487 matches
-
niște principii. Azi, nimeni de la ziar, cu câteva excepții, nu mai strigă după principii. Când Mihail Neamțu a scris că unor jurnaliști de la Cotidianul li se opresc anchete, au sărit câțiva ca arși. Azi, când Nistorescu cenzurează pe față și asumat, nu mai sare nimeni. Unde le sunt principiile? Bușcu era viteaz cu Traian Ungureanu, dar tace chitic cu Nistorescu. Doar Ioan T. Morar a cârâit ceva pe blog, adică l-a anunțat pe noul director editorial că refuză colaborarea cu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
se pricepea să provoace publicului stări de implicare emoțională. Altfel, situațiile pe care le propune rămân insuficient motivate dramatic, când nu apar de-a dreptul trase de păr, iar personajele, împărțite net în bune și rele, nu au consistență. Dialogul, asumat melodramatic, cu formulări prețioase, de o pompă rizibilă, se canalizează în tirade care, când nu sunt indignate rechizitorii, năzuiesc să fie pledoarii samaritene. Crima socială, scrisă în versuri împreună cu Carol Scrob, Puterea calomniei (1905), Urmările, Copiii nimănui, Fiul ei...! (1912
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
lume (comunistă) superi oară măcar în plan etic -, cei doi scriitori se lasă "anexați", pe măsură ce intră în interiorul marelui continent, de acest "Nou Canaan" care îi învăluie, fără voia lor, în mreaja mythos-ului fabulos și inexplicabil (complet diferit de logos-ul asumat inițial, prin natura lor pozitivistă, de autori), întocmai precum sirenele homerice își împresoară victimele cu cîntecul lor ireal de seducător. Odată captivi în "visul american", ei nu mai scriu un jurnal de călătorie, ci doar literatură. De altfel, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a.m.d. Circumscrierea sferei penibilului, mai ales în arte și politică, este cu atât mai provocatoare, cu cât Valentin Tașcu pune semnul de egalitate între marii artiști și marii penibili, singurii care ajung la o înaltă conștiință estetică a penibilului asumat, garant al celebrității postume. Penibilul de succes trebuie regizat, nevoia lui de spectacol fiind pe deplin satisfăcută prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
complete, dincolo de o imagine ce a devenit clișeu: „interbelicul nu a fost numai Eliade, Cioran, Ionesco și Noica, o economie înfloritoare, dezbateri de idei de dreapta și politica rafinată, a fost și mișcare feministă, stânga intelectuală și militanta, experiment artistic asumat marginal, dinamica problematică a drepturilor cetățenești etc. Camil Petrescu și Alexandru Vilara. Satul mitic unde s-a nascut veșnicia și satul concret studiat de Școală Gusti. Vulcănescu filozoful și Vulcănescu economistul...” În cazul de față, conjuncția și, cea care însumează
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5311_a_6636]
-
la soundtrack-ul care învăluie tandru scene întregi, totul invocă popul anilor ’80 filtrat de o atmosferă aproape hipnotică. Tarantino este maestrul reciclărilor postmoderne ale acestei materii inestetice a filmului de serie B într- o cheie vădit ironică, de un ludic asumat până la denudarea procedeului în Pulp Fiction (1994) sau până la scenariile alternative cu schimbarea delectabilă a cursului istoriei în Inglorious Basterds (2009). Spre doesebire de Tarantino, rapelul moderat postmodern, retropop al lui Refn este unul nostalgic, mult mai discret, implicit mai
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
la Paris pe Anghel să iasă din lîncezeală, să scrie cu mai multă convingere, să trimită imediat în țară ceea ce compunea. între poeziile lui D. Anghel și versurile semnate A. Mirea se percepe însă o distanță considerabilă. Atracția către fantasticul asumat se cere neapărat semnalată în Fantasii: se deschidea astfel poarta spre prozele poetice publicate începînd cu volumul Fantome; nu întâmplător titlul volumului de proze apărut peste doi ani se înrudea cu fantasiile în versuri. Spre finalul vieții, Anghel a scris
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
