524 matches
-
din experiența ei în a mânui oamenii ieși la iveală chiar atunci: în loc să-i pună lui Cayle următoarea întrebare, îi oferi lui Medlon o portiță de ieșire: - Îmi este permis, colonele, să aflu care a fost răspunsul dumitale? Ofițerul, nemișcat, asudase. Răspunse cu o voce liniștită, în care se ghicea chiar o nuanță de jovialitate: - Maiestatea voastră, l-am informat că o numire durează două săptămâni. (Râse disprețuitor.) Așa cum știți, avem o cantitate limitată de panglică roșie, pentru documentele oficiale. Cayle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
El tăindu-i o ureche, cade-n foc un strop de sânge (100) Și în noaptea cea adâncă tot jeratecul se stinge Și în negrul întuneric într-o luptă oarbă, crudă, Mâni de fier în piept i-nfige - smeul ostenit asudă, Gîfîe pe cele - opt gâturi, sub genunchi Călin îl ține Și cu sabia-i rătează a lui capete păgâne. (105) Dar acuma-mi stă pe gânduri - ce să facă el - foc nu e, Frații se trezească numai și capul o să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe smeii în bătaie. 525L-ar fi omorât, dar cesta, năzdrăvan fiind, nu pot. Ei făcură cum gândiră și-l lăsară - așa schilod. La pornit pe fete scoală... Iar Călin de multă trudă Nu simți nici o durere, numa-n somnu-i greu asudă, Chiar picioarele în traistă i le iau, cu ei le-au dus, 530Căci găsindu-le, cum fuse năsdrăvan, și le-ar fi. pus Iar la loc... în zori de ziuă, el a doua zi trezit, Vede cum îl schilodise, - ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
buze solicita liniște. Alcătuiau un grup bizar: bătrânii speriați, cu hainele trântite alandala, tinerii murdari, aproape în zdrențe, febrili, mereu atenți. Ochii le luceau în întuneric ca la pisici. Se mișcau precipitat cu o grație sălbatică. Nucu Scarlat avea fața asudată din cauza efortului. Își dădu drumul pe un divan scund, acoperit cu o cergă mițoasă, galbenă. ― Dă-mi ceva de băut, gâfâi. Ceva tare! Caută în frigider. Dacă ai găsi nitroglicerină ar fi perfect... Bătrânii rămăseseră lângă ușă stingheri. ― Nu mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în avion. O soluție simplă și fără riscuri. Trebuie deci să ia măștile cu ei. Dar cum să le-o sugerezi? Ar putea constitui o probă capitală împotriva ta. Cum? Cum, Melania? Te întreb!" Privi în jur disperată, ascunzîndu-și palmele asudate în cutele rochiei. Apoi ochii îi căzură pe bibliotecă. ― Eventual... Căruntul își umezi buzele arse: Eventual benzina. ― Ce-i cu benzina? ― Să nu umple suficient rezervorul. Înțelegi? Ne-ar obliga la o aterizare forțată. Cârnul chițăi: ― Vezi! Tot la ideea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Just! conchise Matei. ― Și-apoi, reluă bătrâna, Panaitescu era un individ ciudat, închis, absent, cam blazat. Un astfel de bărbat ar fi putut... Își înghiți saliva: Hotărârea lui, sânt convinsă, nu va surprinde prea mult. Valerica Scurtu își lipi mâinile asudate de zid. ― Am impresia că visez... ― Epistola rămâne neiscălită? se interesă sculptorul. Bătrânica își îndreptă cutele capotului apoi reflex părul. ― M-am gândit și la asta. Se răsuci pe călcîie: Domnule Popa, mi se pare că anul trecut ați primit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și apoi se aplecă înainte: Triner... sper... că ai respectat articolul 7 al Actului vostru constitutiv? ― Vai, domnule, dar articolul acela a fost promulgat acum aproape un mileniu. Nu cumva vreți să spuneți... ― Îmi poți face lista sau nu? Triner asuda vizibil. ― Cred că da, spuse el în cele din urmă. Nu prea știu. Să văd. Deodată deveni mai rigid și adăugă printre dinții strînși: Fir-ar să fie, dar nu poți să dai buzna aici și să începi... Hedrock își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să ajung la destinație. Dar Stan era epuizat și, după ce condusese peste trei mii de kilometri, devenise ciudat de dezorientat. Ori ratase curba de la San Berdoo, ori ... ori nu era sigur. Se rătăcise. Iar pasărea continua să țipe. — Inima-ți asudă, corpul îți tremură, încă un sărut e de ajuns... Trase pe dreapta. Deschise ușa din spate. Dădu cârpa la o parte. — De ce faci asta, Gerard? Nu poți dormi, nu poți mânca ... Termină, Gerard. De ce? — Mi-e frică. — De ce? Suntem prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să te mai bagi și dumneata, strigă