553 matches
-
se va termina războiul, când abia începe cu America și cu Anglia! Salvați-mă! șopti rănitul și-o licărire i se aprinse în ochi. N-o pot rupe! strigă Cerboaica speriată, și de sforțare i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage de-acolo, și eu... Hai... Cămașa cedă, pârâi. Fâșia se despică până la poale. Se-ngropară în grâu, lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ești mecanic de locomotivă, nu? Dacă nu vrei să muncești unde vor ei, te bagă în lagărul de pedeapsă nr. 21, mai îngrozitor ca o închisoare. Buzele-i tremurau nestăpânit, și fața ei avea ceva orb și absent. Tremura toată, asudă și i se făcu rece. Setea lui îi ardea și ei acum gâtlejul și pieptul și-o simțea urcâdu-i-se, amețitoare, până-n cap. Cad în acest lagăr sute și mii de victime zilnic. Cine le mai știe numărul? Pe Astrid au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cazuri cuvinte curente în latină, ca verbul vomare, moștenit în arom. voame, nu mai sunt importante în română (verbul a voma este un neologism împrumutat ulte rior). Există și situația inversă: cuvinte curente în română, cum sunt ceață sau (a) asuda, nu erau curente în latină (caecia, assudare). Mai mult decât atât: multe dintre cuvintele de origine latină care sunt curente în română nici nu sunt atestate în latină: rom. flămând < lat. *flammabundus, rom. întâi < lat. *antaneus, rom. puroi < lat. *puronium
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
ușor fără primejdie. Accidentele pulmonare sunt mai rare la ele, ftizia provenindu-le din mizerie fiziologică. Erminia însăși ședea afară în ger fără haină când avea de lucru prin curte. Rezistentă la frig, era insensibilă și la căldură. Vara nu asuda, nu-și făcea vânt cu evantaiul. De cădea un cărbune din sobă pe parchet, îl ridica cu mâna. Totul se explica prin soliditatea nervilor. Pica însă - informă Hergot - era indispusă și de dogoarea focului, și de frig. Tremura G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
l-ar acoperi-n întregime, ca un pled din șase foițe cenușii, străbătute de vinișoare. Dacă aș tăia-o-n bucăți și le-aș lipi între două coperți, ar ieși textul ăsta îngălat de acid lisergic, țesătura asta în care asud de frică și de concupiscență. Sculîndu-mă din pat, mă așez la masa de scris. Apoi mă trântesc la loc în pat, târând după mine, în mintea mea pulverizată, dantelăria literelor formate cu pixul, ca niște pânze de păianjen, care se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lume în afara acestei odăi în care ele două se pândeau. Inima îi deveni deodată grea, fără să știe de ce, și, când Mioara întinse mâna spre ea ca un șarpe palid, se feri ușor și palma, apucată de degetele femeii, îi asudă brusc. Rămaseră tăcute până la sfârșitul cântecului. Când acul hârâi iarăși pe ebonită lucioasă, cântăreața se ridică vioi și închise patefonul. Apoi dezvălui (căci fusese acoperită cu o eșarfă de cașmir înflorat) oglinda toaletei în întunecimea verzuie a căreia cele două
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
astfel de după-amieze, să-mbrace livreaua și să-și servească umil verișoara și strămătușa, aducând astfel, o dată cu mireasma cafelei, aroma unui alt veac) le lăsă o vreme să sporovăiască, privind cum, încinse de soare și de cafea, cele două "stăpîne" asudau în boabe mari și galbene. Le ștergea din când în când fețele lucioase cu o batistă, le scutura din p"oală grăunțele de prăjitură cu fistic, le arăta câte un automobil galben ce trecea cu greu pe ulița dreaptă și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
securitate. Majoritatea aparțineau unei generații noi, care copilărise în timpul războiului și ajunsese la maturitate după ce valul atrocităților din anii '50 trecuse. Deseori îi auzeai vorbind despre "bătrîni" ca despre niște mocofani abrutizați, zbiri vulgari care își călcau victimele în picioare asudând dezgustător, în odăi ce puțeau a grajd. Colegii vechi în meserie, tot mai marginalizați, arătau încă a țărani pe care uniforma nu vroia să stea nicidecum. Aproape că nu știau nici să se iscălească, iar când deschideau gurile "la una