decît pînă atunci. Firește, există mult idilic în acest volum. Michael Heim e un Făt-Frumos (unul dintre autori chiar folosește sintagma), iar cei adunați în jurul lui par, nu o dată, pitici fermecați și îndrăgostiți de Albă-ca-zăpada lor. Dar e un idilic asumat și perfect controlat prin alternările de voce între scriitura direct-personală a prefețelor și dezbaterea grupului. Cartea începe cu evocarea Adrianei Babeți, care l-a cunoscut pe Heim în anul 1992, în Statele Unite, într-un decor fabulos cu zgîrie-nori și super
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
care-și uită sau își reneagă trecutul nu e în stare a construi ceva durabil în prezent, blocîndu-și și viitorul. Amnezia constituie un sindrom al unei alienări obștești, o "sminteală generalizată": " Fiecare fapt esențial din viață trebuie asimilat de intelect. Asumat moral și afectiv. Dacă nu înțeleg, înnebunesc". "Scrînteala" începe cînd refuzi să afli și să discerni din dorința deșartă că o să dormi liniștit. Tocmai în coșmaruri apar vinovățiile noastre ascunse de lumina zilei și de ochii lucizi". Ne aflăm între
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
poeticească a lui Bolintineanu, versurile nostalgice ale lui Ion Pillat, sintagmele lui Ion Barbu ori personajele bine cunoscute ale lui Caragiale, și, deasupra tuturor, cantitativ și intensiv, lirismul eminescian fac din epopeea lui Mircea Cărtărescu un mixtum compositum, deliberat și asumat postmodern. Democrația funcționează însă până la un punct. Mai întâi că nu orice poet intră în spotul de lumină al Auctorelui și în organigrama opului său; iar apoi, spațiul cel mai întins îi este rezervat lui Eminescu, la care scriitorul "optzecist
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
și se încheie cu un capitol consacrat unor intelectuali precum Orwell, Norman Mailer, Connolly sau Chomsky născuți în prima jumătate a secolului și a caror influență trece de barieră celui de al doilea război mondial. Cartea stă pe un paradox, asumat conștient de către autor, si anume acela că ideile scriitorilor și gînditorilor cu pricina au marcat destinul istoric, politic, social și moral al omenirii într-o mai mică măsură decît temperamentele și comportamentele lor. Paradox cu atît mai uimitor, cu cît
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17689_a_19014]
-
titlu poetic al său, este el însuși. Mediul artistic, dar și acela social, leagă, chiar dacă cu fire de culori și consistențe diferite, cele două narațiuni de amploare și miză artistică diferite. Personajele din Viziunea vizuinii sunt antropo-zoomorfe. Romanul este unul asumat esopic, cu referințe la istorie și cotidian. S-ar părea că la originea ficțiunii fabuloase și fabulistice se află notații diaristice stricte. Romanul s-ar afla în linia lui Iordan Chimet, dacă personajele ar fi infantile, dar ele sunt mature
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
mereu în umbra soției sau a prietenului de o viață. Mai puțin locvace, mai puțin ambițios, un bărbat de casă căruia nu ai avea ce să-i reproșezi. Formele de apatie ale lui Gabe, nuanțele sensibilității lui, a planului doi asumat, firea mai degrabă plată și neconflictuală sînt atent studiate. Marius Cordoș cred că a atins aici un punct profesional care îl obligă să treacă într-o altă etapă. Colaborarea cu altcineva decît colegii din trupa Teatrului „Sică Alexandrescu” din Brașov
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
mult mai cinstit să spuneți « Noi suntem un post de stânga, antiprezidențial, si noi considerăm și vom considera tot timpul că domnul Traian Băsescu este cel mai mare rău din România». Dar, ar fi mult mai cinstit să faceți asta asumat decât să spuneți « Noi suntem independenți și de aceea considerăm că în 99,9% din cazuri Traian Băsescu este de vină pentru orice se întâmplă în România». Acela este un lucru profund incorect", a apreciat Valeriu Țurcan. Totodată, Țurcan a
Valeriu Turcan: Mogulii stau călare în regia de emisie () [Corola-journal/Journalistic/47811_a_49136]
-
personajul colectiv din filmele lui Fellini. Fețe și mirări nenumărate pe chipurile actorilor care joacă cu multă bucurie la cîțiva metri de noi. Mă gîndeam cît poate să reziste prospețimea lor, tenacitatea de a face lucruri atît de serios, de asumat, cu atîta devoțiune într-un loc aflat departe de lumea zgomotoasă, dar departe și de pulsiunile teatrului.