Saliatov în timp ce dădea din mâini ca și cum Porfiri era o muscă pe care încerca să o alunge. Cu fața roșie și cu venele de la tâmple umflate, acesta se mișca întruna, fără scop. Începea să asude și își descheie gulerul. ă Bineînțeles, bineînțeles... Dar știi, nu vreau să mă bag, eu vreau doar să îți ofer ajutorul meu. ă Iar eu îți sunt recunoscător. Totuși... Saliatov fusese locotenent în armată. Se pare că acolo învățase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unui soi de văgăună, de rezervor, de maț subteran, folosit din timpuri imemoriale pentru a depozita În el mărfuri de contrabandă, neliniștitor de umed deoarece vine În contact cu canalele colectoare din Paris, acest labirint al crimei, iar bătrânele ziduri asudă miasme de nedescris, așa Încât e de-ajuns ca, ajutat de Luciano, cel atât de devotat În rele, să fac o gaură În perete, și apa intră În valuri, inundă subsolul, face să se prăbușească zidurile și așa nesigure, face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
instrumentele, când ieșise din cimitir același comandant și zisese: „Domnule reverend, pentru ceremonia finală ne trebuie o trompetă, știți, să sune cum cere ritualul. Chestie de cinci minute“. „Trompetă“, zisese don Tico, profesional. Și nefericitul titular al acestui privilegiu, deja asudat din pricina Înghețatei verzi și adulmecând de departe mâncarea de acasă, țărănoi nepăsător, impermeabil la orice freamăt estetic și la orice solidaritate de idei, Începuse să se plângă că era târziu, că el voia să se Întoarcă acasă, că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de miere se duce la o cabană de lux Într-un canion plin de verdeață, o stațiune simandicoasă „cu două terenuri de golf“. Două neveste suple de doctor se Îndreaptă către Dreamer Ranch ca să călărească, să joace tenis și să asude În saună. Un student În vacanță o să „facă un chef cu niște oameni pe care i-am cunoscut la un chef“. Wakefield arată către cactușii spectaculoși care se Înalță din deșert, cu brațele În aer: — Par fie că dansează, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
simțeau onorați că puteau pune la dispoziția sa modestul lor meșteșug. Între timp, și-au făcut apariția și funcționarii ducali și nobilii longobarzi și romani. Toți se uitau curioși la compatrioții mei care, deși îmbrăcați în haine de lână, nu asudau deloc. La un semn al lui Rubiano, fiii săi, care duceau câte doi o seamă de desagi grei, s-au prezentat și i-au depus la picioarele lui Rotari. Turuind din gură și la fel de zadarnic, Rubiano a îngenuncheat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-un picior, cu o montură de pietre prețioase. Baza copacului era un recipient de alabastru, atât de străveziu, încât se vedea mâlul depus în el. - Sângele celui care n-a fost nicicând răstignit, dar care i s-a prefirat asudând în grădina de măslini și i-a curs în forum, a spus Andras, urmărindu-mi privirea. E al tău. Și racla. Conține țărână din Palestina amestecată cu scuipatul lui Iisus; redă vederea orbilor. Și-a desfăcut colierul cu pandantivul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-un portic împodobit cu trandafiri, stătea o femeie cu părul negru despletit, îmbrăcată cu o rochie diafană. Pe când Zogru plutea fără grijă pe deasupra patului pictat, ușa de la intrare s-a deschis vijelios și Achile a intrat fără veste. Era asudat, după ce umblase toată dimineața cu sacoul pe umeri, deși toată lumea îi spunea lasă, măi, Achile, haina pe capul scaunului că nu ți-o ia nimeni, și nu voia decât să se vadă sub dușul lui englezesc. Din salonul mare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
peri albi... M-au omorât... Reia.) Jooos! Târâș-marș! Drepți! Culcat! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Sunt un om pierdut, domnule... M-au mâncat de viu. ARTUR: Să vă mai dau puțină apă? COLONELUL: Da, da... apă... (Bea.) ARTUR: Ce-ați mai asudat... COLONELUL: Da, da... Asud groaznic... ARTUR: Vă consumați prea mult. COLONELUL: Așa e, prea le iau în serios... (Din nou cu piciorul în apă.) ARTUR (Gest lateral.): N-ar trebui. Ăștia nu sunt oameni. COLONELUL: Nu, nu... (Către cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
