8,505 matches
-
drumul Stambulului, pentru ca, mai tarziu, să-l aflăm studiind la Veneția și la Padova, Mitropolitul Dosoftei, trimis al lui Ștefan Petriceicu-vodă în Rusia, Neculce însotindu-l în Ucraina pe Dimitrie Cantemir, învinsul de la Stănilesti. În al doilea rând, - lucru care va atârnă, probabil, cel mai greu în balanță - identificarea străinilor se traduce printr-un raport antagonic al termenilor crestin-păgân. Prin urmare, "semnul capital al diferenței" îl reprezintă "legea" (în înțelesul vechi la termenului, anume acela de "religie". În spațiul - mental - românesc civilizația
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
românească. Transparente și, cu toate acestea, pline de încordarea imateriala a lacrimii, de fantomala energie a tăcerii: "Orice aș spune/ ating o rană// în puterea deplină a nopții/ sufletul e înfricosetor// ascult/ înapoi la muzică/ înapoi la rigoare// fiecare notă atîrnă/ între viață și moarte/ (Oare cînd începe omul/ să se resemneze cu adevarat)// cine îmi surpa malul/ îmi vine să tip/ în timp ce înlăuntru/ se surpa tot ce mai e de surpat// pînă la cenușă/ tăcere" (Poemul despre Amadeus). Credem că
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
ar numi Transilvania. Legea egoistă a lui "Scăpa cine poate!" ar prevală asupra oricăror alte considerente și texte patriotarde. Pentru că de lozinci și promisiuni românii au avut parte din belșug atât sub Iliescu, cât și sub Constantinescu. Responsabilitatea extremă care atârnă pe umerii actualilor guvernanți nu pare să-i scoată din tabieturile jalnice dobândite de când se înfrupta pe gratis din bucățele țării: dl. Radu Vasile publică volum după volum, iar dl. Constantinescu a inventat conceptul de "recepție mondenă de criză". Iar
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
ar putea fi de o platitudine dezarmanta, în absența artei: "Bătrîn poetul se trage/ Fetus în melc/ Și rostogolește lumea/ Pînă la prăpastie./ La cel mai mărunt uruit al afundului/ Urlă în el fierea măiastra/ Și de pînzele păianjenilor își atîrnă capul./ Pînă la ceruri își vede sfîrșire./ Pînă la Dumnezeu i se deșira limba/ Pe care s-au lipit condurii tăi, amoroaso,/ Cînd ai fugit priveghind luna? (Vreasc). Deși tatuat de sus pînă jos de semnele realului, poetul e condus
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de apăsat culoarea stoarsa din tub și trîntita pe pătratul sau dreptunghiul tabloului viitor, pînă la obiectele, florile uscate, gîngăniile, paianjenul (de metal, cu ochi scăpărători) de care mă apropiasem cu frica închipuindu-mi că sînt vii, plus libelulă vitrificata atîrnînd de peretele atelierului și care imi inspiră unul din cele trei-patru sonete, încercări mai vechi din tinerețe, cînd poezia, spre dezamăgirea mea de mai tîrziu, mi se părea cel mai lesnicios mijloc de a face artă, că tot românu^, în
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
căutînd. Am căutat. Dacă le făcea plăcere, am căutat. Era un joc nou. Am găsit-o în spatele perdelei. Mama!... Era o sabie cum n-am văzut în viața mea! De la București. Avea o cingătoare cu fireturi galbene și de ea atîrnă o teaca argintie, lucitoare, de metal. Cred că din argint... Numai cît am spus pînă aici și tot era cea mai nemaipomenită din tot ce exista!... Dar sabia! Sabia era din aur curat, galbenă și îndoita, cum avea Regele Mihai
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
hipersensibila, și ea ședea ascunsă într-un colț al încăperii largi și ea, cu geamuri înalte, ca încăperea unei case de orășeni; iar în tevatură iscata de naștere, nimeni n-o observase cum ședea pitita după un scaun peste care atîrnă o rochie... Cînd dăduseră de ea, în timp ce femeia urlă în chinurile facerii și voiseră s-o alunge... O fetiță de 4 ani să nu vaza o asemenea oroare. Nu izbutiseră. Încăpăținata, fetița refuză să plece. Era numai curiozitate, cu viitorul
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
lor încă din copilărie, nefolosite și pe care ea le îngrijește ajutată din cînd în cînd de un cioban mai în vîrstă, un neam, care din cînd în cînd vine la ea călare pe un cal mic cu doi desagi atîrnînd de-o parte și de alta; un cal păros, ager, răbdător că un catîr ori măgar avînd un ciucur de lină roșie în frunte sub părul retezat cu foarfecă, drept, lăsîndu-i ochii mari cuminți liberi; plus coadă să lungă lăsată
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