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cincizeci de regate. Și totuși regi noi înșine, suverani ai dinților noștri, mai albi ca oasele albilor, stăpâni pe confederația pigmenților noștri, pe totemul dintre picioarele noastre... În mina ciudată a sufletelor, însă, nu mai eram stăpâni pe nimic. Melanie asuda cu o duhoare de subțioară de vulpe, din tot volumul crupei ei de hipopotam, cu care freca pereții, rupând țurțurii fragili ai florilor de mină. O târa de mână pe Cecilia, a cărei sulemeneală fantastică se însuflețea și mai tare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încît în cele din urmă i se păru că ea nu mai are față, că fața ei a rămas acolo, în lut, și că ar trebui să deschidă acele pleoape ca să vadă cu adevărat, printre degetele-nspăimîntate. Curând, lutul începu să asude. Stropi de o limpezime gelatinoasă, aruncând scânteieri ascuțite ca acele, aburiră adâncul măștii și-ncepură să se scurgă lent pe pereți, adunîndu-se în cele mai adânci scobituri. Nasul, pomeții și pleoapele se umplură primele de lichidul gros și neverosimil de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strâns prin fusta aspră. La sfârșitul primei veri tata m-a luat în brațe (împlinisem șase ani) și am ieșit din apartament lăsând ușa larg deschisă. Mergem cu liftul", mi-a zis. Țin atât de bine minte maieul lui tetra asudat la subțiori, părul dat pe spate, încă negru pana corbului și barba nerasă, țin minte mirosul lui de ulei de nucă. Eram și eu doar în chiloți și maieu. De când se puseseră uși la lift mai ieșeam și singur pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dragoste și mă repezeam la ea isteric ca un cățel legat la ușa alimentarei, când apare stăpâna cu plasele încărcate. Niciodată n-am început un covor mai însuflețiți ca atunci. "Mamă, tai?" am întrebat râzând, pe când ea își scotea bluza asudată la subțiori și sutienul, așezîndu-se pe pat, în fața marelui gherghef. "Taie, mamă!", și am tăiat în bucățele cartoanele cu pătrățele colorate, care n-aveau să ne mai reteze avântul niciodată. Exaltați, ciripind între noi ore-n șir, am început minunatul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lănțug împletit o chichiță de cleștar în care se zărea un dinte îngălbenit de vremuri, pe un pat de mătase morfilie. Cuvioasele picioare, cu unghii de corn străveziu, le avea bătrânul încălțate cu încălțări de piele. Chipul lui cel nepă-mîntesc asuda un oloi de lumină, ce se lățea ca un taler de foiță de aur în jurul creștetului, tivit cu trei rânduri de strâmbe mărgăritare. Înfiorat de vedenia cerească, Mircea zâmbi totuși fermecat, căci recunoscu, în icoana strălucitoare, chipul blând al bătrânului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
învîrtejit... Acum însă simțise chemarea, fusese în fine aleasă pentru mântuire și har. Auzise din cer un vuiet puternic și ceva ca o limbă de foc coborâse și se așezase pe ea. Și-atunci simțise puterea pătrunzînd-o și-ncepu să asude un lichid uleios, ce se-ntări-n jurul ei ca o coajă etanșă, ca o mandorlă gata s-o înalțe la cer. Și înăuntru, smerită, omida-și începu meditația. I se arătă figura eternului vid luminos, încet, organele i se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țâșnit din ea. Mișcările, mișcările erau lumea adevărată, la peisaje și obiecte încremenite puiul era aproape orb. În culise era o foiala de stup în roire, o harababură de fețe de clovn, umeri tatuați, fese goale, voaluri și paiete, spinări asudate de ponei. Un tunel de bare metalice ducea de la menajerie până-n arenă, iar în jurul acesteia se-nălțau acum gratii înalte, pe care puiul le putu vedea, strecurîndu-se pe sub cortină. De fapt, aruncă doar o privire spre spectacolul fiarelor, lei, tigri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clinilor, care se-ncăierau pe ele, fiecare dornic să le aducă înapoi. Fumul norilor se-nvîrtoșea și se destrăma pe cer, iar rafalele de zăpadă îi izbeau umed în obraz. Gheața nu se mai vedea când se-ntorceau la casele lor, asudați de efort, ca să se vâre noaptea sub imensele pilote de puf din camera de culcare. Puțini plecau mai departe spre moară, unde ajungeai în amurg și de unde te întorceai acasă mult după miezul nopții, lucru nu tocmai înfricoșător, căci zăpada
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
portocalii în vântul solar, ce flutura și alungea la fel cîm-pul magnetic terestru. Maarten era acum în centrul lumii și lumea era întreagă, ca un embrion de diamant, în inima lui. O porni la drum, patinând pe gheața verde, ușor asudată de soarele orbitor, încercînd să deslușească o cale peste rețeaua de râuri și iazuri întrețesute ce i se întindea înainte. Trecu iar pe lângă sate troienite, prin cârduri de patinatori, prin mari țări de singurătate, mereu cu soarele-n spate și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