omorât... Reia.) Jooos! Târâș-marș! Drepți! Culcat! Drepți! Culcat! (Către ARTUR.) Sunt un om pierdut, domnule... M-au mâncat de viu. ARTUR: Să vă mai dau puțină apă? COLONELUL: Da, da... apă... (Bea.) ARTUR: Ce-ați mai asudat... COLONELUL: Da, da... Asud groaznic... ARTUR: Vă consumați prea mult. COLONELUL: Așa e, prea le iau în serios... (Din nou cu piciorul în apă.) ARTUR (Gest lateral.): N-ar trebui. Ăștia nu sunt oameni. COLONELUL: Nu, nu... (Către cei doi, care au ridicat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se vede nimic. Nimeni n-a văzut nimic niciodată pe fața mea. PARASCHIV: Se vede ceva urât de tot pe fața ta. MACABEUS: Ce se vede pe fața mea? PARASCHIV: Se vede o cută grasă de sudoare. MACABEUS: Așa e. Asud în timpul somnului. Și ce dacă asud în timpul somnului? Visez mult. PARASCHIV: Nu cred că visezi ceva. Nu visezi nimic. Vrei să visezi dar nu apuci să visezi. MACABEUS: Am visat chiar adineaori. Îți jur. PARASCHIV: Chiar dacă ai visat, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
văzut nimic niciodată pe fața mea. PARASCHIV: Se vede ceva urât de tot pe fața ta. MACABEUS: Ce se vede pe fața mea? PARASCHIV: Se vede o cută grasă de sudoare. MACABEUS: Așa e. Asud în timpul somnului. Și ce dacă asud în timpul somnului? Visez mult. PARASCHIV: Nu cred că visezi ceva. Nu visezi nimic. Vrei să visezi dar nu apuci să visezi. MACABEUS: Am visat chiar adineaori. Îți jur. PARASCHIV: Chiar dacă ai visat, n-ai de unde să știi ce ai visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lumânarea și chibriturile pe masă, se apropie de ele și aprinde lumânarea; MACABEUS nu realizează această desprindere a INAMICULUI din dispozitiv și rămâne mai departe în poziția de supraveghere.) MACABEUS (Către PARASCHIV.): Unde ești? PARASCHIV: Aici. MACABEUS: Vino repede... Am asudat la subsuoare... PARASCHIV: Ți-e frică? (În acest moment se aprinde lumina.) PARASCHIV (Se întoarce, îl vede pe INAMIC la masă și pe MACABEUS întors cu spatele, păzind un loc gol; începe să râdă în hohote.) MACABEUS: Ce e, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și noi puțin... DOAMNA CU VOAL: Măcar o fi-nțeles? BĂRBATUL CU ZIARUL: Să vedem... Poate că măcar de data asta tace. BĂTRÎNUL CU BASTON (Se reașază, epuizat ca după o luptă): Iar se usucă! Mă-ntreb ce are de asudă-n halul ăsta. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu presimt că de data asta o să tacă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Dumneata, iartă-mă că ți-o spun, presimți prost tot ceea ce presimți. O să vezi că o să-nceapă iar. BĂRBATUL CU ZIARUL: Dacă-ncepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să ne tulbure... mințile și sufletul... ha, ha... De aceea, domnule, Bruno vinde bilete! A învățat să vândă bilete! E cel mai frumos vânzător de bilete! Ehe! Să-i vedeți fața... și mâinile, da, cum îi tremură mâinile, cum îi asudă fața când ne jucăm... hm... uneori... de-a călătorii care cumpără... bilete... E un joc tare naiv... dar ne place. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă jucați de-a călătorii? ȘEFUL GĂRII (Chinuit.): Da... e un fel de-a spune... de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe cale să aibă loc. Spectatorii remarcară doar micul fir negru din ureche și sacoul puțin umflat în dreptul pieptului, către care Jiquel adresase șoapte în timpul discursului lui Leurdiș. Ochii săi cu pleoape groase se mișcau în toate părțile. Pielea metisă îi asuda abundent, iar hârtia din care citea se rupse în două locuri datorită unui tremur nervos al încheieturilor. Termină după cinci minute și, zâmbind forțat, oferi microfonul răsfățatului serii. Calomfir tocmai își redactase mental vorbele. Găsise conectorii necesari și ideile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vânt, iar soarele îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-și deschidă drum dând ghionți printre cei trei sute de pasageri de curând vărsați dintr-un imens „Boeing 747“ care alergau disputându-și rarele taxiuri disponibile și găsiră, printr-o minune, loc într-un autobuz arhiplin pe care un negrotei asudat îl conduse cu o viteză de sinucigaș pe șoseaua sinuoasă, până când primul semafor al orașului îi opri avântul și reduse viteza la o lentă înaintare metru cu metru. Când se dădură jos în Piața Independenței, durase tot atâta timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]