anunță candidatura la prezidențiale by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77463_a_78788]
-
realității curente. În aceste situații granița dintre sublim și sordid devine subtilă, uneori chiar imperceptibilă atunci când Îndrăgostitul Își privește viața doar prin prisma stării de moment, iubirea transformânduse În acest caz, după cum afirma Emil Cioran, Într-un veritabil grohăit de aștri. Revenirea la realitate este una dureroasă, procesul În sine având loc de foarte multe ori numai atunci când visele și așteptările persoanei sunt sfărmate de cursul dezastruos al relației. Conștentizarea nocivității acestei relații ia forma decepției, sentiment greu de suportat, dar
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Nu te sfătuiesc nici măcar să încerci". Cuvintele mătușii erau pronunțate cu un ton voit imperativ, încât Simona n-a îndrăznit niciodată să se întoarcă acasă după apusul soarelui, chiar dacă lăsa fetele vecinilor la jumătatea unui joc. Când bănuia că marele astru era gata-gata să-și pună cheia în buzunar și să plece la culcușul lui de noapte, lăsa totul baltă și pleca spre casă. Acum însă, uitase toate nemulțumirile care atunci i se păreau întunecimi; își aducea aminte de acele vacanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bucuros că nu se găsea nici un martor ocular sau niște nechemați ochi vicleni. Căută ieșirea. Ajuns afară, privi cerul. I se păru că o stea, sus pe boltă, chiar deasupra spitalului, strălucea nefiresc de luminoasă. Se prea putea ca acel astru să se fi aprins pentru Mona, ca un semn al împlinirii nestăvilitei ei dorințe de dragoste. Strălucirea acelei stele el o percepea însă ca având darul de a spori întunericul din jurul său. În seara aceea Simona intrase triumfătoare într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei magice, a încălecat vioara și cântă în transă, muzica țâșnește din vioara ei ca o fântână arteziană. 31 decembrie 2009, Sydney Mă trezesc cu soarele între gene. Dorm pe o canapea desfășurată, imensă pentru trupul meu. Discul roșcat al astrului ceresc se uită la mine dinspre apus. Mă uit la ceas. E șase și treizeci de minute dimineața. De când am venit în Australia, mi se pare că lucrurile din jurul meu stau invers de cum eram obișnuită. Soarele răsare dinspre soare-apune. Doar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai întâi să le însuflețească puterea de a înțelege rostul lor în viață, să le toarne în sânge ideea că viețuind sub același soare, ca toți pământenii, au și ei dreptul de a se bucura de căldura și lumina marelui astru. Ei nu sunt cu nimic mai prejos decât semenii lor, chiar dacă prin culoarea pielii, a obiceiurilor și datinilor se deosebesc de mulți alții. - Noi ne tragem dintr-un neam ales, din marele popor al Indiei, spuse el și acest lucru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în stare să cuprindă între maluri suferințele neamului nostru. De când se știa, etnia lor se aflase pe drumuri colbăite de îngrijorări. Și nu rareori își plângeau rugăciunile când pleoapele dimineții despicau zările în așteptarea ivirii soarelui, mai ales că Marele astru nu-și arăta zi de zi aceeași față pentru nația sa. Prezența legiuitorilor în șatră îl tulburase nespus de mult pe bulibașă. Nu știa cum de se ajunsese aici. Avusese strania impresie că aceștia îi vorbiseră într-o limbă necunoscută
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
rosti obișnuitul noapte bună! părinților și se retrase în culcușul ei intim. Prin fereastra deschisă larg spre grădină, Ina văzu o lună mare, ca un disc de aramă abia ieșit din laminor ce se uita indiscret în camera ei. Privi astrul nopții câteva minute în șir, fără a putea să deslușească de ce poeții, în marea lor majoritate, socotesc luna un fel de martor al îndrăgostiților. Apoi trase draperia. Avea și ea secretele ei! Adormi cuprinsă de vise. Se făcea că urcase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
într-o așteptare răbdătoare, așa cum îi stă bine unei fete care se respectă. Avea o vagă presimțire totuși că de curând apăruse o stea pe cerul vieții ei, chiar dacă lumina acesteia nu i se arătase până acum în toată plenitudinea. Astrul acesta devenea din ce în ce mai luminos, asemenea stelelor care vin din constelații îndepărtate. Să fie oare Alex steaua mea?, se întreba ea deseori. Îi plăcea de el. În întâlnirile lor sporadice, acesta îi întărise convingerea că dispune de capacitatea de a conduce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de fapt o continuare la prima, de aceea s-ar putea să te surprindă. Am vrut să reconfirm ceea ce tu știi bine, că adevărul stă deasupra noastră, a oamenilor ca un soare și, cum nu poate fi ignorată puterea acestui astru ceresc, dătător de lumină și căldură, așa nu poate fi ocolit adevărul: sunt bolnavă! Sunt grav bolnavă, draga mea prietenă! Boala mea este o urmare firească a unui stres care mi-a zdrobit nu numai sufletul, ci și trupul. Mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de puternic, că, respirându-l, îmi reaminteam anumite minute din copilărie. Izvorau în mine gesturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