greu. Statura i se-ncovoiase de parcă ar fi atras-o din ce în ce mai puternic pământul. Fuioare de barbă cenușie îi fluturau acum în câmpul vizual, și fire lungi din sprâncene îi stânjeneau vederea. Soarele ardea tare și emisfera de gheață începu să asude. Stratul se făcea mereu mai subțire, iar sub el peștii dezghețați înotau iar, arătîndu-și spinănle-ntu-necate. Pe fundul îndepărtat al golfului strălucea o lumină. Maarten se opri în mijlocul imensității de gheață. Picioarele-i tremurau. Se așeză direct pe sticla fragilă și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apere mereu, De dușmani, de tot ce-i rău.” - creion (plumb) „Cu plumbul să-nveți Să scrii și să socotești, Mintea să ți-o lumineze, Viața să ți-o-nsenineze.” - bani „Să muncești ca să ai bani, Dar nu ca să ai dușmani, Să asuzi și să trudești Și cu cinste să muncești.” - ață roșie (băiat) „Ață roșie ț-om pune - cordică (fată) Ca să ai și tu rușine, Pe tăt omu´ să respecți De faci rău, să te îndrepți.” - pană albă „Pană albă, penișoară Să
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
este mai important?! ViațaĂ euă CANON Gândurile mele tropăie pe meleaguri străbătute de neguri dense încercând să se sprijine pe idei fixate în memorii nescrise încă. Capitulează în fața unor orizonturi parcă verticalizate de ură. Accept instincte primare în căușul palmelor asudate de tortura lor și mă transform într-un palid trandafir pe mormântul coșmarului din noaptea de Sânziene. Aștern în drumul ce-l străbat, fânul proaspăt cosit în labirintul din care nu am știut să ies niciodată. Gândurile mele dansează în
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
mesaje publicate în presă, a adus multe „câștiguri“. Ca urmare a eliminării unor metode la îndemâna oricui, s-a creat o legătură strânsă între scriitor, cercetători și editor și s-a născut un sentiment de împlinire sufletească. Ceva de genul: „Am asudat împreună“. Lucrul cel mai important este că materialele au fost compilate de o echipă unită, ceea ce ne-a făcut să-i apreciem și mai mult pe cei care ne-au acordat interviurile. Transcrierea înregistrării a fost mai întâi trimisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
amintesc nimic despre nimeni. Eram îngrijorat numai pentru mine. Expiram, dar nu puteam să inspir. Aerul se oprea undeva și nu puteam să-l trag în piept. Nu-mi pătrundea în plămâni. Din această cauză îmi era și mai rău. Asudasem tot. «Oare de ce nu pot să inspir? Probabil că sunt pe ducă», îmi ziceam. M-au transportat la spitalul Kyōbashi. Am fost primul pacient intoxicat cu sarin. Mi-au pus o mască de oxigen și trei perfuzii. Am continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
simți, Olaf? -Mai bine ca niciodată. Mă ridicai în picioare fără prea multe probleme și mă dusei să mă uit pe fereastră. Sfârșit de iulie, pe înserate, se vedea la fel de clar ca în plină zi. Era caniculă, oamenii trudiseră și asudaseră, în vreme ce eu stătusem la răcoare în vilă, bând șampanie frapată. Nu am suferit de căldură nici măcar o secundă. Tipul acela care se holba la mine din stradă era pesemne gelos. Îl înțelegeam. În locul lui, m-aș fi invidiat. Și pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ce vor ele? Mă lasă să desfășur minciunile acele. Femeia, ca copiii, visează multe, zburdă Să-ți spun eu toată taina. {EminescuOpVIII 85} [DRAGUL] Urechea mea [e] surdă, Răcnește numai tare ca lumea să audă, Preaînălțate Doamne! De ce fruntea-ți asudă? Ți-e frică, scumpe vere? De ce ți-e frică ție? [SAS] O, milostive Doamne, femeia-n nebunie... Dar eu sânt cu credință, plecat îți sărut poala (el îngenunchie) Tu vezi toate acestea cum le văpsește boala, Iei altfel lucrul, Doamne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
două înțelesuri! Femeile-s nebune și pline de eresuri, Bărbatul, eu de vină-s dacă femeia zburdă? Las' să-ți spun la ureche. [IUGA] Urechea mea e surdă, Răcnește numai [tare], ca lumea să audă, Preaînălțate Doamne, că sufletu-ți asudă. Asuzi, da! Te văd bine - ca mazărea de mare Pe fruntea [ta] tîșnește în boabe mari sudoare. Ți-e frică, Mihnea Sânger - de ce ți-e frică ție? [MIHNEA] (s-apropie de Domn) O, milostive Doamne, mă iartă - nebunie Muierea are
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]