direcții atât de diferite, converg, după cum se poate constata cu ochiul liber. Ele sunt capabile să ne împingă la disperare, azi, pe noi, cei care încercăm imposibilul: să ne eliberăm de trecutul nostru și al celor din jur, care ne atârnă de suflete și minți asemenea ghiulelelor de la picioarele ocnașilor de altădată. Ocnași moderni, ai minții și sufletului însă, si noi. Mânjiți de toată spurcăciunea vremurilor în care a trebuit să trăim. Și chiar dacă n-am scris noi Mitrea Cocor sau
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
o unicitate productivă, ca sâmbure al ființei sale; și dacă devine conștient de această unicitate, o aură stranie, acea a omului neobișnuit, apare în juriul sau. Pentru cei mai multi lucrul acesta este insuportabil: Pentru că ei sunt leneși,...și fiindcă acea unicitate atârnă de un lanț de osteneli și poveri. Fără îndoială că pentru omul obișnuit, care se împovărează cu lanțul acesta, viața pierde tot ceea ce așteptăm de la ea în tinerețe, seninătate, siguranța, lejeritate, onoare; destinul însingurării e cel pe care i-l
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
asupra episodului, copleșitor pentru mine atît de instructiv, și nu mă tem să fiu învinuit de repetiție... Murind Stalin în martie 1954, - povestea preotul Brenner, - autoritățile din Sebeș îi dăduseră dispoziție, chiar din ziua fatală, în care globul terestru își atîrnase pe meridianele lui zăbranice lungi de jale și de sfîrșit de lume, - să tragă ore în șir clopotul cel mare al catedralei lor săsești bătrîne de la anul una mie două sute și treizeci de pe timpul cînd Europa ducea cruciatele sale catastrofale
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
de 46 la suta!) a nehotărâților. Eșuarea proiectului reformist, blocarea să încă înainte de a începe cu adevarat sunt contraperformanțe greu de motivat de către gestionării actuali ai treburilor publice. Lașitatea, incompetență și lăcomia sunt cele trei mari pietre de moară ce atârnă tragic de picioarele Puterii constantinesciene. Radiografia sumara a cedărilor vinovate, minciună perversa menită să ascundă niște caractere găunoase ne-au zvârlit în această fundătura. Ce să mai spui când liderul principalului partid de guvernământ, Ion Diaconescu, beneficiază de aprecierea a
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
și care abia dacă se întrevede la o lectură mai grăbita. Dacă e să ținem pasul cu poetul, ne trezim prinși într-o capcană a perceperii motivelor care l-au determinat și care, practic, nu contează cîtuși de puțin. Ce atîrnă greu în formarea convingerii lectorului specializat este tocmai neputința poetului de a trece de anumite stări sufletești și de descrierea lor. Însetat de comunicare, Milos rămîne adesea deghizat în vizitatorul din timp, care invocă de-a lungul traseului liric personalități
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
-l, distrugându-l iremediabil. A rămas, sus, o creangă care atingea firul electricității, dar nu ajungeau la ea fără scară specială: asta nu-i mai interesa. Au rămas sí două crengi mari și grele, pe care le crestaseră și care atârnau, moarte acum, pește firele de telefon: nici de astă nu le mai pasă. Satisfăcuți că legaseră (cu ce preț!) firul, la stâlp, rânjeau, aruncând crengile, inutil sacrificate, ăn curtea proprietarului, iar unul, privind imensul Brad schingiuit, asimetric, cu crengi doar
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
țevi și pâlnii de alama străluceau că soarele de toamnă, si țipau orăcăiau, bubuiau, sub baghetă căpitanului Doppelreiter, voinic, mustăcios, încorsetat, cu părul tuns perie, cu pieptul bombat, cu fireturi, eghileți, leduncă aurita, cizme de lac și epoleți în care atârnau omizi de aur." La vederea "nevinovaților" copii care sug din lamai strâmbându-se teatral din cauza acrelii, suflătorii încep să saliveze prin imitație și tot fastul orchestrei se prăbușește: "Simfonia neterminata se termină în seara aceea și mai prematur decât a
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
cu adevărat remarcabil. E firesc să îi fie greu, dar această latură face și ea parte dintr-o mișcare de comunicare. Huidu apelează la coarda sensisbilă și ca om de televiziune știe foarte bine ce se întâmplă când presiunea mediatică atârnă pe umerii judecătorilor. Va fi greu pentru oricine să îl condamne dacă își pătrează poziția de om care regretă amarnic. Asta nu înseamnă însă că nu regretă cu adevărat. Din România Liberă aflăm că țara riscă să piardă fonduri comunitare
De ce vrea Huidu să plătească pentru fapta sa () [Corola-journal/Journalistic/24881_a_26206]
-