peste linia orizontului ca un copil curios, dar primele fire bălaie de lumină rămăseseră Încâlcite Într-un norișor de forma unei calești. Spre deosebire de vecinul său, un stratocumulus impozant, acesta era un cirrus prea firav pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul 6. La capătul călătoriei sale de ani-lumină, căutătura soarelui Înțepă una dintre pleoapele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
legănându-și docil cocoașele prin sensul giratoriu, ca niște călușei Într-un parc de distracții. Numai că el era polițist. Voia totul. Voia ca fiecare purtătoare de roți să se integreze perfect În marea simfonie a traficului urban, așa cum planetele, aștrii, ba chiar și asteroizii Își respectau neabătut traiectoriile și orbitele, sub bagheta Polițistului Universal. În plan nu era loc pentru greșeală, orice fir de praf strecurat acolo ar fi distrus precizia mecanismului, astfel Încât a fost de-ajuns ca o mașină
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întemeiezi o religie. Afară era, În sfârșit, răcoare. Lumina palidă a lunii, fină ca pulberea fluturilor, se depunea pe umbrelele Încă deschise ale teraselor și pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei era licărul stins care se reflecta În pupilele celor Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi Încheiat definitiv socotelile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Conducta de Încălzire era o altă minune a lumii. Zgrunțurii și petele de rugină o făceau să semene cu o columnă având pictate scene eroice, iar din coturile și niplurile ei Îmi făuream arc de triumf la Întoarcerea acasă. Ochiul, astru Închegat din căldura lacrimilor, Își parcurgea orbita Încet, asemenea geamănului din Înălțimi. Într-o dimineață, am văzut cum În radele de vopsea crăpată din tocul ferestrei se desfășura o activitate febrilă. Câteva furnici Încărcau pe cocoașele lor cât vârful de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-și afle astrograma doar privind la televizor. — Eu nu, mărturisește Dendé căzînd pe gînduri, trăgînd și el adînc în piept din țigară, slobozind un rotocol gros de fum în direcția Ursei Mari. — Eu cred, zice Gulie, gîndindu-se la „Ce prevăd astrele“ și la „Horoscopul de dimineață“. — N-aș risca să fac o reconstituire bazîndu-mă doar pe ce am auzit din gura lui în ultimele discuții pe care le-am avut, reia Roja. Ce minte diabolică!. Haț! și rața cade, Dendé, n
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
impresia că vorbește singur. Mai am nevoie doar de ceva ascuțit, ca să pot schița planul. Trebuie s-o fac urgent, altfel risc să-mi pierd ideea. — N-o să credeți, dar o mulțime de indivizi își ghidează viața după ce le indică astrele, zice Tîrnăcop. Sînt unii care nu pot să adoarmă dacă nu citesc înainte cel puțin cîteva fraze din Zodiacul european pe care-l abandonează apoi amețiți pe noptieră. — Ce prostie, rînjește Gulie, lipindu-și de buze chiștocul de țigară, trăgînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
m-a costat dublu. Numai așa puteam să fiu sigur că nu-mi înșiră minciuni, mărturisește Tîrnăcop. — Eu sînt zodia Capricornului, zice Gulie, e de bine sau e de rău? — Lăsați-l pe Tîrnăcop să ne spună ce știe despre astre, zice Dendé, în sfîrșit se pare că și-a găsit și el o vocație mai serioasă în viață, pe lîngă cea de vagabond. — Am putea s-o întoarcem în direcția asta, zice Roja începînd să zgîndărească pe întuneric pămîntul cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
putea spune același lucru, se gîndește. Și asta, doar atîta cît s-a putut vedea la lumina trasoarelor, adaugă Bătrînul ironic, dar uite că unii dintre cei cu mai mult curaj s-au retras în spatele unor baricade ridicate pe loc. Astrele spuneau cu totul altceva, dom’ Colonel, doar așa s-ar putea explica situația nou creată, se gîndește Poștașul. — Cu ochiul liber pe cerul emisferei nordice se pot observa vreo trei mii de stele, își aduce aminte Tîrnăcop, gîndindu-se la telescopul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
renunțat. Antoniu are câteva clipe senzația că luna plină a intrat În Încăpere și i s-a așezat fetei pe creștet. Îl dor ochii de la lumina orbitoare și Îl sperie gândul că ar putea fi real acest straniu popas al astrului. Își revine imediat și-i Întinde o jumătate de măr din care Plăcințica mușcă cu lăcomie. Aerul cald al verii a uscat ,,rufele,, pe care Plăcințica le strânge și le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]