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
sînt mai mult de două citate din literatura română. Singuri ne condamnăm la marginalitate și în acest caz nu este vorba despre etnocentrism. Mai mult, se pare că unul este canonul istoriei și criticii literare din România, altul este cel asumat în această Istorie. Am citit cu interes articolul lui Arent van Nieukerken: "Moralismul ironic al poeziei poloneze din secolul douăzeci" și am căutat unul care să-i răspundă, referindu-se la poezia noastră. Oare poezia lui Ion Barbu și, în
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
pe linia Herder-Rousseau, pentru "sălbaticul cel nobil", inclusiv pentru năzuința lui spre libertate, pe care o însoțește cu o strașnică critică la adresa "barbariei", a moravurilor încă foarte crude, a misticismului și a lenii, eradicabile toate printr-o pedagogie optimistă, de asumat, după el, prin misiunea "civilizatoare" a germanilor în Halb-Asien. În imaginea emblematică a "serbării culturale" din Cernăuții anilor 1875, cu parada dansantă a naționalităților din Bucovina etalîndu-și, îmblînzite, o "diferență" cel mult folclorică și, în plus, o zgomotoasă bucurie la
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
bunăvoie și admite granița pur morală dintre dreptate și nedreptate”. Acesta „nu ajunge (...) niciodată să nege voința manifestată în alt individ”. Pe deasupra, mai există și omul bun, „care înfrânează în el avântul orb al voinței”. Deci... De reținut, și de asumat când e cazul (e cazul!), distincția dintre omul bun, care face binele, și omul blajin, lipsit de energia necesară ca să facă rău. Sfântul își mortifică voința și așteaptă izbăvirea. Întrebarea decurge din ce am citit până aici: numai moralitate caută
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
interes față de experimente de limbaj și a gustului pentru estetism (“cînd aud pomenit cuvîntul scriitură, știu că este momentul să ne destindem puțin și să mai comandăm o bere” declară el în volumul de luări de poziție Interventions 1), curajul (asumat sau nu) de a exprima tranșant poziții ideologice și politice aflate în total contracurent în Franța contemporană și, în fine, abordarea unei tematici coagulate în jurul a ceea ce se pretinde a fi omul occidental contemporan: situațiile revelatoare pentru stadiul “figurii” sale
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
dogmatismului, apărând specificitatea artei, idee-forță pusă nu o dată, pe atunci, sub semnul întrebării”. Același spirit de moderație a gestului și de cumpănire a lucrurilor, singurul prielnic găsirii adevărului, îl regăsim și în judecățile sale politice, articulate pe un fond de asumat, înrădăcinat liberalism și democratism, care-l ține la distanță și de logoreea populistă și gregar-naționalistă, și de intransigența snoabă a „corectitudinii politice”. La 85 de ani ai săi, Al. Săndulescu a rămas egal cu sine însuși, primind, în plus, drept
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
de mestecat metafizic, cîrnațul metafizic” (Vizitele himerelor). Chiar căderea spiritului în concret, stigmat al damnării, e însoțită de mișcarea inversă, a proiectării concretului în spirit, ca și de un regret adînc, de-o suferință care dublează buna dispoziție a teluricului asumat. Spiritul își reia revanșa față de ostentația materialistă, de promiscuitatea concretului ce se silea a ocupa tot ecranul: „Utopie! iată, lovită/ îți dezvălui și tu o carne suferindă! te credeam/ doar esență rece, inatacabilă.../ Vreau să spun: sînteți, o zei, chinuiți
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
deșert în nări") sau sentimental-ocazional („aș porni acum chiar acum / dar nicăieri nimeni nu mă așteaptă") ori ca o secvență parabolică („ani de zile / bătuse la o poartă / în spatele căreia / erau doar hăul și pustia"). Într-un loc este confesiv asumat, deși nu fără adjuvantul unei plasticizări: „golul care mă absoarbe în fiecare dimineață / o încăierare cu propria spaimă / fără vreun zid / să-mi adăpostesc spatele / biciuit de cotidiene trădări" (absența). Dar nu golul specifică această producție în care de fapt
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
votat PNL pentru reducerea CAS și susținerea mediului de afaceri, și au primit din această lună un guvern socialist, preocupat doar de populism deșănțat și guvernare televizată, îndreptate spre publicul asistat. Avem, prin urmare, o păcăleală de program zice-se asumat al USL. 1 aprilie este zilnic pentru toți românii care au votat USL cu convingerea că vor avea un premier PSD și un președinte dat de PNL. Imediat ce a ajuns din nou la putere, fostul partid-stat s-a retrezit la
Pocora face lista păcălelilor lui Ponta, PNL și PSD sunt la cuțite by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31279_a_32604]
-
a.m.d. Circumscrierea sferei penibilului, mai ales în arte și politică, este cu atât mai provocatoare, cu cât Valentin Tașcu pune semnul de egalitate între marii artiști și marii penibili, singurii care ajung la o înaltă conștiință estetică a penibilului asumat, garant al celebrității postume. Penibilul de succes trebuie regizat, nevoia lui de spectacol fiind pe deplin satisfăcută prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
fi niște „ticuri” stilistice poate prea solicitate. În structurarea lor se folosește exasperant „cum”. Ceea ce, aparent, e o soluție la îndemână, care prin frecventă utilizare poate fi suspectată de manierism. În realitate ne aflăm în fața unui procedeu stilistic subtil, conștient asumat, a cărui repetare în perimetrul aceluiași poem e firească și creează un farmec aparte: „Cine ești Doamne un crin legat cum un copil/de piciorul patului//o nalbă crescând cum un deget ars de leșie...”. Dacă ar fi să înlocuim
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]