salva situația. Libertatea ne anunță că Gigi Becali pregăteșete o nouă aroganță. După Maybach, latifundiarul se pregătește de costumul de aur. Costumul de aur ar merge cu un lanț gros de două degete asezonat cu o cruce imensă care să atârne mereu în afara cămășii. Astfel circul ar fi total. Un Gigi Becali abia venit de la mulsul oilor, îmbrăcat tot în aur, și grăbindu-se să prindă emisiunea de 6 de la GSP. Hotnews ne spune că România riscă să ajungă să joace
Şapca americană, aduce moartea în România () [Corola-journal/Journalistic/24986_a_26311]
-
a face așadar cu niște contraste. Dar ele nu se radicalizează, întrucît apetența vitală care subzistă pe ambele laturi face cu putință transferul de dispoziție, compromisul, notificînd dramatic: „Nu plec nu rămîn vai mie sînt un animal rănit/ cu viața atîrnînd între nu și nu”, Ion Cocora caută în fapt „un pretext de supraviețuire”. E un hedonist cu episoade de criză, care se complace între molestarea inocenței și o parodie a contemplației, nu o dată cu note puternic zeflemitoare. O robustețe nativă funcționează
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
braț, Iar azi de nuntă, vă uniră-ți trunchiul,privind spre fereastra cu dantură de ceață. într-un amurg cu simfonii în păr. Scrisă azi, 13 nov. 2010, la nunta compozitorului Ieri, Marin Voican-Ghioroiu cu soprana Rodica Anghelescu mi-am atârnat ochelarii de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. NECHEZUL IERNII Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
goliciunea Cândva fiorul v-a cuprins pe trupuri, pietrelor. un menuet v-a înnoptat pe fire, 14 D Lestine iterare Miros a tine noapte, rostogolită-n fiecare gând să se mire de sunetul ploii cu care-mi jefuiesc certitudinile, nechezând, atârnate de streașina gurii nechezând... cu care-ți zâmbesc plictisul. PLOUA IMENS DESENASEM CHIPUL TĂU Ploua imens pe caldarâmul toamnei, Desenasem pe călcâiul geamului noiembrie se rupse în călcâi, chipul tău, frunză aiurea, din plopul firii-a mai căzut o frunză
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
dimineață, în plictiseală, umbla în pumni cu noi, îndrăgostiții. îți înrăma zarea trupului ca pe o fotografie cu umerii tatuați de foșnetul sărutului strănutat SĂRISE DIMINEAȚA de harpa vântului. Sărise dimineața din pat X.și plecase desculță prin trifoiul verde, atârnat la brâul zilei. Aici sunt vârstele mele, Obrajii vântului, înecați în fântâni, acolo sunt vârstele tale. despuiau toamna, împachetată în apă. Între ele, mirarea lutului, Am prins gândul de genunchi înspăimântat de singurătatea lui Noe, și-am plecat să potcovesc
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
încântătoare: „M-am strivit de lacrima mari înaintași, pentru vindecarea de unui adevărat mister, datoria noastră nu ta,/ mi-am mângâiat nisipul/ din pustiul „buruiana sălbatică”, ce năpădește este să-l lămurim, ci să-l adâncim așa tâmplei/ în clipele atârnate în copaci/ și astăzi tot mai insistent peste holda de de mult încât să-l prefacem într-un m-am mutat pe strada/ cu ochi mari de aur a limbii române, și G. Baciu propune mister și mai mare” (L.
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
cu el, pozele care mai rămăseseră pe ici, colo erau mîzgălite cu creionul chimic, îi erau desenate coarne, i se atașau ochelari cu lentile mîzgălite cu cărbune, ba în cîteva imagini la gît i se aplicase o frînghie care îl atîrna pe Tătuca Popoarelor de o grindă bine conturată din creion. Vorba lui Țepordei, spusă odată la crîșma din sat, cînd le explica oamenilor cam spre ce se îndreaptă lumea: cît o fi de important omul încuiat într-o statuie, tot
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
a avut dreptate, atunci va ieși la iveală adevărul, pentru că adevărul iese întotdeauna la suprafață, ca uleiul. - Care adevăr? îl întreba mama. Dar el nu mai auzea; mergea prin curte cu capul plecat, pășea peste bălți, traista de pânză îi atârna pe umăr, iar eu simțeam că este și mai singur decât în ziua dinainte și că bravează, pentru că peronul gării nu e totuna cu schița corpului de navă sau cu cea a sălii de mașini, iar măturoiul nu-i va
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
culegerii, un poet Eugen Suciu nu neapărat necunoscut, dar altfel în bună măsură, un poet care vine din profunzimile pastelului metafizic bacovian și care se confundă cu un peisaj aidoma de vulnerabil, de lipsit de apărare, un loc unde „totul atârnă de un fir de păr”. În versurile din Abur, pentru a continua cu această idee a fragilității amenințate. lumina însăși „atârnă de respirația unui iepure obosit”. „Intrat în panică”, aburul respirației animale „răvășește fructele negre. murele și porumba”. Nimic nu
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]